Istoria disidenţei din România trece prin casa de la Comana a kominternistului Gogu Rădulescu.

O biografie ca a lui Gogu Rădulescu (1914-1991) avertizează asupra complicaţiilor analizei regimului comunist. De altfel, însăşi istoria disidenţei româneşti îşi fâlfâie umbra prin casa demnitarului. Dar în 1990, scriitorii şi artiştii „Cenaclului de la Comana" promovaseră „sus", iar Gogu Ră­du­lescu înnebunise în închisoare.



Cu excepţia lui Vasile Milea, Gogu Rădulescu e singurul nomenclaturist cu amintirea celebrată prin numele unei străzi. Strada Ministru Gheorghe Rădulescu se află într-un sat aproape de Bucureşti, numit Comana. Longevivul demnitar co­munist avusese acolo o casă de vacanţă. Nod şi spaţiu magic în tranziţia elitelor culturale româneşti - ca şi casa lui Leonte Răutu -, căci scriitori şi artişti din anturajul lor au dat girul disidenţei în schim­bările postceauşiste.



Cheile acelei case din Comana le ţine „tanti Miţa" din 1969, când au cumpărat-o soţii Rădulescu. Dragne Constantina, pe numele ei de buletin, întâmpină acum oaspeţi rar. Dorina şi Gogu Rădulescu n-au avut copii. Înfiaseră un băiat, l-au făcut cercetător la Turnu-Măgurele, dar fiul lui („nepotul domnului ministru, cum ar veni") trăieşte la Paris.

Poetul Gellu Naum lăudase Dorinei Rădulescu farmecul satului de câmpie. În Comana, fusese primul scriitor cu locuinţă de vară.



Gos­podăriei ţărăneşti cumpărate, soţii Rădulescu i-au adăugat o căsuţă. Dormeau aici şoferul şi însoţitorul lui de la Securitate. Veneau în fiece sfârşit de săptămână, chiar în zilele lucrătoare. Nu căutau singurătatea şi pacea rurală. Chiar, dimpotrivă, înconjurându-se de intelectuali cu renume, scriitori şi artişti. După cutremurul din 1977, soţii Ana Blandiana şi Romulus Rusan şi-au cumpărat şi ei o casă-n Comana, stabilind relaţii prieteneşti cu cuplul Rădulescu.



Constantina Dragne şi-i aminteşte ca oaspeţi statornici ai demnitarului comunist pe actorii Ion Caramitru, Valeria Seciu, Amza Pellea şi Florin Piersic, muzicienii Dan Grigore şi Gheorghe Zamfir, scriitorii Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Mircea Dinescu, Marin Sorescu şi Augustin Buzura, istoricul Cristian Popişteanu cu soţia Adina Darian, chirurgul Setlacek şi doctorul oculist Boeraş. Ascultau muzică, citeau literatură şi discutau. Lăudate de musafiri erau şi poemele Dorinei Rădulescu. După moarte i-au ridicat în curte statuie. Comemorările soţiei demnitarului se făceau prin spectacole de muzică şi poezie în ocolul plin ochi de floarea elitei bucureştene.



Gogu Rădulescu şi oaspeţii săi puneau probleme deosebite serviciilor speciale. Pentru capii dispozitivelor de pază şi protecţie şi securiştii care „răspundeau" de scriitori şi artişti, „cenaclul de la Comana" de­venise obiectiv comun. Persoana care intra în contact cu un demnitar atrăgea urmărirea ei, lămureşte fostul adjunct al şefului Direcţiei a V-a, col. (r) Adrian Eugen Cristea. Toate planurile de muncă ale securiştilor din aceste direcţii erau întoarse pe dos de vizitele la Bucureşti ale scriitorului şi cineastului sovietic Ilia Constantinovschi.



Fost prieten din tinereţe al lui Gogu Rădulescu, acesta devenise activ susţinător al perestroikăi lui Gorbaciov şi influent mesager sovietic în medii occidentale. În efervescenţa antigorbaciovistă a lui Ceauşescu, orice contact al lui Constantinovschi cu amicii juneţii sale revoluţionare - Gogu Rădulescu, Leonte Răutu şi Petre Năvodaru - avea dimensiuni de atentat la siguranţa naţională. Însă rapoartele acestor urmăriri - ca şi dosarele de su­praveghere ale „cenacliştilor" de la Comana - au dispărut din Arhivele Securităţii în curăţenia făcută de experţii postceauşişti.







Învinuit de genocid şi subminarea economiei naţionale ca şi ceilalţi cepexişti, Gogu Rădulescu a intrat la închisoare. Avea 76 de ani. Iar în certificatul emis de Spitalul clinic Dr. Marinescu i se trecuseră în octombrie 1990 nu mai puţin de opt boli. Bolnavul tratat cu neuroleptice, antidepresive şi cardiotonice nu mai putea fi deplasat sau audiat. Astfel încât a fost disjuns din procesul CPEx.



„L-au arestat în 23 decembrie 1989", povesteşte scriitorul Augustin Buzura. „Fusese la televiziune, abia l-au salvat, că voiau să-l omoare re­voluţionarii, şi l-au dus la închisoare. Acolo tot îmi trimitea vorbă să-l salvez că eu eram în FSN-ul ăla cultural, în comisie. Şi am umblat pe la toţi politicienii de-atunci, nimeni n-a vrut să mă ajute să-l scoatem.



Atunci am zis că există o singură soluţie: să-l declar senil, să-l internez într-un spital, dar... până la urmă aşa a sfârşit. La Spitalul 9, m-am dus la el şi era convins că o să-l scot de acolo. Era jegos, avea un trening şi maieuri pe care cred că nu le schimbase de luni de zile. N-avea nici unde să se mai ducă, generalul Diamandescu de la Miliţie îi luase casa."



„Ruinat în ultimul hal", şi-l amin­tea Dumitru Popescu, a murit curând într-un azil evreiesc („între oameni - sub priviri calde şi blajine -, nu ca un câine pe maidan").



Românii nu-l primiseră nicăieri, comentează fostul tovarăş din CPEx. Doar comunitatea evreiască a arătat mărinimie şi solidaritate protectorului literaţilor şi artiştilor din vremea lui Ceauşescu.





De trei ori închis: de sovietici, de comunişti şi de capitalişti



În viaţa sa, Gogu Rădulescu a fost de trei ori pe marginea prăpastiei. Prima dată, în Uniunea Sovietică, din 1941 până la finele războiului. Mobilizat pe Frontul de Est, cât ce-a trecut Prutul, comunistul cu docto­rat în eco­no­mie la Bucureşti s-a şi predat Armatei Roşii. Dar „fraţii" l-au trimis în lagăr, după ce încerca­seră să-l trimi­tă cu mi­siuni de spio­naj în România.



În 1952 a fost ex­clus din partid şi an­chetat în le­gă­tură cu „devierea de dreap­ta". În plin comunism naţional, Gogu Ră­dulescu do­bândise o misterioasă notorietate. Era, probabil, pentru Ceauşeşti, prototipul intelec­tua­lu­lui naţio­nalist după cele suferite la ruşi şi în vremea lui Dej. Elena Ceauşescu îl aprecia mult pentru curtoa­zia, linguşeala şi obedienţa ce i le arăta cu orice prilej. De aceea îi va fi şi permis privilegiul unei „curţi" de literaţi şi artişti. A treia oară, Gogu Rădulescu a fost arestat în calitate de fost membru CPEx şi susţinător al lui Ceauşescu în reprimarea contestaţiilor din decembrie 1989.

Privilegiul artistului şi scriitorului de a fi invitat la Comana

A fi invitat de Gogu Rădulescu la Comana însemna un salt (ori cel puţin o confirmare) în ierarhia valorilor naţionale. „Nu era vorba de vreo di­si­den­ţă, opinează pro­fesorul Livius Cio­cârlie despre zvonurile ce circulau prin ţară asupra «cenaclului lui Gogu Ră­­du­lescu». Mai curând aş spu­ne că, pa­radoxal, aceşti scriitori,care spe­rau să afle câte ceva dincu­lisele pu­terii, se şi simţeau flataţi că sunt primiţi de un potentat."

De ce roiau artiştii şi intelectualii la Co­ma­na? „Îi ajuta pe toţi domnul mi­nis­tru, ştie «tanti Mi­ţa». Pe bază de serviciu, dacă aveau ceva neplă­ceri..."

de Lavinia Betea



Sursa:

http://www.jurnalul.ro/

“Revizionismul maghiar”, de Elena Cojocaru si „Originile regimului nostru democratic” – Proiectul KGB, de Oleg Grechnevsky, lansate la Cluj-Napoca

Vineri, 14 mai, Librăria Universităţii Diverta de la Cluj-Napoca a găzduit lansarea cărţii istoricului Elena Cojocaru „Revizionismul maghiar, 1938-1940”(Casa de Editură Dokia, Cluj) şi cea a lui Oleg Grechnevsky „Originile regimului nostru democratic” – Proiectul KGB (Editura „Concordia”, Arad).

Moderatorul evenimentul, Mariana Enache, managerul Polului Cultural, a specificat că doamna Cojocaru a studiat la Cluj-Napoca, la Universitatea Babeş-Bolyai, facultatea de Istorie şi Filosofie şi materialul care este cuprins în carte pleacă de la lucrarea ei de licenta din 2003 – “Revizionismul maghiar şi starea de spirit a populaţiei minoritare maghiare în anii 1938-1940. Studiu de caz oraşul Abrud”. Cercetarea s-a făcut în baza documentelor de arhivă: Arhivele Naţionale Cluj, Fond 209, Inspectoratul de Poliţie Cluj. Lucrarea este de stricta actualitate: “Situatia de atunci nu se deosebeste prea mult de cea de azi”, se afirma in prezentarea cartii Elenei Cojocaru.

Vasile Lechinţean, cercetător la ANC, a apreciat munca laborioasă depusă de cercetătoare si a precizat că „lecţia de istorie” rămâne vie, chiar dacă percepţiile asupra lumii contemporane se modifică şi că documentele istorice bine elaborate şi închegate, cuprinse în astfel de lucrări, rămân dovadă că practica instituirii unui război la adresa statului român, de reviziuire a frontierelor naţionale în perioada interbelică, s-a făcut cu multă migală. Că lucrarea este o analiză factuală, bine sistematizată, ne vorbesc şi hărţile reprezentative de la sfârşitul lucrării, care ne arată cum actiona Serviciul de Informaţii Maghiar din anul 1936-1937 împotriva Statului Român, ceea ce ilustrează logistica agresiunii instituţionalizate a statului maghiar, a conchis Lechinţean.

Prin apariţia acestei lucrări se deschid mai multe pagini indexate în istorie, puţin cunoscute, dar care se adresează publicului larg, spre luare aminte. Prof. Radu Creţu, directorul Casei de Editură Dokia, a spus că a avut deosebita plăcere să colaboreze cu Elena Cojocaru în editarea cărţii. Faptul că prefaţarea cărţii a fost făcută de unul din cei mai însemnaţi istorici de actualitate, de prof.univ. Gheorghe Buzatu, este o dovadă a actualităţii subiectului şi a seriozităţii autorului.

