Fostul ministru al justiţiei, Rodica Stănoiu: Un grup restrâns de oameni transpartinici conduc aşa cum vor România.

Scandalul flăcării violet a scos la iveală informații șocante pentru lumea mileniului trei, anume că mulți politicieni se consultă frecvent cu vrăjitoare, vraci sau apelează la parapsihologi și bioenergeticieni înaintea unor decizii cruciale. Iată, însă, că, mai nou, apare pe tapet o teorie încă și mai spectaculoasă, aceea că România s-ar putea să fie condusă nu de politicienii aflați la vedere, ci de un grup, să zicem, ocult, transpartinic, care deține adevărata putere.

Teoria nu e lansată de Mudava sau de Pavel Coruț, ci de un politician serios, de prim rang, fostul ministru al Justiției și consilier prezidențial, Rodica Stănoiu. Într-o intervenție televizată la Antena 3, joi seara, care survenea declarațiilor explozive date Inpolitics, Stănoiu a declarat, textual, că există ”un grup restrâns de oameni transpartinici care din ‘90 încoace fac şi desfac şi conduc aşa cum vor, în ciuda a ceea ce cred cei care au funcţii mult mai importante decât ei, că ei ar conduce România sau că noi, politicienii, am conduce România”. Ea a furnizat doar două nume care s-ar afla în acest grup, Viorel Hrebenciuc și Valeriu Stoica, dar a lăsat să se înțeleagă că lista e sensibil mai lungă. Fostul ministru al Justiției a dat de înțeles, prin spusele sale, că asemenea oameni, chiar plasați în anumite structuri politice, sunt capabili în orice moment să acționeze exact împotriva intereselor acelor structuri, oferind exemplul celebrelor stenograme pesediste, care au lovit puternic PSD, în alegerile din 2004, și care ar fi fost furnizate taberei adverse cu ajutorul aceluiași Viorel Hrebenciuc. Declarațiile Rodicăi Stănoiu aduc cu o teorie a conspirației, deși nu putem să nu ne amintim dezvăluirile șocante ale lui Emil Constantinescu, acum cîțiva ani, cînd fostul președinte a relatat că, pentru a obține în Parlament voturile necesare acordării SUA dreptul de survol prin România pentru a bombarda Iugoslavia a apelat nu la lideri politici, ci la Sorin Vîntu și la influența sa ocultă. Un alt element des analizat și care ar putea susține această teorie este misterioasa pereptuare la cîrma BNR, de două decenii, a aceleiași persoane, Mugur Isărescu. Totuși, analiștii consultați de Inpolitics, ale căror declarații le prezentăm azi, sunt sceptici vizavi de această teorie și cred, mai degrabă că influența lui Viorel Hrebenciuc are, după cum veți vedea, alte explicații, mai pămîntești. (B.T.I.)

