Zigzagul ideilor lui Tismăneanu. Tismanienii, urmaşii kominterniştilor, preiau frâiele instituţiei de investigare a comunismului. Lupul, paznic la oi

Criticul virulent de astăzi al comunismului Vladimir Tismăneanu nu a avut o atitudine similară în trecutul apropiat sau îndepărtat.

28 Feb 2010

Până să ajungă să condamne comunismul sub Traian Băsescu, Tismăneanu a fost un apropiat al exponentului noilor comunişti români de după 1989, Ion Iliescu. Pe care nu mai contenea să îl laude când scriau cărţi împreună, în 2004. Dar pe care l-a încondeiat doar doi ani mai târziu.

O parte dintre ideile mai vechi ale noului şef al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului au fost adunate de publicistul Vladimir Alexe. Boc l-a numit pe Tismăneanu în locul istoricului Marius Oprea.

În teza sa “Noua Stângă şi şcoala de la Frankfurt”, apărută la Editura Politică a Partidului Comunist Român în 1976, Vladimir Tismăneanu vorbea despre putreziciunea sistemului capitalist, aşa cum era reliefat de Ceauşescu. Adică tovarăşul de ideologie al părinţilor săi. Sau cel pe care avea să-l condamne în Raportul final publicat peste exact 30 de ani.

În lucrarea din 1976, Tismăneanu scria: “Un răspuns de principiu, menit să ne asigure înţelegerea limpede a semnificaţiei autentice a apariţiei în prezent a unor forte anticapitaliste din ce în ce mai diverse, îl aflăm în definirea de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, de pe poziţiile marxismului creator, a actualei faze a crizei sistemului mondial capitalist (...). Capitalismul nu poate fi nimicit prin vagi reverii, prin revolte dogmatice, prin tranziţii bruşte şi prin studii metafizice. Singura modalitate de a depăşi acest statu-quo este revoluţia socialistă, în care clasa muncitoare, condusă de Partidul politic revoluţionar, va avea rolul principal”.

Marxistul creator şi tirania inspirată de fixaţii ideologice

30 de ani mai târziu, în Raportul final al Comisiei prezidenţiale pentru analiza crimelor comunismului, pe care a Tismăneanu a condus-o, stă scris că “Socialismul lui Ceauşescu, urmaş direct al celui construit sub Gheorghiu-Dej, a fost extrem de autoritar, paternalist şi manipulator. A fost o tiranie inspirată de aceleaşi fixaţii ideologice ca şi cele ale fondatorilor regimului (între care N. Ceauşescu însuşi): rolul conducător al partidului unic, anihilarea şi demonizarea proprietăţii private şi a pieţei, batjocorirea drepturilor omului, geneza omului nou-constructor devotat al societăţii socialiste”.

În 2004, în cartea de memorii a lui Ion Iliescu pe care a scris-o împreună cu acesta, Vladimir Tismăneanu nota la pagina 23 (este vorba despre "Marele Şoc - Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu". Editura Encicopedică, 2004): "Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toate perioadele. (…) După ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi".

Tot în cartea din 2004, pe când nu se prefigura anticomunismul din 2006, îi mărturisea lui Ion Iliescu: ”Îndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice în comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină".

Stalin umanistul

Dialogul de la pagina 66 a aceleiaşi cărţi nu are nevoie de comentarii în ceea ce-l privşte pe noul şef al Institutului de Investigarea Crimelor Comunismului: "Vladimir Tismăneanu: Cel puţin din ce reiese astăzi, Stalin fusese simbolul a tot ce putea să fie mai pur, mai frumos, mai antifascist, mai umanist, pentru multă lume – a fost un mit extraordinar de puternic.
Ion Iliescu: Cultivat cu putere şi considerat expresia sintetică a teoreticianului, care emitea nu păreri, ci adevăruri absolute.
Vladimir Tismăneanu: Comunicate divine".

În 2006 părerile despre Ion Iliescu nu mai sunt aceleaşi, conform Raportului final de condamnare a comunismului: ”La fel de adevărat este faptul că succesorii acestui regim (comunist), grupaţi în Frontul Salvării Naţionale, conduşi iniţial de gruparea Ion Iliescu-Petre Roman, au continuat să cultive metode similare cu cele practicate de comunişti”.

“Adevărurile” despre Senior

Ideile exprimate în cartea din 2004 scrisă de Tismăneanu-Iliescu, "Marele şoc”, şocau şi în privinţa viziunilor despre istoria postdecembristă. PNŢCD atrăgea atunci atenţia: ”Ne deranjează afirmaţiile clasice, la care credeam că a renunţat după 14 ani. De la ceea ce domnia sa numeşte «acţiunea civică» a minerilor până la afirmaţia că seniorul Coposu ar fi recunoscut că s-au fabricat «cocteiluri Molotov» la sediul PNŢCD, sau că Ion Raţiu ar fi fost finantaţorul mişcării din Piaţa Universităţii se pare că nu a fost decât un pas. Aceste afirmaţii nu au nici o legătură cu realitatea“.

Ioan Stanomir şi Vladimir Tismăneanu au fost numiţi de premierul Emil Boc în fruntea singurei instituţii care nu era controlată de PDL: Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc. Primul a fost numit în funcţia de preşedinte executiv, iar al doilea în funcţia de preşedinte al Consiliului ştiinţific, funcţie inexistentă până acum în nomenclatorul instituţiei. Până în prezent conducerea instituţiei - de fapt au fost două distincte, dar care au fost comasate - era asigurată de istoricul Marius Oprea şi de fostul rezident la Paris Dinu Zamfirescu.

Izabela Niculescu
Cotidianul