Elena Cojocaru, a mulţumit clujenilor prezenţi la eveniment şi a precizat că nefiind partizanul unor teorii, ideologii sau a diverselor concepte etno-simbolice, care penetrează spaţiul public, a manifestat intenţia să realizeze un studiu de cercetare, ce s-ar baza pe documente şi nicidecum pe supoziţii sau judecăţi de valoare, şi, aşa a apărut, după un anumit efort intelectual, şi prezenta lucrare în variantă de tipar. Pe de altă parte, dna Cojocaru a evidenţiat că, în observaţiile sale şi analizând actele din acea perioadă, a remarcat un paralelism între Basarabia şi Ardeal, când cele două provincii au devenit subiecte de negoţ, prin revizuirea hărţii politice a ţării noastre.

Referindu-se la cartea lui Oleg Grechnevsky -„Originile regimului nostru „democratic”, intelectualul clujean Sabin Mircea Rus a aratat că studiul opozantului regimului Putin-Medvedev si fost membru al Frontului Popular din Sankt-Petersburg demonstreaza modalitatea de lucru a KGB pe plan international. Culegerea de texte a jurnalistului rus a fost tradusa in romaneste de Elena Cojocaru. Cercetatoare a afirmat că i s-a părut un autor foarte obiectiv iar recomandarea făcută acestuia de Vladimir Bukovsky spune multe. Lucrarea „Originile regimului nostru „democratic” a lui Oleg Grechnevsky în care este descris „Proiectul KGB pentru Europa de Est”, ne îndeamnă să îl cităm pe arhicunoscutul desident politic rus Vladimir Bukovsky, care afirmă: ”Da, „revoluţia de catifea”, într-adevăr, a fost o operaţiune sovietică, inclusiv în România (şi doar în România ea a reuşit în totalitate)”.

Octavian Sergentu / Cluj Today

Religia în şcoli pe “firul roşu” îmbârligat Moscova-Chişinău-Bucureşti-Bruxelles.

E bine intotdeauna sa stai cel putin cu un ochi pe Moscova, analizand situatia de ieri si urmarind, la Chisinau, reverberatia de azi ca sa stii ce se va intampla maine la Bucuresti. Cu o luna in urma, Vlad Cubreacov, unul dintre cei mai fini analisti de peste Prut, atat a spatiului profund romanesc cat si a celui slav si, chiar daca nu-i place sa se spuna asta, unul dintre artizanii reactivarii Mitropoliei Basarabiei, avertiza asupra unei incercari de compromitere a ortodoxiei, pe care eu am titrat-o O analiza ingrijoratoare: Noul KGB planuieste crearea unui miscari nationalist-crestine in Basarabia care sa preia inclusiv energii din Romania si BOR. La Chisinau se-aprinde scanteia. Este vorba de o initiativa pretins ortodoxa, de sustinere a religiei in scoli, pritocita impreuna cu mitropolitul moscovit, colonelul Vladimir Cantarean, de nimeni altul decat de fostul sef al Serviciului de Informatii si Securitate (SIS) de la Chisinau, Valeriu Pasat, un instrument al magnatului rus Anatol Ciubais, fost sef al Administratiei Prezidentiale a ultra-coruptului Boris Eltin, fost vicepremier al Rusiei, ajuns chiar si prin board-ul JP Morgan. I-a apucat credinta! Mai stim noi pe unul la fel, care sta de mana cu un membru al Clubului de la Roma, Grupului Bilderberg si Trilateralei…

N-a trecut mult si, la Bucuresti, pentru a lansa un balon de incercare, o grenada fumigena, vocalul navetist de Bruxelles Cristian Preda (cristian doar cu numele) sustine, dintr-o data, de pe o pozitie de “dreapta”, eliminarea religiei din scoli. Cica asa e “european”. Desi vocalizele euro-politrucului sunt ignorate de opinia publica, gurul lui, Andrei Plesu, intervine doct in dialogul inventat pentru a trasa directivele: Da, Religiei in scoli!, dar numai unei Istorii a Religiilor, fara “indoctrinare”, asa cum vrea muschii si barba mea. Ce treaba are un agnostic, din secta catarilor, dupa cum a afirmat Parintele Nicolae de la Rohia, Nicu Steinhardt, un “indepartat de neam” si “tare strain de credinta”, dupa cum a spus Parintele Staniloae, cu religia in scoli? Asemanarea cu Pasat este izbitoare, din mai multe punct de vedere: unul sclavul oligarhului rus Ciubais, altul servul corespondentului lui, Patriciu.

La Chisinau se incinge mamaliga: Vladimir si Pasat propun chiar un referendum. Peste 10.000 de basarabeni ies in strada. Ziaristii alerti din Basarabia observa imediat riscurile si le semnaleaza, cu ingrijorare: Religia în şcoală – DA! Referendum consultativ – NU! Deja s-a creat o disputa. Acum, aflam de la talentatul scriitor si calugar basarabean Savatie Bastovoi, o minte extrem de iscusita, ca, de fapt, “intamplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata”. “Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru”, se afirma pe www.pravmir.ru. Parintele Savatie sintetizeaza dilema in care este aruncat romanul: “Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei?”

Ce sa faca romanul, fie el basarabean sau nu? De-o parte Rusia kaghebisto-”crestina”, de cealalta Europa oficiala, mai mult anti-crestina, dar altfel infratita, pe sub garla, la toate energiile “Noii Rusii”. Viitorul “suna” sumbru. Vorba ‘ceea: “Vai de biet român saracu/ Ca-ndarat tot da ca racul/ Fara tihna-i masa lui/ Si-i strain în tara lui”…

Raspunsul sta in intrebarea cu care isi incheie Parintele Savatie avertismentul: “Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?”.

Victor RONCEA

Sursa:

http://roncea.ro

Ieromonahul Savatie Baştovoi: “Bazele Ortodoxiei” – de la Moscova la Chişinău.

Unii dintre cititorii acestui blog mi-au solicitat parerea in legatura cu cumpania introducerii in scolile din Republica Moldova a disciplinei “Bazele Ortodoxiei”, remarcind graba si aparenta spontaneitate a momentului. Ma incumet sa raspund, in citeva cuvinte, avind in vedere ca am fost, oarecum, in mijlocul lucrurilor, facind parte in 2001 din Comisia Mitropoliei Moldovei pentru introducerea religiei in scoli. Asadar, tema este mai veche si doar acum a izbucnit in toata amploarea. Intrebarea este de ce tocmai acum.

Dintru inceput trebuie sa spun ca sustin necesitatea introducerii studierii religiei in scoli. Am insa rezerve fata de forma pe care o va avea cursul propus spre dezbatere Ministerului Educatiei. Mai intii pentru ca acest curs inca nu exista – avem doar numele lui: “Bazele Ortodoxiei”.

Un alt aspect stinjenitor este acela ca initiativa nu apartine Mitropoliei Moldovei, ci unei persoane laice, fara experienta pedagogica si cu atit mai mult teologica. E vorba de Valeriu Pasat, fostul sef al Serviciului de Informatie si Securitate al Moldovei. Mitropolia doar sustine initiativa acestuia si o sustine cu o dezlantuire nemaiaratata pina acum.

Intimplator sau nu, campania de la Chisinau se suprapune cu campania care se face acum in Federatia Rusa pentu introducerea ca obiect de studiu a disciplinei zisa “Bazele culturii ortodoxe”. Campania ruseasca are sustinerea guvernamentala si, dupa cum se exprima chiar autorii ei, se face cu o graba disperata.

Diaconul Andrei Kuraev, profesor de filozofie si teolog, un om pe care am avut ocazia sa-l cunosc si chiar sa public un amplu interviu cu el, este autorul manualului “Bazele culturii ortodoxe” pe care in luna martie l-a prezentat in mai multe centre universitare din Rusia. Iata ce zice el despre acest proiect:

“Cu siguranta ca experimentul inceput incalca toate normele existente ale pedagogiei – graba, lipsa de pregatire, lipsa de strategie… Exista riscul ca dascalii sa mearga la ore fara manuale si ceea ce este si mai sigur, dascalii nu vor avea timp sa studieze continutul manualului si sa-l insuseasca, atit pentru sine, cit si in consiliul metodic… Dar de ce e nevoie de un experiment atit de urgent? Cursul nostru este o incercare disperata a Rusiei de a se salva pe sine. In joc este viitorul nostru” (www.pravmir.ru).

Avind in vedere siguranta cu care paseste Mitropolia Moldovei in urma lui Valeriu Pasat, care, dincolo de controversele care pot aparea in jurul persoanei sale din pricina functiei ocupate in trecut, nu este un specialist in teologie si pedagogie; avind in vedere si similitudinea dintre “Bazele ortodoxiei” si “Bazele culturii ortodoxe”, precum si suprapunerea campaniilor de la noi si din Rusia, s-ar putea sa avem o traducere a manualului rusesc in limba romana pentru Republica Moldova. Solidaritatea episcopiei Tiraspolului in aceasta initiativa este un argument in plus al coordonarii cu Moscova.

Intrebarea este: ne angajam si noi in lupta disperata pentru salvarea Rusiei? Sau incepem o lupta pentru propria salvare, pentru cunoasterea adevarului istoric despre soarta Bisericii in acest tinut in care ne-a lasat Dumnezeu sa traim?

KARADENIZ PRESS: Kremlinul, suspectul principal în catastrofa aviatică de la Smolensk.

Serviciile preşedinţiei poloneze şi ale premierului au inceput ieri organizarea funeraliilor preşedintelui Lech Kaczynski, mort saptamana trecuta în catastrofa aeriană din Rusia, relateaza mass-media poloneza, citata de agentia de presa KARADENIZ PRESS. Funeraliile preşedintelui Lech Kaczynski, al cărui sicriu va fi expus publicului de marţi, vor avea loc duminica, iar pentru înmormântare sunt avute în vedere trei locuri: la Varşovia – Catedrala „Sf. Ioan” sau cimitirul istoric Powaski, şi la Cracovia – Catedrala Wawel, unde odihnesc regi şi preşedinţi ai Poloniei. Concomitent, in capitala rusa Moscova, rudele celorlalte 96 de victime continuă identificarea trupurilor, în majoritate desfigurate. Corpurile victimelor se află la morgă în capitala rusă, unde au fost transferate după accidentul de lângă Smolensk. Doar 14 rămăşiţe au putut fi identificate, alte zece ar putea fi recunoscute după semne particulare, pentru identificarea celorlalte fiind necesare teste genetice. Toată lumea aşteaptă rezultatele anchetei privind cauzele accidentului, premierul rus, Vladimir Putin, promiţând din nou ieri o „anchetă obiectivă şi completă”. În ajun, comitetul de anchetă al Parchetului rus a declarat că nu se pune problema unei defecţiuni tehnice a aparatului, profilându-se ipoteza unei erori de pilotaj. În paralel, experţi ruşi şi polonezi studiază cutiile negre. Varşovia păstrează tăcere totală privind opinia sa în ceea ce priveşte cauzele, dar polonezii le-au cerut ruşilor să lucreze la locul accidentului până joi.