Sursa: www.inpolitics.ro

Editorial Victor RONCEA: Experimentul Piteşti al presei române

Operaţiunea de spălat creiere şi, mai ales, suflete, derulată în perioada ocupaţiei sovietice contra anticomuniştilor legionari, ţărănişti, liberali, a elitelor României, la penitenciarul Piteşti, cunoscută şi sub numele de „reeducare“, este transbordată, azi, cu fineţe perversă, la nivel naţional.
Esenţa experimentului diabolic, laborios executat şi studiat, era ruperea dumnezeiescului din om prin mijloace ale torturii psihologice şi fizice care includeau, după schingiuiri îndelungate, dezicerea de credinţă, naţiune şi Mântuitor sau mâncatul de fecale. La „alegere“. „Reeducarea“ era realizată chiar de către „deţinuţi de bine“, foşti camarazi, azi tovarăşi, dintre care, conform mărturiilor şi specialiştilor, mulţi erau de fapt agenţi NKVD infiltraţi în rândurile anticomuniştilor încă de dinainte de arestare. Călăii, aleşi dintre victime, „converteau“ la comunism, prin ritualuri satanice, în care erau blasfemiate slujbele ortodoxe, iar credincioşilor care rezistau li se administra urină pe post de agheazmă şi excremente în loc de prescură. Au căzut cu duiumul. Puţini, au rezistat. Până în 1964, când au fost eliberaţi toţi deţinuţii politici - numai după ce statul s-a debarasat, treptat, de agenţii sovietici din sistem -, experimentul a fost aplicat, sub diverse forme, mai subtile sau mai dure, la toate închisorile comuniste, comandate de oamenii KGB-ului. Datele sinistrului experiment au plecat, din ţară, spre Moscova şi alte zări. Şi s-au şi întors.
Sub bagheta „mogulului“ Sorin Ovidiu Vîntu suntem intoxicaţi zilnic, pe toate canalele „multimedia“, de această amestecătură de „formatori“ şi gurişti, de călăi şi presupuse victime, de torţionari ordinari şi derbedei cu ştaif, de intelectuali finuţi şi şuţi de gang. Sub pretenţia „onorabilităţii“, personaje care se pretind „elitele“ „quality media“, ca multiplul Hurezeanu, spălătorul de cadavre Tapalagă, „piţigoiul psihopat“ Patapievici şi „profesorul“ Tismăneanu, stau la aceeaşi coadă, la casieria mogulului Vîntu, alături de „maestrul“ de şantaj Bogdan Chirieac, „naşul“ de Snagov Sorin Roşca Stănescu, „deontologul“ cu vilă de la RAAPPS Doru Buşcu şi „poetul-portofel“ Mircea Dinescu, asigurând „credibilitatea“ infractorului de Delta şi răspândirea otravei mediatice chiar şi după „sinuciderea“ fără precedent a presei, devenită „obiect de unică folosinţă“ în perioada electorală. Masacrată şi aruncată la coş acum, ca un prezervativ ieftin şi uzat.
Ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, şantajiştii presei române fac din nou vocalize, cu „profesionalism“, la Realitatea TV, „intelectualii“ cu Volvo de la stăpân la scară ne dau lecţii de morală, de „raţiune, credinţă şi civilitate“, în puţinele lor „Idei în dialog“, şi paraşutele din cotidianul lui Vîntu sunt plasate pe centura Internetului, ca tiriste de platformă, inspirat numită „Vox Pulica“.
Noii „reeducatori“ ai naţiei n-au niciun scrupul. În timp ce susură elevat despre „societatea civilă“, „onoarea dreptei“ şi „lupta anticorupţie“, înşfacă fără jenă fişicurile murdare păstrate la saltea de devalizatorul FNI, „onorabilul“ gropar al averilor câtorva sute de mii de români. În termeni normali, de etică şi profesionalism, actul în sine, când se face în perfectă cunoştinţă de cauză, se numeşte complicitate şi chiar, prin opera de spălare de imagine şi bani, favorizarea infractorului. Miza tovarăşilor bine vopsiţi cu toate culorile curcubeului este aceeaşi ca şi a torţionarilor bolşevici: Experimentul Piteşti trebuie aplicat. Insidios, călăii se transformă în victime, „democratizatori“ mediatici, ba chiar „eliberatori“ ai Basarabiei, călare acum pe carele de reportaj ale Minciunii TV.
La prag de aniversare a lui Eminescu, le recomand românilor avertismentele şi soluţiile jurnalistului conservator şi militantului pentru România mare: „Ş-aşa-s de mulţi/ Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însuşi chiar, încât/ În mine s-a stârnit mândria cruntă/ De-a spune adevărul - dacă chiar/ Prin el lumea s-aprinde“; „Ei mint - eu adevărul îl spun, căci nu mă tem / De-a lui urmări“; „Cel mai mare păcat al oamenilor e frica, spaima de a privi în faţă, a recunoaşte adevărul. El e crud acest adevăr - dar numai el foloseşte“. După cum ne învaţă Eminescu, arma adevărului va învinge întotdeauna.