Potrivit controlorilor aerieni de pe aeroportul militar de la Smolensk, piloţii polonezi au încercat să aterizeze de trei ori, a patra tentativă fiind fatală. Condiţiile meteo erau nefavorabile, ceaţa, foarte deasă, şi au ignorat sfatul – şi nu ordinele, aşa cum susţin oficiali ruşi – de a ateriza la Minsk sau la Moscova. Experţii arată că piloţii ar fi putut fi victimele unei proaste coroborări a altimetrelor. Avion vechi, echipat cu instrumente rustice, Tupolev 154 nu permite aterizarea pe orice vreme, iar aeroportul din Smolensk nu dispune decât de două balize antice NDB (sistem ce datează din anii 1930), o categorie de emiţători pe cale de dispariţie în restul lumii.
Pilotul avionului prezidential polonez care s-a prabusit la Smolensk cunostea foarte bine limba rusa si avea deja la activ aterizari pe acest aeroport, scrie marti presa poloneza, dupa ce in ziua precedenta un controlor de trafic din Rusia, Pavel Plusnin, ultimul care a vorbit cu echipajul avionului, s-a plans ca pilotii vorbeau “prost ruseste”. Oficialii polonezi sustin insa ca Arkadiusz Protasyuk, comandantul navei, vorbea la perfectie limba rusa si engleza, scrie publicatia rusa RBK, citata de Olga Popescu in presa online de la Bucuresti. Bartosz Strolinski, colonel in armata poloneza, a precizat ca zburase impreuna Protasyuk la Smolensk cu trei zile inainte de tragedie, cand l-au dus in Rusia pe premierul Donald Tusk.

Verdict israelian

Mass-media israeliană a criticat versiunea oficială a autoritatilor ruse in cauzele accidentului din regiunea Smolensk. Unele publicații israeliene sunt înclinate să vadă în acest accident un „asasinat în stil Kremlin”, informează izrus.co.il, citata de mass-media internationala. Principalele surse mass-media israeliene a treia zi contestă explicațiile oficiale privind cauzele accidentului de lângă Smolensk, care a dus la moartea președintelui Lech Kaczynski și altor înalți oficiali polonezi. Multi comentatori cred că această tragedie a fost pusă la cale de Kremlin, care-l “ura” pe Kaczynski, din cauza opiniilor sale anti-ruse.
Prima dintre mass-media israeliană care a menționat o posibilă implicare a lui Putin, a fost al doilea canal ITV. „Kaczynski a fost mantaua roșie a toreadorului pentru Putin și Medvedev”, spunea în seara de 10 aprilie, editorul departamentului de știri internaționale, Arad Nir. Prezentatorul de știri a subliniat că, atât timp cât ancheta se desfășoară sub supravegherea Putin, este puțin probabil să se afle vreodată adevărul despre cauzele accidentului.
A doua zi, la 11 aprilie, toate edițiile tipărite speculau deja tema teoriei conspirației. „Polonezii, care sunt obișnuiți să se simtă înconjurați de dușmani, cu greu pot să creadă că toată conducerea politică și militară a dispărut, ca urmare a unui accident, provocat de un set tragic de circumstanțe, defecțiuni tehnice și factorul uman”, scria ziarul Yediot Ahronot. Ziarul Ha’aretz adaugă: ”În primele ore după accident în Polonia a devenit răspândită teoria a conspirației despre implicarea rușilor în accidentul de avion, pe fonul relației tensionate între Kaczynski și Putin”. Publicația Maariv a mers și mai departe, intitulându-și un articol „Mirosul lichidării”. „Moscova a promis să investigheze, Putin a devenit șef al comisiei de anchetă, dar este puțin probabil ca adevărul să iasă vreodată la iveală”, se spune în articol. Site-ul NRG al aceleiași publicații, publica: „Acuzațiile de asasinarea vizată în stil Kremlin va însoți această poveste în următorii ani, eventual întotdeauna”. Un important comentatorul politic, Ynet Atila Somfalvi, scria pe „Facebook” că “niciodată nu i-a putut suporta pe ruși şi acum aceștia sunt principalii suspecți”. Chiar și publicația religioasă Be-Hadrei Haredim, care de obicei nu acordă atenție politicii internaționale, menționa: ”Este posibil ca Rusia și conducătorii ei, care, puțin spus, nu-l simpatizau pe președintele Kaczynski, stau în spatele morții acestuia”.

Suspiciuni media

În după-amiaza zilei de 11 aprilie motivele prăbușirii avionului polonez în regiunea Smolensk a fost discutat de jurnaliștii și analiștii în domeniul afacerilor internaționale ai postului public de radio Reshet Bet. Cei mai mulți dintre cei prezenți afirmau că Putin este direct implicat în moartea președintelui Kaczynski.

La 12 aprilie ziarul Ha’aretz remarca faptul că solidaritatea Rusiei cu polonezi pe fundalul tragedie din Smolensk nu este decât o chestie de ochii lumii. Toate publicațiile în limbă ebraică au amintit în mod repetat în ultimele zile că președintele Kaczynski dus o politică externă anti-rusă, a fost unul dintre partenerii cei mai de încredere ai Statelor Unite în Europa, precum şi a sprijinit în mod activ Ucraina și Georgia în confruntarea acestora cu Kremlinul.
Nu întâmplător, într-un interviu cu ambasadorul Poloniei la Israel, Aganeshka Magdzyak-Mishevskoy, publicat la 12 aprilie în ziarul Ha’aretz, prima întrebare se referea la teoria de implicare a Rusiei în accidentul aerian. „Sunt foarte surprinsă de faptul că presa mondială pune în discuție acest subiect, deși în Polonia nimeni nu crede în teoria conspirației și nu învinuiește Rusia de cele întâmplate”, spune ambasadoarea. Oficialul a menționat că are încredere în sinceritatea lui Putin și Medvedev, când aceștia vorbesc despre durerea lor pentru victimele acestei tragedii. Cu toate acestea, este îndoielnic faptul ca declarațiile ambasadoarei să-i convingă pe israelieni că în moartea „incomodului Kaczynski” nu este implicat Kremlinul.

Minciuni rusesti

Artur Górski, deputat în cadrul Partidului Dreptate şi Justiţie din Polonia, formaţiunea fraţilor Lech şi Jaroslaw Kaczynski, acuză Rusia de accidentul aviatic de lângă Smolensk, într-un comentariu privind tragedia de lângă Katyn, publicat în ediţia de luni a cotidianului polonez Nasz Dziennik, titrează publicaţia britanică The Telegraph, preluata si de mass-media de la Bucuresti.
„Sunt convins că ruşii ne mint”, a declarat deputatul polonez Artur Górski, care a subliniat că Rusia este convinsă că pilotul Tu-154 al preşedinţiei poloneze este vinovat de accidentul aviatic în care şi-a pierdut viaţa preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa, relatează The Telegraph. Partea rusă a invocat diverse motive, puse la îndoială de către deputatul polonez: ba că ar fi ceaţă şi vizibilitate redusă, ba că sistemul de navigaţie de pe aerodrom ar fi defect şi că s-ar afla în reparaţii, ba că pista este prea scurtă pentru aterizare. Exact cu o oră înainte de accident pe aerodromul Severnâi aterizase un avion cu ziarişti care urmau să participe la ceremoniile comemorative de la Katyn, reaminteşte acesta.

A doua versiune

O a doua versiune care circulă în Polonia cu privire la accidentul aviatic în care au murit şefi ai armatei şi o parte a elitei politice poloneze, este legată de controlorii de zbor de pe aerodromul rusesc, care ar fi indicat echipajului avionului prezidenţial coordonate greşite, iar acesta nu a mai reuşit să redreseze avionul pentru a lua altitudine, agăţând copacii.
„Mă tem că niciodată nu vom cunoaşte adevărul”, a remarcat parlamentarul polonez, în opinia căruia ruşii au încercat, de fapt, să împiedice participarea lui Lech Kaczynski la ceremoniile solemne de sâmbătă de la Katyn, trimiţând avionul preşedintelui Poloniei spre un aeroport de rezervă, pentru ca rangul acestor acţiuni să nu umbrească festivitatea ce avusese loc cu câteva zile înainte la Katyn, la care au participat premierul rus Vladimir Putin şi cel polonez, Donald Tusk.
„Este clar că preşedintele Kaczynski nu ar fi avut timp să ajungă la ceremoniile de sâmbătă de la Katyn de la Minsk şi mai ales de la Moscova. Atunci, aceste ceremonii nu ar fi avut niciun rang oficial şi nu ar fi anulat mesajul emis anterior de Rusia. Drept urmare, aceasta diversiune are o dimensiune politică”, a apreciat oficialul polonez, subliniind ca pilotul avionului în care se afla Lech Kazcynski nu a fost presat să aterizeze.

Musamalizare ruseasca

Imediat după accident, difuzarea informaţiei a fost restricţionată, mai ales că acest lucru a fost uşor de făcut, întrucât tragedia aviatică s-a produs pe un aerodrom militar, susţine Górski, potrivit publicaţiei britanice. Au încercat să preia informaţiile şi să deţină controlul asupra lor. Nimeni nu a fost lăsat să se apropie de rămăşiţele avionului, iar ziariştilor care aşteptau sosirea preşedintelui Poloniei le-au fost confiscate înregistrările audio, le-au fost şterse imaginile de pe camerele de filmat, iar telefoanele mobile din anumite reţele s-au oprit brusc. Cel puţin aşa ni s-a spus nouă că s-a procedat. Această blocadă informaţională nu a fost una de nepătruns, dar toate informaţiile furnizate de la locul accidentului au fost filtrate de serviciile secrete ruse, pretinde deputatul polonez.

Reuniune de urgenta

Statul Major General al armatei poloneze s-a reunit in sedinta de urgenta, sambata, dupa ce lideri de rang inalt ai armatei au murit in tragedia aviatica din Rusia. Este vorba despre o tara membra NATO, care a ramas fara presedinte, fara seful Statului Major, comandantul Fortelor Armate Poloneze, comandantul Fortelor Armate Aeriene Polonez, comandantul Fortelor Terestre Poloneze si alti demnitari de rang inalt. “Conducerea Statului Major General al armatei poloneze este in sedinta de astazi. In fata acestei crize, vor fi luate deciziile corespunzatoare”, a declarat pentru AFP purtatorul de cuvant al statului major, Dariusz Niedzielski. Conform regulilor militare poloneze, comandantii adjuncti preiau automat conducerea posturilor in astfel de situatii de urgenta, pana la numirea oficiala a unei noi conduceri. “Va fi o schimbare de generatie in armata poloneza. Este un proces care a inceput deja, dar soarta a facut ca procesul sa fie accelerat”, a declarat Lena Kolarska-Bobinska, analist polonez.
Iata cateva nume care se afla pe lista demnitarilor morti in accidentul aviatic din Smolensk, Rusia: seful Statului Major – Franciszek Gagor, seful Securitatii Nationale – Aleksander Szczyglo, comandantul Fortelor Armate Poloneze – gen. Bronisław Kwiatkowski, comandantul Fortelor Armate Aeriene Poloneze – gen. Andrzej Blasik, comandantul Fortelor Terestre Poloneze – gen. Tadeusz Buk, comandantul Fortelor Armate Speciale Poloneze – gen. Włodzimierz Potasinski, Comandantul Marinei – Andrzej Karweta.

Greseli fatale

“Liderii politici si cei militari n-ar trebui sa zboare impreuna”, a declarat un expert in domeniul aviatiei, citat de Gazeta Wyborcza. Grzegorz Holdanowicz a afirmat sambata, dupa accidentul de avion in care si-au pierdut viata presedintele polonez, lideri politici si comandanti militari de la Varsovia, ca desi nu exista regulamente care sa interzica acest lucru, demnitarii n-ar trebui sa zboare in acelasi avion. Potrivit listei victimelor, aproape toti comandantii armatei poloneze au fost ucisi in urma accidentului de avion produs sambata in apropierea aeroportului Smolensk, din vestul Rusiei.
“Intr-o clipa, Polonia si-a pierdut intreaga conducere militara”, scrie Gazeta Wyborcza, care se intreaba: “Cine a permis ca toate aceste persoane sa se afle la bordul unui singur avion?”. “Nu exista regulamente care sa interzica zborul impreuna. Presedintele si premierul n-ar trebui in mod clar sa zboare impreuna”, a declarat expertul in aviatie Grzegorz Holdanowicz. “Este o lectie care va trebui amintita in viitor. In opinia mea, ei trebuie sa zboare separat, din diferite motive. Este ingrozitor ca nu exista o alta tara in care sa se fi produs doua catastrofe in sase ani: prima data, cu elicopterul premierului (incident din decembrie 2003, in care a fost implicat elicopterul Mi-8 al fostului premier Leszek Miller, in apropiere de Varsovia) si acum cu avionul presedintelui”.
Surse din Ministerul polonez al Apararii au declarat ca “in urma catastrofei CASA, cand un avion militar s-a prabusit in nord-vestul Poloniei, in 2008, ucigand mai multi soldati, au fost date ordine clare potrivit carora comandantii unitatilor militare nu trebuie sa calatoreasca la bordul aceluiasi aparat. Mai mult, n-ar trebui sa zboare impreuna nici comandantii diferitelor arme”.
Statul Major General al armatei poloneze s-a reunit in sedinta de urgenta, sambata, dupa ce lideri de rang inalt ai armatei au murit in tragedia aviatica din Rusia. Conform regulilor militare poloneze, comandantii adjuncti preiau automat conducerea posturilor in astfel de situatii de urgenta, pana la numirea oficiala a unei noi conduceri.

Greseli de pilotaj

Echipajul avionului presedintelui polonez a ignorat de cateva ori indicatiile coordonatorului de zboruri al aerodromului din Smolensk, a declarat prim adjunctul sefului statului major al fortelor aeriene militare ale Rusiei, general-locotenentul Aleksandr Aleshin, citat de mass-media. “La o distanta de 1,5 km, controlorii de zbor au constatat ca echipajul a marit viteza verticala de coborare, ajungand sub linia de glisare. Coordonatorul de zbor a cerut echipajului sa aduca avionul in plan orizontal si, cand echipajul nu a executat manevra indicata, a ordonat pilotilor sa indrepte aparatul spre aerodromul de rezerva. Cu toate acestea, echipajul a continuat sa coboare. Din pacate, totul s-a terminat tragic”, a spus Aleshin.
El a anuntat, de asemenea, ca in zona aerodromului Smolensk, sambata au fost conditii meteorologice dificile. “Printre altele, serviciul meteo a anuntat ceata densa timp de 10 ore”, a adaugat Aleshin. Potrivit spuselor sale, echipajul a decis sa efectueze manevrele de aterizare. “Nu contravine practicii – decizia finala pentru intrarea in aterizare sau retragerea pe un aeroport de rezerva revine comandantului aeronavei”, a spus generalul. La randul sau, ministrul rus pentru situatii de urgenta, Serghei Soigu, a declarat ca avionul presedintelui Poloniei a explodat dupa cadere. Aparatul s-a prabusit la 500 de metri de pista de aterizare, dupa ce a acrosat varfurile copacilor. “A fost un incendiu, stins insa rapid de echipele de pompieri sosite imediat la fata locului”, a mentionat Soigu.
Cotidianul polonez Gazeta Wyborcza mai scrie ca militarii polonezi se intreaba cine a permis “tuturor acelor oameni care au murit in avion sa zboare la bordul unui singur aparat”. Expertul pe probleme de aviatie Grzegorz Holdanowskicz a calificat accidentul “o lectie care nu trebuie uitata pe viitor”, faptul ca in Polonia nu exista reguli privind calatoriile comune. Publicatia aminteste ca, dupa accidentul avionului militar de transport CASA, s-a dispus clar: comandantii unitatilor militare sa nu zboare impreuna. “Acest lucru este valabil mai ales in cazul comandantilor de diferite trupe”, scrie ziarul. “Parca ar fi mana diavolului in aceasta tragedie, unde zeci de reprezentanti ai elitei politice si militare a Poloniei au murit in drum spre Katyn, acolo unde s-a consumat una dintre cele mai ingrozitoare tragedii din istoria poporului polonez”, scrie Vzgliad intr-un comentariu pe aceasta tema

Moartea prevestita “in gluma”

Moartea presedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, a fost “prevestita” intr-un reportaj difuzat pe data de 13 martie 2010 de postul de televiziune georgian “Imedi”, relateaza mass-media internationala. Televiziunea amintita s-a facut cunoscuta printr-un reportaj “in gluma”, care anunta ca Rusia a invadat pentru a doua oara Georgia si ca Saakasvili a fost ucis. Dar mentiona si moartea presedintelui polonez Lech Kaczynski, intr-o catastrofa aeriana, in timp ce “venea sa acorde ajutor Georgiei”. Reportajul georgian insinua ca presedintele polonez Lech Kaczynski ar putea fi ucis in urma unui accident aviatic aranjat de FSB prin plasarea unei incarcaturi explozibile. Intr-un material al acestei publicatii, sunt prezentate toate evenimentele istorice care au legatura cu relatiile ruso-poloneze, ce sprijina o astfel de ipoteza, precum si parerile expertilor care nu considera intamplatoare moartea presedintelui polonez.

Bomba GRU

Presedintele polonez decedat era recunoscut pentru actiunile dure impotriva intereselor Federatiei Ruse. Astfel, in urma cu cateva luni, contraspionajul polonez a anuntat deconspirarea unui presupus agent al GRU (Serviciul de Informatii al armatei ruse), care activa de o perioada indelungata pentru spionajul militar rusesc si locuia ilegal in Polonia de peste 10 ani. Presupusul agent a fost retinut inca in primavara anului trecut, dar despre acest caz s-a aflat abia acum, relateaza sursa citata, preluata de agentiile internationale de presa. Inainte de retinere, acesta a fost filat pe parcursul mai multor luni de ofiteri ai Directiei de contrainformatii poloneze care ulterior au fost propusi spre decorare pentru desfasurarea cu succes a operatiunii. Conform unor surse din cadrul Agencja Bezpieczeństwa Wewnętrznego (ABW), serviciul intern de informatii al Poloniei, agentul GRU s-a aflat in contact cu un numar important de politicieni polonezi, apartinand intregului spectru politic de la Varsovia, precum si cu diplomati din diferite state, acreditati in Polonia. Oficialii ABW au refuzat sa confirme identitatea contactelor politice ale agentului GRU, provocand intense speculatii din partea opozitiei parlamentare, care a solicitat instituirea unei comisii de ancheta parlamentare, care sa investigheze cazul, cerere refuzata de Guvernul polonez. La randul sau, conducerea Służba Kontrwywiadu Wojskowego (SKW-serviciul militar de contrainformatii al Poloniei) a refuzat sa comenteze dezvaluirile din presa.

Polonez sub acoperire

Cetateanul rus retinut vorbeste la perfectie limba polona, avea o casa proprie si era patronului unei firme nu prea mari, dar cu un spectru larg de activitate, intre care si comercializarea dispozitivelor de ochire pentru armele de vanatoare, relateaza mass-media locala, citata de presa de la Bucuresti.
Desfasurarea fortelor de ordine, ca in filme, la domiciliul sau, l-a luat prin surprindere pe agentul rus, care a incercat sa opuna rezistenta. Asupra sa au fost gasite echipamente speciale destinate transmiterii de mesaje criptate. Potrivit surselor ziarului, agentul nu intrase in contact cu Ambasada Rusiei din Polonia, care cel mai probabil nu avea cunostinta de existenta acestuia. La randul sau, procurorul adjunct al Varsoviei, Robert Majewski, a confirmat ca un dosar penal pentru spionaj se afla in derulare. El a refuzat sa ofere vreun detaliu, invocand secretul anchetei, insa a specificat ca in curand va fi finalizat actul de acuzare, fara insa a nominaliza niciun cetatean sau oficial polonez. Potrivit Dziennik Gazeta Prawna, despre agentul GRU deconspirat au stiut pana de curand numai cateva persoane, intre care presedintele si premierul de la Varsovia.
Surse din serviciile secrete de la Varsovia, citate de mass-media locala, presupun ca esecul agentului din Polonia a fost unul din motivele demisiei in aprilie 2009 a directorului GRU, Valentin Korabelnikov. Mass-media rusa precizase la timpul respectiv ca acesta si-ar fi prezentat singur demisia, deoarece nu ar fi fost de acord cu reforma armatei ruse in curs de desfasurare.

Decapitare prin restructurare

Polonia nu este la primul scandal major de spionaj in care este implicat GRU, in 2007, Seimul (parlamentul) polonez a decis desfiintarea Serviciilor de Informatii Militare – WSI (Wojskowe Służby Informacyjne) si inlocuirea lor cu doua noi servicii, de Informatii si Contrainformatii Militare, in urma unui raport care detalia relatiile secrete dintre WSI si GRU. Pe 16 februarie 2007, dupa lichidarea WSI, o Comisie de Verificare a intocmit un raport si a sesizat parchetul. Presedintele Lech Kaczyński a decis publicarea raportului, revelatiile acestuia provocand un scandal politic si diplomatic considerabil la Varsovia si in alte capitale, provocand demisia a zeci de diplomati, oficiali militari si ai serviciilor de informatii poloneze.
Conform raportul comisiei, care a fost condusa de ministrul adjunct al Apararii din acea perioada, Antoni Macierewicz, WSI au luat nastere, in 1991, din serviciile speciale ale armatei, spionajul militar, precum si servicile de contrainformatii ale armatei. Pe atunci, acestea numarau aproape 10.000 de agenti. Aproape 2.500 de colaboratori erau plasati in institutii centrale administrative si economice ale tarii, de la licee si universitati, spitale, institutii de cercetare, pana la cluburi sportive, redactii de ziare, hoteluri si servicii de taxi.
Printre cele mai grave acuzatii aduse de raport se afla neluarea de masuri adecvate fata de penetrarea WSI de catre serviciile de spionaj rusesti, relata mass-media de la Bucuresti. S-au inaintat parchetului spre cercetare cazuri de spionaj impotriva intereselor de aparare ale Republicii Polone, dezvaluirea de secrete de stat, inducerea in eroare a organelor de stat poloneze prin transmiterea de informatii false de importanta esentiala pentru Republica Polona. Raportul acuza WSI ca nu si-au indeplinit obligatiile legale, iar in toata perioada existentei lor, WSI nu au fost in stare sa prinda nici un singur spion rus. Una dintre cauzele acestei situatii este politica de cadre, dominata de ofiteri scoliti in URSS, la KGB si GRU, baza fireasca de recrutare pentru serviciile speciale din Est.

Trafic de arme

Raportul semnaleaza folosirea proprietatii de stat in scopul obtinerii ilegale de mijloace de finantare, coruptie, vanzarea de informatii confidentiale. O dezvaluire importanta se refera la implicarea WSI in traficul cu arme, in legatura cu mafia rusa si cu grupari teroriste arabe. Sunt prezentate operatiuni care au avut drept rezultat vanzarea de arme catre tari aflate sub embargo ONU, inclusiv Irak, Siria, Republica Islamica Iran. Totodata, WSI s-ar fi implicat, conform raportului, si in activitati economice ilegale, prin influentarea unor licitatii si, nu in ultimul rand, influentarea pietei de combustibili si energie. Raportul sustine ca WSI au avut cunostinta si au tolerat activitati ilegale ale mafiei combustibilului, ba chiar ca militari ai WSI au constituit principalele focare ale mafiei. Raportul acuza WSI ca nu au raportat informatiile privind amenintarile energetice, dimpotriva, chiar au protejat activitatea infractionala a serviciilor si mafiei ruse care aveau ca scop distrugerea si preluarea sectorului energetic polonez.
Raportul mai reproseaza WSI folosirea aparatului vechii securitati comuniste SB, utilizarea de agenti, fosti lucratori SB, dovediti ca avand un trecut compromitator. WSI s-ar fi ocupat si de stergerea urmelor fostelor servicii comuniste. Raportul arata ca, dupa infiintarea Institutului Memoriei Nationale (CNSAS-ul polonez), in cadrul WSI s-a realizat un plan de distrugere si ascundere de documente. Comisia de Verificare a scos la iveala peste 1.000 de documente ascunse, care ar fi trebuit predate IPN deja de multi ani.