Din culisele caţavencilor lui Vîntu. Cine-i scria textele lui Dinescu pentru Caţavencu

Acuma, daca Mircea Dinescu tot i-a povestit lui Tănase, la Realitatea, faze la care nu a fost şi a răstălmăcit întîmplari la care a fost, să vă spun şi eu nişte adevăruri despre poetul-portofel. care are ca studii civile doar liceul. Că la Facultate trece Ştefan Gheorghiu. Dinescu avea un tip care scria pentru el, un poet foarte talentat, DinuAdam. care l-a preţuit destul de mult pe Dinescu, a fost consilierul lui atunci cînd Poetul-Portofel avea imaginea onorabilă. Dinu Adam a fost luat în arendă de Mircea Dinescu. Nu ştiu cum îl plătea, nu cunosc convenţia dintre ei. Cert este că, atunci, în perioada Caţavencu, Dinescu avea texte coerente, ceea ce nu mai e cazul acum.

Ca să fie cît mai exact consemnat în istorie, noi l-am luat pe Dinescu imediat după ce înjurase Piaţa Universităţii (faza cu sucul propriu în care meritau să fiarbă “golanii” ). Atunci a apărut şi Dinu Adam, care i-a scris de la bun început textele. Dinescu venea şi după ce fusese învinuit că a furat o tipografie, iar noi l-am spălat la Caţavencu. Normal să ne înjure, acum!

Ioan T. Morar

Intelectualii-anexă ai societăţii „civile” a Coaliţiei Grivco: anticreştini, securişti, sorosişti, GDS-işti

„Coaliţia GRIVCO a lui Vîntu, Patriciu şi Voiculescu - vorba lui Băsescu - şi-a găsit corespondenţă în „societatea civilă“. Numai că „non-profiţii“ sunt legaţi, prin fire văzute sau nevăzute, de exact aceeaşi Coaliţie Anti-Băsescu, constituindu-se practic, în prag de alegeri, într-o veritabilă coloană a cincea: a „Societăţii Civile GRIVCO“. Patru organizaţii pretins neguvernamentale şi apolitice - Agenţia de Monitorizare a Presei, Asociaţia Pro Democraţia, Centrul pentru Resurse Juridice, Transparency Romania - au cerut ieri Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituţională în legătură cu convocarea referendumului pentru Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, anunţă Mediafax. Societarii în civil invocă o pretinsă fraudă electorală şi un abuz din partea şefului statului, Traian Băsescu. Presa aservită Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI a titrat imediat, cu litere de-o şchioapă: „Societatea civilă din Romånia împotriva lui Băsescu“. De unde pånă unde, cåteva asociaţii, pe care poţi să le numeri pe degetele unei måini făcute pumn - în interiorul căruia se ascunde degetul mare plimbat prin buzunarele mogulilor - poate fi considerată „societatea civilă din Romånia“? Ce repere morale sunt personajele extrem de gălăgioase care se aruncă în această operaţiune politic-electorală în sprijinul Coaliţiei anti-Băsescu? Nu cumva sunt chiar „civilii“ Coaliţiei Grivco? Ţinta acestei campanii zgomotoase a aşa-zisei „societăţi civile“ este, după cum se vede, sabotarea democraţiei şi atacul la Traian Băsescu. E bine să se ştie că „societatea civilă“ a fost creată şi stimulată în Romånia chiar de către un cadru GRU, Silviu Brucan, ca o contrapondere, de „dialog social“, a puterii, reprezentate atunci de Frontul Salvării Naţionale al lui Iliescu-KGB.

Toma şi kalaşnicovurile ruginite ale lui Vîntu

Cadrele societăţii în civil au ieşit la drumul mare, cu kalaşnicovuri ruginite ca Mircea Toma şi compania, pentru a-şi deservi patronii materiali. Haideţi să vedem cât de civili sunt câţiva dintre diversioniştii de serviciu de ieri, azi şi, sperăm, nu şi de mâine. Mircea Toma, cu a sa Asociaţie de Monitorizare a Presei - care, în loc să se preocupe de drepturile încălcate ale jurnaliştilor, o ţine într-un bairam politic -, nu poate fi civil: el este militar. Fost psiholog al MApN al RSR pentru piloţii de pe avioanele armatei şi, în mod special, pentru aeronava lui Ceauşescu. Un cadru de răspundere care, în ianuarie 1990, a primit noi ordine, devenind din militar activ, pasiv. Acum e un biet soldăţel aflat în pragul pensionării şi în slujba lui Sorin Ovidiu Vîntu (şi nu numai) la „Academia Caţavencu“, unde actorul Florin Călinescu afirmă că se intra în pas de gâscă, exact ca în Piaţa Roşie, după care se schimbau uniformele mai de la Răsărit cu altele, mai neaoşe, dar tot cu multe table pe umeri. Aşadar, Toma este indisolubil afiliat Trustului Vîntu & craii de la răsărit.

Pîrvulescu şi Weber, răspândacii minciunilor PNL

Despre Cristian Pîrvulescu, de la Pro Democraţia, preşedintele Traian Băsescu a spus, după legiferarea înşelătoriei de „lege a uninominalului“ de către Cabinetul PNL-UDMR: „Concluzionez că a fost o minciună promovată de Guvern şi de domnul Pîrvulescu. Din acest moment, personal o să-l mai cred pe domnul Pîrvulescu şi în analizele domniei sale, când soţia să nu va mai fi salariată la Guvern. Cât timp rămâne în Palatul Victoria, să nu mai vândă analize politice nimănui“. Adică, soţia să lucra, menţinută de 16 ani!, la sectorul „non-profit“ al Guvernului PNL-UDMR în timp ce Pîrvulescu reprezenta acelaşi sector „non-profit“. Pîrvulescu a fost atât de iubit de PNL, încât fostul prim-ministru i-a oferit, drept recompensă pentru serviciile aduse, nici mai mult, nici mai puţin decåt Premiul I.C. Brătianu, care, săracul, s-a făcut deja titirez de cât s-a răsucit în mormânt. Un alt treilea „OMG“, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), a fost moşit de Renate Weber (foto cu Bogdan Olteanu), fostă şefă a SOROS, fostă consilieră demisionară la Cotroceni, actualmente europarlamentar PNL, pe spezele vânzătorului Rompetrol, Dinu Patriciu.

Omul-orchestră al Coaliţiei Soros-GDS

Cristian Pîrvulescu este omul-orchestră al societăţii civile antrenate de GDS şi stipendiate de Soros: editorialist simultan în trei-patru ziare şi nenumărate săptămânale şi lunare, prezent în toate show-urile tv posibile, pe orice temă, de la ciorapi de damă la piaţa muncii, ocupat cu dirijarea Asociaţiei Pro Democraţia, membru şi creator al tuturor coaliţiilor anti-pro ceva, acum şi preocupat cu „profesionalizarea“ României, nu ştim, zău, când mai are timp să-şi încaseze şi cecurile de la cele trei-patru bănci şi casierii la care este arondat.
Crescut în curtea GDS, în prezent decan al SNSPA, moştenitoarea Academiei de Partid „Ştefan Gheorghiu“, Cristian Pårvulescu poate fi considerat, pe drept cuvânt, mai tare ca Voronin şi aproape la fel de tare ca Iliescu. Dacă Voronin nu a reuşit să schimbe Constituţia şi să devină preşedinte într-un al treilea mandat, în ciuda înăbuşirii revoltei tinerilor anticomunişti, Pîrvulescu a reuşit. Dat jos din funcţia de preşedinte al Asociaţiei Pro Democraţie cu scandal şi bătăi, la propriu, după două mandate de patru ani, Pårvulescu a trecut uşor peste moment pentru a da o lovitură de maestru şi a se întoarce în funcţie după eliminarea contestatarilor de la Clubulurile APD din ţară. Astfel, el conduce organizaţia al cărei buget anual de consum depăşeşte 1 milion de euro, „pro-democratic“, de 10 ani, iar de la anul îl va depăşi şi pe Iliescu. În tot acest timp, soţia sa a ocupat, "întâmplător", un post la Guvern, exact la sectorul „asociaţii neguvernamentale“.