Politie politica

WSI, spune raportul, s-au ocupat de infiltrarea partidelor politice, mai ales a cercurilor politice de dreapta, printre altele, ar fi organizat activitati operative fata de fratii Jarosław si Lech Kaczyński, cu scopul dezintegrarii partidului Alianta de Centru, operatiune care s-a desfasurat din 1990 pana in 2001. O alta importanta directie de actiune a fost recrutarea de agenti printre jurnalisti, infiltrarea mass-media si influentarea opiniei publice. Conform informatiilor de presa, WSI aveau infiltrati in mass-media 115 agenti, pentru comparatie, din audierile Comisiei a reiesit ca de acoperirea contrainformativa a unitatilor militare de la granita de nord-est se ocupau la WSI numai doua persoane. Intre agentii WSI din presa, se numara sefi de redactie, membri ai consiliilor de administratie, directori de televiziuni, redactori etc. Raportul numeste printre colaboratorii WSI si pe cunoscutul publicist Andrzej Grajewski, fost sef al Colegiului Institutului Memoriei Nationale.
O consecinta spectaculoasa a publicarii raportului a fost chemarea la Varsovia a patru ambasadori, demisi ulterior. Sefa diplomatiei poloneze, Anna Fotyga, a confirmat aceasta stire, spunand ca este vorba de consultari. Presa poloneza sustine ca cei patru diplomati sunt ambasadorul din Austria, seful misiunii din Turcia, ambasadorul din Kuweit si cel din China.

Raport contestat

SLD, partidul social-democrat, fost comunist, sustine ca raportul contine informatii neadevarate, ca dezvaluie numele unor ofiteri WSI care participa la misiuni ONU si ca a fost publicat cu incalcarea legii. SLD cere constituirea unei comisii a Seimului care sa cerceteze culisele aparitiei raportului. Partidul liberal Platforma Cetateneasca sustine aceasta idee, fiind nemultumit de dezvaluirea unor agenti WSI activi, pe care a calificat-o drept “amatorism”. Liberalii au sustinut insa lichidarea WSI. Premierul Jarosław Kaczyński atribuie valul de critici din presa chiar sistemului care apara WSI. El considera ca “o parte semnificativa a media intra intr-un rol complet diferit decat cel care ar trebui indeplinit de media in conditii democratice”.
Constatarile raportului, desi de o mare gravitate si insemnatate, nu sunt chiar cu totul surprinzatoare, mass-media poloneza reluand periodic problematica colaborarii ilegale dintre serviciile de informatii poloneze si cele ale Federatiei Ruse.

Vitalie GONCEAROV

Petre Roman, căpuşa ex-KGB de pe fruntea PNL

Din luna aprilie a anului trecut, Petre Roman este consilierul politic al preşedintelui PNL Crin Antonescu. „Sfaturile mele vor viza ideile, strategia politică, programele, reacţia politică, cei patru stâlpi ai acţiunii politice“ - declara Petre Roman la numirea sa în importanta poziţie de sfetnic al liderului PNL. Cum Petre Roman este un bun vorbitor de limbă rusă, iar Crin Antonescu este lipovean la bază, este de presupus că schimbul de idei politice dintre dånşii se desfăşoară în limba maternă a amåndurora.
Limba rusă uneşte, iată, destine şi persoane care în aparenţă nu ar fi avut nicicum vreo posibilitate să devină atåt de apropiate. Poate acest tip de legătură culturală să fie explicaţia ascensiunii la vårful PNL a lui Petre Roman, fostul prigonitor al partidelor istorice şi al studenţilor Pieţei Universităţii?
Înainte de a deveni principalul consilier al lui Crin Antonescu, fostul premier al FSN a fost numit în postul de înalt reprezentant al guvernului Tăriceanu pentru românii din străinătate. Tot în aceeaşi perioadă, Roman a fost nominalizat candidat al PNL pentru unul dintre colegiile din diaspora, culmea, chiar pentru aşa-numitul colegiu Basarabia, „colegiu“ călcat cu tancul de către tătåne-su, sosit via Moscova să implementeze Revoluţia bolşevică la Bucureşti.
La momentul respectiv, candidatura sa a fost contestată de către Asociaţia Victimelor Mineriadei din 1990 care au sesizat magistraţilor Tribunalului Bucureşti, fără niciun efect de altfel, imcompatibilitatea statutului său de candidat deoarece era anchetat pentru contribuţia avută în Represiunea din iunie 1990, Mineriada în care acesta a avut un rol semnificativ alături de Ion Iliescu. Represiune în urma căreia au murit zeci de oameni, sute au fost răniţi, mii au fost maltrataţi şi arestaţi ilegal.

Petre Roman şi Ion Iliescu au măcelărit studenţii Pieţei Universităţii

Ulterior, cu cinism şi neobrăzare, Petre Roman a fost acela care a susţinut că sângele celor măcelăriţi de mineri, sângele care împroşcase holurile şi pereţii Universităţii şi Arhitecturii era vopsea aplicată de studenţi intenţionat pentru a atrage mila publică şi pentru a arunca o pată pe reverul tinerei „democraţii feseniste“.
O parte din „vopsea“ îmi aparţinea şi mie, aşa că e evident caracterul subiectiv al aprecierilor mele despre Petre Roman.
La vremea cånd Roman era în putere, atât sediul PNŢCD, cât şi PNL-ul au fost devastate de hoardele feseniste, iar minerii, coordonaţi de forţele Miliţiei şi Securităţii aflate în slujba Regimului FSN, au atacat şi sediile puţinelor publicaţii care aveau la vremea aceea o poziţie critică faţă de guvernarea grupării Roman-Iliescu. Petre Roman s-a ilustrat public atunci „demascåndu-i“ pe Corneliu Coposu şi Radu Câmpeanu, actualul preşedinte onorific al PNL-ului, drept „duşmani ai poporului“.
Atåt Petre Roman, cåt şi Ion Iliescu au susţinut public teza apariţiei legionarilor în Piaţa Universităţii, susţinând că „mişcarea este o rebeliune legionară şi se tratează ca atare“. Ca „atare“, adică ca şi cånd ar fi vorba de Rebeliunea legionară din filmele lui Sergiu Nicolaescu, în care Armata trage în plin. Drept şi prin urmare, cadrele din Reg. 60 Buzău au executat foc împotriva manifestanţilor, consumånd nu mai puţin de 1.466 de cartuşe de război. Per ansamblu, fantasmele legionare ale lui Petre Roman şi Ion Iliescu au provocat zeci de morţi, dintre care doar şase au fost identificaţi şi recunoscuţi, s-au înregistrat (oficial) 746 de răniţi, au fost violate şase femei (tot „oficial“) şi au fost deţinuţi ilegal şi maltrataţi peste o mie de „bărboşi, intelectuali, studenţi din Universitate şi Arhitectură, de către mineri şi forţele aflate în slujba FSN-ului.
Demonstraţia paşnică din Piaţa Universităţii care a durat mai bine de 40 de zile a fost una dintre cele mai puternice manifestări ale demnităţii romåneşti recunoscute în plan european. Represiunea, Mineriada din 1990 organizată de cuplul Petre Roman-Ion Iliescu, a adus enorme prejudicii internaţionale României. Imaginea atrocităţilor săvårşite de reprezentanţii puterii feseniste a rămas până astăzi o marcă puternic imprimată în conştiinţa publică românească. Incitarea la război civil a fost o lovitură dată fragilei democraţii din România.
Ceea ce afirmau cu tărie şi convingere demonstranţii Pieţei Universităţii - respectiv revenirea bolşevicilor şi agenţilor KGB în fruntea statului - este confirmat astăzi după 20 de ani. Telenovela KGB-iştilor din fruntea „Revoluţiei“ este demistificată acum de televiziunea B1 şi „Adevărul“, (în paranteză fie spus un brand de ziar la fel de månjit de sånge pe manşetă ca şi Petre Roman şi Iliescu pe måini). Culmea, chiar privatizarea dubioasă a Editurii Adevărul s-a făcut cu ajutorul neprecupeţit al lui Petre Roman, via Darie Novăceanu, care a apelat la amicul său ajuns premier pentru a aproba trecerea Complexului hotelier Caro din proprietatea statului în cea a Editurii Adevărul. Publicaţia „Adevărul“, fosta „Scånteia“, vårful de lance al propagandei feseniste, a ajuns acum pe måna lui Dinu Patriciu, fost ministru în guvernarea FSN. Roata se învårteşte.
Radu Moraru, „naşul“ de la B1, a demarat un fel de serial, ce readuce în prim-plan temele principale ale manifestaţiei Pieţei Universităţii, locul unde s-a cerut adevărul despre Revoluţie, despre actorii loviturii de stat moscovite care au preluat elanul revoltei populare împotriva regimului comunist şi a lui Ceauşescu, instalåndu-se cu sprijinul ruşilor la putere, pånă astăzi.
Cu un Iliescu încă dirijor din umbră al PSD-ului, cu un Petre Roman pe post de sfetnic la vårf al PNL-ului, se poate spune că nimic nu s-a schimbat în 20 de ani, în sensul unei drepte judecăţi şi a unei şi mai juste pedepsiri a celor vinovaţi de masacrele din decembrie 1989 şi iunie 1990.