Alistar - figurant de lux cu iz de DIE

Despre Transparency International România şi impostura lui Victoraş Alistar, consilier de bază al baronilor PSD, propus de Mircea Geoană la funcţia de ministru al Justiţiei, s-au scris în ultima perioadă tone. De la încălcarea flagrantă a legii ANI la BMW-ul „patologic“ de 100.000 de euro şi numere de Ministerul Justiţiei, de la falsul în declaraţii la tupeul sau nemăsurat. Ce nu s-a aprofundat, încă, este posibila legătură a Transparency cu fosta Securitate, respectiv cu Departamentul de Informaţii Externe şi cu „omul de afaceri“ Dan „Felix“ Voiculescu. Pentru că preşedintele real al Transparency International nu este Alistar (star-penal), cum se crede; el este doar figurantul băgat în faţă pentru a-l acoperi pe adevăratul „patron“, Marian „Mike“ Popa. Un personaj care, după părerea experţilor, nu are cum să nu fi făcut parte din structurile DIE, ca fost preşedinte al Departamentului de relaţii externe al Camerei de Comerţ a Republicii Socialiste România, între 1976 şi 1983, după care, din 1988 (!) şef al Rank Xerox România. Despre „Mike“ Popa, cunoscătorii ştiu că este asociat cu Dinu Patriciu şi că a lucrat „pentru ţara“ şi buzunarul său, inclusiv împreună cu „Felix“ Voiculescu.
La anchetarea lui Alistar de către ANI, colegul sau de impostură, Pîrvulescu - acum şi membru al „Alianţei Profesioniştilor pentru Progres“ alături de nume că Dan Puric, Sergiu Celac sau Mircea Maliţa - a susţinut nici mai mult, nici mai puţin decât că „ar putea fi vorba despre un atac concertat la adresa societăţii civile“ în urma „eforturilor pe care Victor Alistar le-a depus în ceea ce priveşte corecta dezbatere şi respectarea procedurilor privitoare la cele două Coduri".

Misiunea „Distrugeţi România“

Activitatea principală a celor patru ONG-uri a fost, în ultimul an, contestarea Codurilor, Civil şi Penal, în aşa-zisa Coaliţie „Opriţi Codurile“, prin care se urmărea de fapt introducerea căsătoriei între homosexuali şi posibilitatea „cuplurilor“ de homosexuali şi lesbiene de a adopta copii. Aceleaşi organizaţii au luptat şi împotriva religiei şi a icoanelor din şcoli. Societatea civilă romånească a reacţionat imediat la atacul clonelor în civil. Asociaţia Familiilor din România sintetiza misiunea duşmanilor României astfel: „Toate aceste asociaţii sunt finanţate ori de către Uniunea Europeană, din fonduri alocate luptei împotriva discriminării şi drepturilor omului, ori de magnaţi afiliaţi unor cercuri de interese transnaţionale. Aceste asociaţii se folosesc de idealuri universal acceptate amestecându-le cu „valorile“ lor şi prezentându-le publicului şi factorilor de decizie spre avizare. Sub aceste două titluri generale - antidiscriminarea şi drepturile omului - se desfăşoară acţiunile acestui mănunchi de asociaţii pentru reconfigurarea radicală a societăţii româneşti.
Trebuie menţionat că în numai câţiva ani de la căderea comunismului, aceste organizaţii străine de spiritul şi valorile românilor au reuşit să capete vizibilitate, erijåndu-se în voci ale cetăţenilor. Astăzi, reprezentanţii lor sunt invitaţi la radio şi televiziune, în talk-show-uri în care îşi desfăşoară viziunea lor asupra societăţii, iar canalele media îi servesc maselor că pe nişte oracole supreme. Cine sau ce le dă dreptul acestor „analişti“ să traseze norme sociale pentru un întreg popor? Din punct de vedere valoric, absolut nimic. Din punct de vedere practic, banii care îi finanţează. Sunt nişte impostori care pretind că vorbesc în numele poporului, dar slujesc intereselor altcuiva".


Aripa civilă a Coaliţiei GRIVCO
Curentul - vineri, 30 octombrie 2009
© Curentul
PS: Florin Calinescu ne confirma, intr-o punere drastica la punct de la B1 TV

Prezent ieri seara la emisunea "6, vine presa!" de la B1 TV, alaturi de Liva Dila si Mbela, actorul si regizorul Florin Calinescu nu a ezitat in a spune verde-n fata ce reprezinta gasca de oengisti: "o adunatura de imbecili". Problema ne face sa ne ingrijoreze este ca sunt "niste imbecili organizati", a afirmat Calinescu, calificandu-i pe Pirvulescu, Toma, Alistar & Co drept "frustrati sexual", "babe si peltici", "aflati in slujba cuiva". Agitatia le serveste ca "sa-si justifice un sediu, o donatie, o fasole" iar interesul este clar electoral. "Cum ne spun ei noua ca suntem prosti! Ca nu stim sa punem nici macar o stampila: il vrem pe Basescu, stampilam, vrem mai putin parlamentari, iar stampilam! Ce, suntem retardati sa nu putem pune doua stampile?". "Primesc bani de undeva, primesc promisiuni de altundeva, fac eseuri si panseuri in slujba cuiva", a afirmat Calinescu. "Mai ales Mircea Toma, care este inregimentat", a mai spus fostul sau coleg de la inceputurile Catavencu, Florin Calinescu, aratand ca asa-zisa Agentie de Monitorizare a Presei apartine indirect unui Trust privat de media, al lui Sorin Ovidiu Vintu. "Cum vine asta, un trust de presa monitorizeaza presa "independent"?", a spus Calinescu. "Astia ne cred cretini?! Aceste organizatii de profitori jignesc inteligenta romanilor; cred ca poporul roman e o natie de imbecili! Ei bine, imbecilii sunt ei", a concluzionat, raspicat, Florin Calinescu.

Victor RONCEA

Cazul „Cotidianul“. Update. Miorlăiala isterică din menajeria lui Vîntu

Continuă agitaţia frenetică a taberelor de „deontologi“ de diferite calibre, în jurul scandalului creat de sosirea lui Nistorescu la „Cotidianul“. „Cornel Nistorescu a ajuns deja persona non-grata în redacţia pe care ar trebui să o păstorească“ - titrează un comentator. Isterii, opinii, comentarii, bårfe, baliverne, acuze şi profeţii iar balamucul se extinde la nivelul întregului Trust al lui Vîntu - „mustăciosul cu aer de cămătar modern“, după cum îl descria Nistorescu pe actualul său patron, în EVZ din 1997. Fostul ziar condus de Nistorescu nu scapă ocazia pentru a-i trånti o copită straşnică, reluånd integral materialul din care a citat publicaţia „Curentul“ ieri.
Anumite pasaje sunt delicioase, Nistorescu etichetându-l pe Vîntu genial, aş zice: „fostul puşcăriaş Vîntu, om de afaceri adus de valurile tulburi de după 1990 dintr-un modest oraş din Moldova la gurile de metrou din Bucureşti“ era descris „ca cel care îţi spintecă abdomenul, apoi se spală tacticos şi se parfumează în baie“, „un individ fără scrupule, care se foloseşte de oameni, le extirpă glanda morală, dă şpăgi“ cu geamantanul „şi, mai ales, nu lasă nicio urmă“. Parţial ultima parte, cu „urmele“, începe să se infirme dacă avem în vedere ultimele zvonuri aduse la suprafaţă de scandalul din spatele „Cotidianului“. Vîntu are o problemă cu „lăsatul urmelor“, iar în toamnă aceste probleme s-ar putea acutiza şi ar putea da naştere unui nou dosar care l-ar putea „căpăci“ pe fostul puşcăriaş.
Zarva extinsă în Trustul Realitatea-Caţavencu este amplificată şi de succesiunea zvonurilor lansate pe piaţă cu privire la eventuala nouă conducere a Realităţii - ba Cozmin Guşă, ba Sorin Roşca Stănescu dezminţind hotărât că ar urma să preia frâiele Realităţii căzute în cap, ca şi „Cotidianul“. Culmea, partenerul lui Vîntu, „deontologul“ Mircea Toma, după ce „Cancan“ l-a prezentat cu putza anemică în vânt, în faţa copilului său, pe litoral, revine viguros şi cere, prin aşa-zisa Agenţie de Monitorizare a Presei, „analizarea cazului scandalos de la «Cotidianul»“ - unde se încalcă libertatea presei... de către Nistorescu, pus tot de Vîntu şef.
Alţi blogeri, de genul lui Rogozanu, protestează şi ei cum pot mai bine, ba mai dând o limbă lui Nistorescu, ba strigând help pentru viol la adresa lui Pătrăşconiu, „dat afară abuziv de dictator“. De vină pentru astfel de comentatori sunt alţii, nu Vîntu - „e mare păcat că ziarul îşi ia lovituri de la presa fără coloană, gen Mircea Badea & Roncea, după gesturi necugetate făcute de Cornel Nistorescu tot pe jumătate“.