Agentura KGB-GRU din fruntea României

În ultimele ediţii ale serialului de dăzvăluiri de la B1, au ieşit la lumină date arhicunoscute cu privire la rolul agenturii KGB şi GRU în instalarea puterii feseniste, dar care capătă mai multă greutate şi actualitate, venind din surse de autoritate, ca generalul Stănculescu, Cornel Dinu, Sergiu Nicolaescu, Voican etc. Un chibiţ ca Tismăneanu, proaspăt numit un fel de şef al investigării guvernamentale a comunismului, misiune preluată de la Marius Oprea, colegul de partid al lui Petre Roman, s-a adăugat corului de foşti pupincurişti ai lui Ion Iliescu, deveniţi brusc slobozi la gură pe tema KGB-ului şi implicării Moscovei în conspiraţia care l-a înlăturat pe Ceauşescu, lăsånd sistemul la locul său. Sistem comunist ale cărui origini şi filiaţii sunt cu grijă ocultate chiar de către cei ca Tismăneanu, în cunoscuta tradiţie orweliană a „prelucrării istoriei“.
S-a afirmat că Petre Roman a fost auzit vorbind la telefon cu ruşii, cărora le-a cerut să intervină, că Iliescu a venit de månă cu generalul GRU Militaru, în timp ce Roman a fost adus de månuţă de vechiul kominternist şi NKVD-ist Silviu Brucan, că zeci de mii de agenţi speciali ai serviciilor militare ruseşti au intrat în Romånia şi au staţionat (asta nu înseamnă că au stat degeaba!) pånă în iulie 1990, că Petre Roman a făcut figuraţie la aşa-zisa revoluţie, nicidecum altceva.
Mai rău, probabil atins de senilitate, Petre Roman s-a dat singur în gåt la una dintre emisiuni recunoscånd că efectua acţiuni de spionaj militar în Franţa, pe cånd se dedulcea la bursă, în anii ‘70. Pe loc, presa l-a identificat pe Roman drept potenţial KGB-ist, eventual membru al reţelei Caraman, care spiona NATO în beneficiul Moscovei. Reacţiile nu au întårziat să apară - Iliescu a spumegat la Consiliul PSD-ului, Roman l-a atacat arţăgos pe Tismăneanu, reuşind chiar să spună adevărul gol-goluţ, pentru o clipă, cånd îl numeşte impostor şi îi aduce aminte de originea sa, comună de altfel cu a tatălui său, Valter Roman, prenumele său adevărat Erno Neuländer, recrutat de Komintern încă din 1931 şi trimis în URSS. Erno/ Valter a condus, pentru o perioadă o oficină a NKVD, respectiv secţia în limba romånă a postului de radio Moscova, unde a lucrat împreună cu Ana Pauker, Leonte Răutu şi Iosif Chişinevschi. Ana Pauker s-a reîntors în Romånia îmbrăcată în uniformă sovietică, iar Valter Roman a poposit pe meleagurile noastre călătorind pe un tanc sovietic, ca locotenent-colonel în cadrul Diviziei „Horia, Cloşca şi Crişan“. Traiectorie aidoma tăticului lui Tismăneanu, agent kominternist ca şi mămica sa, aflaţi, ambii, pe statul de plată al Anei Pauker, NKVD-ista pusă de Stalin personal pe postul de maşteră sovietică peste Romånia.

„După noi vom veni tot noi...“

Familia Tismenenski - Tismăneanu se afla în vårful piramidei de cadre politice comuniste alături de alţi numeroşi evrei comunişti (Ana Pauker, Iosif Chişinevschi, Leonte Răutu, Petre Lupu, Gheorghe Stoica, Nicolae Goldberger, Valter Roman, Ofelia Manole, Ghizela Vass - bunicuţa sångeroasă a fostului coleg de partid a lui Petre Roman, Bogdan Olteanu -, Simion Bughici, Gheorghe Gaston-Marin, Silviu Brucan, Sorin Toma, Mihail Florescu, Barbu Zăhărescu etc), iar în Securitate multe din poziţiile de vårf erau ocupate de securişti evrei (Alexandru Nicolschi, Isidor Hollingher, Mişu Dulgheru, Mauriciu Ştrul, Ludovic Weiss, Tudor Sepeanu, Ştefan Koller, Wilhelm Einhorn etc). Majoritatea acestora au devenit aşa-numita burghezie a Cartierului Primăverii, loc cu verdeaţă şi multe privighetori, de unde a plecat (şi s-a întors pe post de „cercetător“) şi Volodea Tismăneanu, care şi-a petrecut frumoasa copilărie în frumosul cartier alături de Petrică Roman.
În 1945, tăticul lui Petre Roman a fost decorat de Moscova cu „Steaua Roşie“, iar în 1948, ajunge general-maior şi şef al Direcţiei Învăţământ a Statului Major al armatei române, primind sarcina să transforme ideologic armata romånă într-o filială a Armatei Roşii. Apoi, este pus pe o poziţie strategică, de ministru al Poştelor şi Telecomunicaţiilor şi membru al CC al PCR. Ulterior, devine director al Editurii Politice (transferată de Ion Iliescu în 1990 lui Gabriel Liiceanu, ideologul GDS-ului înfiinţat de omnipotentul Silviu Brucan) şi se apucă de beletristică futurologigă. Tăticul lui Petre Roman era se pare un fel de vizionar, iar panseurile sale par a se fi adeverit peste secole. Într-o carte intitulată „Secolul XX: Secolul Marilor Revoluţii“, Valter Roman-Neuländer se întreba retoric: „Cine va veni după noi?“. Tot el răspundea: „După noi vom veni tot noi...“.
Treabă care, pare-se, s-a şi demonstrat cu vårf şi îndesat, pe spinarea romånilor.

George RONCEA

Petre Roman, căpuşa ex-KGB de pe fruntea PNL
Curentul - joi, 18 martie 2010

© Curentul

Vladimir Bukovski deconspiră un nou agent KGB: Catherine Ashton, şefa diplomaţiei Uniunii Europene

Un nou scandal risca sa iz­bucneasca in jurul numirii baronesei Catherine Ash­ton la carma diplomatiei Uniunii Europene din cau­za trecutului sau asociat cu activitatile orchestrate din umbra de catre Moscova asupra Marii Bri­tanii la inceputul anilor '80 prin intermediul unor organizatii non-guver­namentale, informeaza Hotnews. Europarla­mentarul britanic Gerard Batten ii cere lui Barroso sa reconsidere aceasta decizie a numirii lui Ashton in baza mai multor probe care ii pot fi puse la dispozitie de catre dizidentul rus Vladimir Bukovski. Europarlamentarul britanic Gerard Batten, din partea forma­tiunii Partidul Inde­pendentei din Marea Britanie (United Kingdom Independence Party - UKIP, n.red.) a acuzat-o recent pe actuala sefa a diplomatiei Uniunii Europene, socialista Catherine Ashton, de colaborare cu Uniunea Sovietica in anii '80, in calitate de trezorier al unui ONG. Acuzele lui Batten au fost formulate prin intermediul unei scrisori trimise presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, caruia ii cere sa reflecteze serios asupra noii desemnari a lui Catherine Ashton pentru functia de Inalt Reprezentant pentru Politica Externa si Securitate Comuna, care in viziunea sa, nu ar fi compatibila, din punct de vedere moral, cu trecutul oneros al laburistei britanice. Principalele acuze se invart in jurul activitatilor desfasutate de Catherine Ashton, in varsta de 53 de ani, care ar fi lucrat ca Trezorier al Campaniei de Dezarmare Nucleara (Campaign for Nuclear Disar­mament - CND, n.red.), intre anii 1980-1982.

restul aici: http://www.ziua.net/display.php?data=2009-11-26&id=262305&kword=gerard

Revoluţia de catifea de la Praga din 1989, intervenţie a agenţilor lui Gorbaciov?

Informaţia că un student a murit în urma reprimării de către poliţia comunistă a unei manifestaţii a fost factorul declanşator al Revoluţiei de catifea de la Praga. Această informaţie falsă este pusă de unii istorici pe seama intervenţiei agenţilor ruşi partizani ai lui Mihail Gorbaciov, scrie AFP.Agenţii ruşi ai lui Mihail Gorbaciov sunt suspectaţi că au intervenit şi în Cehoslovacia, nu doar în România. Un mort în urma reprimării unei manifestaţii a sudenţilor ar fi avut rolul de a provoca o reacţie de indignare şi vechea gardă comunistă va cădea, în beneficiul reformatorilor. Există însă şi o altă ipoteză: partidul comunist dorea să-i acuze astfel pe disidenţi de minciună pentru a-i închide şi a împiedica organizarea de manifestaţii cu ocazia Zilei drepturilor omului.
Îi interzisesem fiicei mele să se ducă la manifestaţii, mă temeam. Apoi, am auzit că poliţia ucisese un student, pe Martin Smid. I-am spus atunci fiicei mele ", povesteşte pensionara Anna Milotova.

O revoluţie pornită de la o informaţie falsă

La o săptămână de la căderea Zidului Berlinului, care anunţa prăbuşirea regimului comunist în Europa, brutalitatea folosită de forţele poliţieneşti împotriva manifestărilor studenţeşti s-a intensificat.

"Pentru mulţi, disidenţii erau diabolizaţi, dar studenţii erau văzuţi ca nevinovaţi. Acest lucru i-a făcut pe mulţi să se mobilizeze", spune Natasa Dudinski, studentă în 1989.

La 20 de ani de la Revoluţia de catifea de la Praga nu se ştie cum de a fost lansat zvonul privind moartea, în timpul demonstaţiilor a studentului Martin Smid.

Presupusa victima a brutalităţii unui regim diabolic, Martin Smid, pe atunci student la matematică, părăsise manifestaţia din 17 noiembrie înainte de intervenţia în forţă a poliţiei.

O zi mai târziu, o femeie pe care Smid nu o întâlnise niciodată i-a spus unui grup de disidenşi strâns în jurul lui Petr Uhl, şeful unei agenţii de presă clandestine, că un prieten, Martin Smid, a fost ucis de poliţie.

"Am fost convinşi că era adevărat", asigură Uhl. Acesta, fost deţinut politic, transmite informaţia privind moartea lui Smid către posturile Europa Liberă şi Vocea Americii, ascultate pe atunci de milioane de cehi şi slovaci. Înainte de a pierde puterea, comuniştii îl condamnă pe Uhl la o săptămână de închisoare pentru "propagare de informaţii false".

Vestea s-a răspândit cu viteza fulgerului, iar studentul Martin Smid era deja pe buzele a milioane de cehi şi slovaci. "Jan Palah 1969-Martin Smid 1989", scanda mulţimea, strânsă spontan într-o piaţă după ce acest zvon făcuse deja înconjurul ţării.

Chiar dacă Smid cu pricina a fost adus de oficialităţi la postul public de televiziune pentru a dezminţi informaţia, oficialii comunişti nu au mai putut opri mecanismul care avea să-i înlăture de la putere.

Disidentul Vaclav Havel şi colaboratorii săi înfiinţează Forumul civic, mişcare care ajunge la conducerea revoluţiei, ce duce la instaurarea unui "guvern de uniune naţională" la 10 decembrie, iar Havel este ales preşedinte la 29 decembrie 1989.

"Victima" regimului comunist, spectator la propria moarte

"Istoria mi-a jucat un renghi. Roata a început să se învârtă şi nu mai puteam să fac altceva decât să asist", a scris Martin Smid, matematician şi muzician.

Cel care s-a aflat fără voia sa în centrul evenimentelor din 1989 de la Praga şi care a fost folosit ca pretext pentru înlăturarea unui regim refuză să discute cu presa. "Jurnaliştii îmi pun mereu aceleaşi întrebări", explică el, pentru AFP.

"Chiar dacă manifestaţia din 17 noiembrie nu ar fi avut loc, revoluţia noastră ar fi triumfat oricum, câteva zile sau câteva săptămâni mai târziu", asigură Uhl.

Urmăriţi imagini de la manifestaţiile din 17 noiembrie 1989 de la Praga, când a fost lansat zvonul că studentul Martin Smid a fost omorât de poliţia comunistă

Calvarul mănăstirilor basarabene.

Motto: "Zis-a nebunul în inima sa: Nu este Dumnezeu" (Psalm 13.1)
Comuniştii sovietici sosiţi în Basarabia şi-au dorit ca oamenii locului să trăiască fără lumină, fără Hristos. Aceştia foloseau fel de fel de tehnici drăceşti, fiind fideli ideii leniniste, "religia" lor, îl idolatriza nu pe Iisus, ci pe Lenin, îi avea drept "evanghelişti"
pe Marx, Engels, Stalin etc., nu pe Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Mănăstirile basarabene au trecut prin pârjolul iadului comunist, ateii demenţi le-au transformat în grajduri, şcoli, spitale de boli venerice etc., au dat foc icoanelor şi cărţilor sfinte.

Acţiunile de distrugere a lăcaşurilor sfinte erau planificate cu multă "trudă" partinică şi ideologică, sovieticii erau un fel de lupi răpitori îmbrăcaţi în haine de oaie. Venind în Basarabia ei au spus că respectă drepturile omului. Şi asta doar le nivel declarativ, pentru că acţiunile lor demonstrau că sunt nişte fanaţi ai luptei contra credinţei neamului. Comunismul începea să ajungă la esenţa existenţei sale - ura faţă de Cel de Sus şi distrugerea a ceea ce nu convine ideologiei marxist-leniniste. Potri­vit unor surse, înalţi prelaţi tăceau mâlc în faţa propagandei antireligioase, ba chiar alunecau în susţinerea acţiunilor comuniştilor sovietici. Adică, turnau gaz pe foc, pe un teritoriu "minat" spiritual cu multă meticulozitate. Mai toate documentele de atunci menţionează de autolichidarea mănăsti­rilor, pe când se ştie şi reiese din diferite rapoarte, întocmite de slugile umile ale puterii, toate au fost lichidate de autorităţile sovietice.

Calvarul mănăstirilor basarabene


Lăcaşul pângărit
Ateii transformau mănăstirile în instituţii "uti­litare". Sovieticii aveau agenţi implicaţi peste tot, feţe bisericeşti care riscau cu viaţa pentru a face faţă mofturilor meschine ale comuniştilor. Potrivit unor informaţii, la vecernia din zece iulie, 1955, la mănăstirea Suruceni, un grup de persoane l-a atacat pe stareţul Iosif Cargaliuc şi pe ceilalţi călugări, pretextând că nu vor să părăsească lăcaşul. Istoricii presupun că această acţiune ar fi fost organizată chiar de Cargaliuc, agent al KGB-ului, cu numele conspirativ "Florea". În 1959, prin implicarea directă a lui Caragaliuc, arhiepiscopului Nectarie şi aşa-numitul delegat pentru problemele bisericii ortodoxe ruse din R.S.S. Moldovenească Oleinic, este închisă mănăstirea de la Suruceni. Călugării au fost alungaţi de către cinovnicii raionali. Mai bine de 30 de ani aici a fost un spital narcologic, cu regim închis şi păzit de miliţie. Biserica de iarnă a fost transformată în club, iar cea de iarnă în spital. Culmea neruşinării şi dezmăţului ateist la Suruceni, unul dintre altare devine sală de operaţii. Clopotele au fost date jos, cimitirul pângărit şi bisericile profanate.

Primăvara neagră
Cea mai veche mănăstire basarabeană - Văr­zăreşti a fost condamnată la tăcere în primăvara anului 1959. Maica Feoctista, martoră a calvarului prin care a trecut mănăstirea, îşi aminteşte că pe atunci au venit reprezentanţi ai filialei NKVD de la Nisporeni, însoţiţi de preşedintele sovietului sătesc - Feodor Scofari. "Stăteau pe la uşi, nu cumva să dosim ceva. Au dat jos clopotele, au scos icoanele, cărţile bisericeşti şi le-au dus să le dea foc. Plângeam şi înceram să-i oprim pe mişei, dar erau prea puter­nici şi brutali, iar noi firave şi neajutorate". Scofari le spunea maicilor că trebuie să sufere în numele credinţei şi să se bucure că măcar în casele lor se pot ruga în linişte.

Potrivit documentelor, mănăstirea a fost devas­tată, iar clopotniţa şi un corp de case în care se afla atelierul de cusut şi de ţesut au fost şterse de pe faţa pământului. Biserica de vară a devenit depozit de produse alimentare, iar cea de iarnă - club. Acum câteva decenii, biserica de vară, fiind într-o stare jalnică s-a ruinat, rămânând fără turlă.

Tăvălugul ateilor
Din revista "Cugetul", aflăm că într-un raport al lui Oleinik, delegatul pentru problemele bisericii ortodoxe ruse pe lângă guvernul de la Chişinău, se menţionează că lichidarea mănăstirii Dobruşa a fost influenţată în mare măsură de faptul că episcopul Nectarie, a dispus din timp să fie scoşi din acest lăcaş acei călugări care se dedau la acţiuni distructive împotriva închiderii.

"Împuternicitul Oleinik informa autorităţile că îniţiativa închiderii mănăstirii Dobruşa aparţine administraţiei Eparhiei Chişinăului şi a Moldovei, iar arhiepiscopul Nectarie a solicitat ca această ope­raţiune să fie executată de forţele proprii ale Arhi­episcopiei". ["Politica statului sovietic faţă de cultele din R.S.S. Moldovenească (1944-1965)"] de Ludmila Tihonov,Editura "Prut Internaţional", 2004".
Stareţul mănăstirii Dobruşa, arhimandritul Damian spune că lăcaşul a fost distrus în anul 1959, aici timp de mai bine de trei decenii a fost şcoală internat şi depozite, cimitirul, unde odih­nesc trupurile mai multor generaţii de călugări, a fost transformat în teren de fotbal. Biserica de iarnă a fost transformată în club, iar cea de vară - la început în cantină, apoi în depozit alimentar. Pe teritoriul schitului din deal a fost construită o tabără de odihnă. Buldozerele au dărâmat crucile de pe morminte, le-au amestecat cu pământ şi le-au rostogolit în râpă. Potrivit documentelor cei care s-au împotrivit închiderii mănăstirii au fost deportaţi sau întemniţaţi.

Credinţa la balamuc
Una dintre cele mai remarcabile mănăstiri basarabene - Curchi, a fost închisă de comunişti în anul 1958. Potrivit istoricului Valentin Golub spune că literatura artistică şi cărţile sfinte au fost arse, unele însă au fost furate de membrii comisiei pentru închiderea mănăstirii, chipurile pentru a fi studiate. Complexul monastic a fost transformat în 1961, în spital de psihiatrie. Biserica de iarnă a devenit club, iar cea de vară - depozit. Cimitirul a fost nivelat în mod brutal şi făcut ţarc pentru bolnavi, iar crucile din piatră de pe morminte au fost folosite la ridicarea zidului din jurul mănăstirii. Potrivit unor date, crucile din piatră au fost folosite de unii săteni la ridicarea caselor. Se presupune că în căutare de aur şi argint, nişte barbari au hotărât să dezgroape morţii.

Comuniştii au declarat mănăstirea Curchi drept monument istoric, ocrotit de stat, însă "au uitat" să aloce bani pentru reconstrucţia bisericilor.

Rana Căprianei
Într-un proiect de închidere a mănăstirilor din R.S.S. Moldovenească, din septembrie 1949, se spune că Mănăstirea Căpriana a fost şi este un exploatator al ţăranilor săraci. Actualmente mănăs­tirea creează obstacole în procesul de colectivizare în satul Căpriana. Călugării au o atitudine duşmă­noasă faţă de colhoz şi prin diverse metode caută să împiedice organizarea acestuia. Chiar dacă de mai multe ori s-a încercat închiderea uneia dintre cele mai vechi mănăstiri basarabene, sovieticilor nu le-a reuşit. Dar ateii comunişti trebuiau să-şi atingă scopurile meschine, astfel după ani buni de fel de fel de provocări şi insinuări, începând cu 1962, la Mănăstirea Căpriana nu mai răsună clopotele pentru a chema creştinii la sfântul lăcaş. Mănăstirea Căpriana a fost declarată monument de arhitectură, ocrotit de stat. Marea "grijă" a autorităţilor se observă şi aici. Statul îi ocrotea pe cei care veneau să fure ce a rămas o dată cu retra­gerea feţelor bisericeşti. Astfel, mulţi s-au ales cu podoabe bisericeşti, în special icoane, dar şi alte obiecte de cult. Se presupune că şi Ivan Ivanovici Bodiul s-a pricopsit cu mai multe opere de valoare. Se spune că cei care nu mai aveau ce fura smulgeau cărămizile din zidurile mănăstirii. Deşi mănăstirea Căpriana dispunea de o bibliotecă, după năvălirea ateilor, cărţile au "dispărut" tot pentru "cercetări" minuţioase.
La mănăstirea Căpriana, în chilii a fost deschis sanatoriul pentru copiii bolnavi de tuberculoză, iar în biserica Sfântul Nicolae - clubul sătesc, unde erau organizate serate, dansuri, petreceri şi nunţi comsomoliste, iar biserica "Sfântul Gheorghe" a servit drept depozit.

Clopotele tăcerii
Într-un raport, din 15 octombrie 1959, al proto­iereului Vustean, înregimentat în KGB-ul rusesc, despre activitatea sa în procesul de închidere a mănăstirii Cuşelăuca se menţionează că acesta a dialogat cu stareţa mănăstirii - Nina Zabulica, pe care a informat-o despre închiderea sfântului lăcaş. Agentul KGB, i-a solicitat ajutorul în vede­rea închiderii sfântului locaş, precizând ca este o decizie comună a autorităţilor statale şi bisericeşti. Vustean afirmă că discuţia a fost una calmă, iar stareţa şi-a exprimat dorinţa ca acest lucru să fie derulat cât mai rapid, pentru că în ultimul timp maicile nu prea se conformează regulilor stricte de la mănăstire, ajungând uneori la certuri. Se spune că declaraţiile lui Vustean sunt nişte aberaţii şi acesta interpretează spusele stareţei după bunul plac al mai marilor bisericii ruse şi KGB-ului. Agentul îşi exprimă îngrijorarea că atât stareţa cât şi mai multe călugăriţe şi-au exprimat dorinţa ca măcar o biserică să fie deschisă pentru ca ele fiind creştine să aibă unde se ruga. Autorităţile s-au făcut a nu auzi doleanţa maicilor, iar în 1960, miliţia pune lăcat la bisericile mănăstirii. Mai bine de opt ani, în casele stăreţiei a funcţionat un spital pentru bolnavii de T.B.C. Biserica de vară a fost transformată în club, iar mai apoi în depozit pentru cărbuni, iar cea de iarnă - în cantină. Din 1968 -1970, colhozul din localitate, deschide o fermă de creştere a puilor. Acum mai bine de 18 ani, lăcaşul sfânt este părăsit, în ruine, biserica de iarnă rămânând fără cupole, acoperiş şi podea.

Raiul părăsit
Sovieticii, îndată după război, au dorit de mai multe ori să închidă mănăstirea Ţigăneşti. Potrivit unor informaţii, prima dată când un căpitan şi câţiva militari au venit cu intenţia de a închide mănăstirea, aceştia au fost impresionaţi de viaţa de obşte de aici. Stareţul Ioachim Burlea, după câteva pahare de vorbă le-a spus reprezentanţilor autorităţilor: "Tovarăşi, la noi e comunism de când lumea. Toţi purtăm aceeaşi haină, mâncăm din ace­laşi cazan şi la aceeaşi oră". Astfel, aceştia au plecat, dar ateii trebuiau să urmeze scenariul diabolic. În 1960, toate clădirile au fost devastate, iar icoanele şi cărţile, cu pretextul că sunt duse la mănăstirea Hârbovăţ au fost arse la marginea pădurii. După ce toţi călugării "au plecat", la mănăstirea Ţigăneşti a funcţionat un spital pentru cei cu handicap fizic. În biserica de vară "Adormirea Maicii Domnului" era depozitul instituţiei, unde erau păstrate medi­camentele şi inventarul medical, iar în cea de iarnă "Sfântul Nicolae" a fost inaugurat salonul pentru bolnavi. Din 1961, instituţia medicală îşi schimbă profilul, aici urmând a fi internaţi cei cu handicap mintal. La insistenţa conducerii spitalului cimitirul mănăstirii este nivelat.