Replica lui Nistorescu

Pe de altă parte, Nistorescu le răspunde tuturor: „Trebuie să le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la această furtună pe net. Unii au fost ironici, alţii nedrepţi, unii au exagerat, alţii au lansat aberaţii. Alţii pot fi aşezaţi pe căprării. Se crede că lucrează în subsolul unor partide politice. Pe unii însă trebuie să-i bănui de apartenenţă la SRI, SIE şi SPP. Dar cei mai violenţi au fost băieţii dintr-o gaşcă înrolată.
Îi puteţi găsi uşor pe blogul lui Vladimir Tismăneanu. Sunt cei care profită din operaţiunea de condamnare a comunismului. Lor li se adaugă unii care au fost obligaţi să plece la venirea mea. Nu vom putea lucra niciodată împreună, pentru că producţia lor nu-i decât o flecăreală de tavernă şi n-are nicio legătură cu jurnalistica“.
Tismăneanu intră şi el în horă şi dă de pământ cu noul şef de la „Cotidianul“, mai ceva ca într-un Raport Final, într-o luare de poziţie intitulată „Sindromul Nistorescu: paralizia morală şi impudoarea cronică“.
„De ani de zile am observat cu tristeţe declinul profesional şi moral al lui Nistorescu. Am fost şi eu editorialist la «Cotidianul», deci subiectul mă priveşte şi direct. Nistorescu a acţionat în chip malign, autoritar şi abu-ziv, ca un activist al Secţiei Presă trimis să «rezolve situaţia».“
Evident, Tismăneanu ştie ce spune chiar din familie, deoarece tătucul său a fost un astfel de activist, iar expertiza sa e demnă de luat în considerare: Reacţia dlui Nistorescu ţine de sindromul impertinenţei autoritariste, al resurecţiei cadriştilor impenitenţi sub umbrela pretinsei competiţii de piaţă. Cornel Nistorescu este un personaj care nu cunoaşte jena. Ştie precis că nimeni din cei pe care îi insultă sistematic (inclusiv colegi de breaslă) nu profită deloc de pe urma condamnării comunismului. Dacă l-ar deranja vreun profit sau profitor, ar scrie despre Institutul Revoluţiei, aflat sub oblăduirea lui Ion Iliescu. Condamnarea comunismului nu este o „operaţiune“ (securistă ori mafiotică ori ambele) de tipul celor în care se prea poate să fi fost implicat câte un amic al lui Nistorescu. Ar îndrăzni vreodată Nistorescu să vorbească în termeni similari despre condamnarea Holocaustului? Vă mai amintiţi ce lacrimi vărsa, ori pretindea că varsă, când scria despre „tăcerea din jurul crimei“? Sindromul Nistorescu este cel al paraliziei morale.
În ce impostură morală se află el însuşi, Tismăneanul, evident nu mai vine vorba, mai departe, în comentariile acestuia. Hora acuzelor reciproce are, se pare, o miză mai profundă - impostura întregii clase politice - care se extinde şi asupra unui mare număr de actori politici mai mult sau mai puţin drapaţi în jurnalişti şi politologi de teapa unui Tismăneanu şi Nistorescu, fie ei paralizaţi ori nu, cu toţii simbriaşi ai unor personaje de tipul Vîntu...

George RONCEA
Curentul