Icoane pe apa Nistrului
În iunie 1961, autorităţile locale vin la mănăsti­rea Călărăşeuca pentru a anunţa despre lichidarea sfântului lăcaş. Maicile au "evacuat" mănăstirea, luând câte ceva pentru a păstra, având speranţa că într-o zi se va întâmpla o minune, adică vor reveni la Călărăşeuca. Sovieticii au pângărit bisericile, toate cărţile au fost confiscate, cică cei de la KGB erau foarte dornici de a face lecturi spirituale. Din alte surse aflăm că de fapt toată literatura a fost distru­să. Multe icoane şi policandrul au fost aruncate în apa Nistrului. Conform unei decizii, mănăstirea Călărăşeuca devine spital pentru copiii cu handicap psihic. Biserica de iarnă este transformată în club, iar cea de vară - în depozit pentru spital.
Credinţa răstignită a basarabenilor e pagina cea mai neagră din viaţa spirituală a acestei părţi de românime. Maicile şi călugării vorbesc despre măreţia unui lăcaş sau altul şi se sfiiesc să-i judece pe cei care l-au condamnat la decenii de tăcere. Distrugerea mănăstirilor basarabene este opera de rea credinţă a comunismului îmbibat cu ideile ateismului scrântit, asta trebuie s-o ştie toţi cei care vizitează aceste sfinte lăcaşuri, pentru că ele sunt parte din istoria trunchiată a neamului nostru.

Dinu Rusu
natura.md

INTERVIU Dizidentul rus care a copiat arhiva Fundatiei Gorbaciov: Mitterand si Gorbaciov voiau Uniunea Socialista Europeana

Pavel Stroilov este sursa primara a documentelor furate din arhiva Fundatiei Gorbaciov care au dezvaluit in ultimii ani culisele caderii URSS si intelegerile dintre liderii europeni ai anilor '80. Intr-un interviu exclusiv pentru HotNews.ro, Stroilov povesteste despre planurile lui Francois Mitterand si Mihail Gorbaciov de a crea o Confederatie Europeana Socialista, despre opozitia lui Margaret Thatcher fata de reunificarea Germaniei, precum si despre complicitatea Iliescu-Gorbaciov.

Reporter: Pavel, cum ai ajuns sa scoti secrete din arhiva sovietica din Rusia?
Pavel Stroilov: Arhiva era uriasa. Nimeni de la Fundatia Gorbaciov nu a stiut ca le copiam. Eram un cercetator, un simplu student. Gorbaciov nu mi-a autorizat accesul, insa am reusit sa intru in computer si sa modific in "acces autorizat". Am luat documentele in Anglia cu mine cand am vizitat un prieten. Atunci am cerut azil politic.

Motivul pentru care a trebuit sa ma misc atat de repede a fost scandalul provocat de colectia care se referea la Romania. Inainte de alegerile din 2004, presedintele Iliescu a amenintat ca-l va da in judecata pe prietenul meu Vladimir Bukovsky, care a spus presei despre legaturile sovietice ale lui Iliescu. Aceasta a fost o batalie politica in urma cu cinci ani, asa ca nu am mai putut pastra documentele. Cu acordul meu, Vladimir a publicat cele mai importante documente despre Iliescu, fara a ma mentiona ca sursa, pentru ca eram inca in Rusia. Apoi Iliescu n-a mai vorbit despre proces si, la putin timp, partidul sau a pierdut alegerile.

Intre timp, am mai descoperit dovezi despre el in alta parte a colectiei. O transcriere inregistreaza o conversatie intre Gorbaciov si liderul bulgar Lilov. Lilov spune cam asa: "Pana la urma, Iliescu se descurca bine in Romania, in ceea ce ne priveste. "Si Gorbaciov spune "Ssst! Nu vrem sa facem publica apropierea noastra de Iliescu." Cu alte cuvinte, da, se descurca bine, dar nu vrem sa se stie ca este apropiat Moscovei.

Apoi mai exista mult mai multe dovezi descoperite de catre altii inainte. Revolutia din 1989 a fost planuita de la Moscova. Au complotat impotriva lui Ceausescu: era mult prea dur, nu-i asculta si era mult prea infam. Un lider ca el nu se mai potrivea cu planurile lor europene. Asa ca s-au decis sa-l inlocuiasca cu Iliescu, care a fost dintotdeauna pro-rus.

Reporter: Deci totul a fost planuit de KGB?
Pavel Stroilov: Da. Totul planuit si inscenat de KGB. Iar Frontul Salvarii Nationale a fost complet sub controlul sovieticilor.

Se pare ca Gorbaciov si Iliescu au fost colegi de universitate. Altfel, nu se puteau asigura ca noii lideri ii vor fi loiali. Fiindca planul initial a fost sa-i impuna pe vechii colegi ai lui Gorbaciov ca lideri in Europa de Est. De exemplu, in Cehoslovacia, unde candidatul lui Gorbaciov nu a fost ales, au pierdut tara de sub control.

Sovieticii aveau acelasi plan pentru toata Europa de Est si nu a functionat decat in Romania. Toate celelalte le-au scapat de sub control. Voiau socialism in toata Europa de Est.

Franta, Rusia si Uniunea Socialista Europeana

Reporter: In cazul acesta, Romania a devenit democratie accidental?
Pavel Stroilov: Cand multimile au iesit pe strazi, sovieticii au pierdut controlul. Asa functioneaza democratia.

Reporter: Cum de nu a prevazut asta Kremlinul?
Pavel Stroilov: Planurile lor de revolutii false par oarecum incomplete. Trebuie sa fi existat un alt element, ceva care sperau ei sa stabilizeze regimurile noi, precum cel al lui Iliescu, ceva care sa tina lucrurile sub control, in ciuda intregii revolutii.

Gorbaciov a denumit acel element Common European Home. Iar Francois Mitterrand l-a numit Confederatia Europeana. A fost bazat pe ideea Razboului Rece de 'convergenta': adica Uniunea Sovietica si Europa de Est trebuiau sa devina din ce in ce mai democratice, in timp ce Europa de Vest urma sa devina din ce in ce mai socialista. Si cand s-ar fi unit in cele din urma, ar fi devenit un fel de utopie socialista-moderata.

Uniunea Socialista Europeana – asta inseamna. Gorbaciov si Mitterand vorbeau mereu despre cum sa-si realizeze uniunea europeana socialista comuna. Transformarea Comunitatii Europene a dat gres, deoarece Uniunea Sovietica a cazut si Rusia nu a fost niciodata integrata in Uniunea Europeana. Dar planul lor a avut un impact mare, pana si asupra UE de azi, pentru ca UE este o structura socialista-moderata de acest gen.

Asadar, acesta era elementul care le permitea sa tina Europa de Est sub controlul lor. Gorbaciov si Mitterand pomeneau adesea in convorbirile lor ca Europa de Est trebuie facuta sandvici intre Comunitatea Europeana si Uniunea Sovietica, ca sa ramana sub influenta sovieticilor. Chiar si sub influenta europeana, nu ar fi fost mare diferenta, pentru ca Uniunea Sovietica si Europa Vestica Unita ar fi jucat acum in aceeasi liga. In acel fel, tarile din regiune nu ar fi avut unde sa mearga. Dupa cum Mitterand a spus la un moment dat, Paris si Moscova trebuiau sa devina cei doi poli ai noii Europe, doua centre de putere care sa o controleze.

Unificarea Germaniei, descurajata de Vest

Reporter: Ce urma sa se intample cu Germania, care era fragmentata in acel moment?
Pavel Stroilov: Unificarea Germaniei era o parte din plan: trebuia sa se intample gradual, in contextul unificarii Europei. Conform planului lor, Germania trebuia unificata undeva la inceputul secolului XXI. Dar unificarea Germaniei nu trebuia sa se intample inainte de unificarea Europei, ci trebuiau 'sincronizate'. Exact asta scrie in transcrierile pe care le am. Dar si aici au pierdut controlul din acelasi motiv: milioane de cetateni germani de rand au fost de alta parere, au iesit pe strazi si au obtinut ce au vrut.

Reporter: Din documentele tale reiese ca nici prim-ministrul britanic, Margaret Thatcher, nu dorea o unificare a Germaniei

Pavel Stroilov: Da. Greseala ei a fost ca a vazut situatia din perspectiva celui de-al Doilea Razboi Mondial. Margaret Thatcher nu a inteles ca aceea era batalia decisiva a Razboiului Rece. Nu era vorba de Germania, ci despre infrangerea comunismului si incheierea ocupatiei sovietice in Europa. Asa ca a facut niste greseli mari in prima faza. A revenit insa si a sustinut raminerea Germaniei unificate in NATO.

Insa Mitterand stia foarte bine ceea ce facea. Era aliniat cu Gorbaciov. Daca Germania s-ar fi unit inainte, ar fi periclitat planurile lui Gorbaciov si, in special, ale lui Mitterand. Germania Unita a devenit un alt centru de putere, si nu doar o provincie bogata sub condominiu Franta – Uniunea Sovietica. Dorea ca Franta sa ramana la conducere, cu sau fara Gorbaciov. Iar rezultatele sunt oarecum mixte: Franta este acum in top 2 in UE, dar la fel este si Germania. Iar UE este socialista, dar mai putin socialista decat si-ar fi dorit Mitterand sa fie.

Reporter: Dar Thatcher n-avea cum sa stie de planurile lor...
Pavel Stroilov: Nu, dar au convins-o sa fie de acord cu incetinirea unificarii Garmaniei. Ideea unei Germanii unificate socialiste neutre nu este noua – original, i-a apartinut lui Stalin si a fost un obiectiv al politicii externe sovietice din acel moment. Dar oamenii au iesit in strada si au stricat totul.

Germanii au cerut ca Republica lor Federala sa ramana o natiune vestica libera si democratica si mambra a NATO. Iar Thatcher, ca sa-si rascumpere greseala initiala, a sustint-o in acel moment. Gorbaciov si Mitterand au incercat sa se descurce. Toate discutiile lor din acea perioada se concentrau in a face NATO o organizatie politica, iar nu una militara, care nu se mai opunea Uniunii Sovietice, ci era orientata catre o cooperare cu aceasta.

Exista o conversatie intre Gorbaciov si Bush despre asta. Gorbaciov sugereaza ca Germania ar putea fi atat in NATO, cat si in Pactul Varsovia. Dar administratia americana, George Bush si James Baker, nu au avut atata imaginatie. I-au spus lui Gorbaciov ca ideea suna "oarecum schizofrenic". Pana la urma, au ingropat-o, pentru simplu motiv ca Pactul Varsovia a cazut.

Bush i-a spus lui Gorbaciov sa nu se ingrijoreze, pentru ca NATO nu va fi anti-sovietica. Gorbaciov a intrebat: "Pai daca nu-i anti-sovietica, impotiva cui e indreptata?". Bush raspunde: "Impotriva instabilitatii". Iar Gorbaciov spune atunci: "Poate ar trebui sa aderam si noi la NATO". Bush nu ia raspuns in acea conversatie, dar, dupa un timp, Vestul i-a raspuns ca ar fi o idee buna.

"Nu vom incuraja iesirea din comunism a statelor est-europene"

Reporter: Putem vorbi de o victorie a Vestului asupra Estului?
Pavel Stroilov: Nu a existat nici o victorie, imperiul Sovietic a cazut de la sine. In ceea ce o priveste pe Thatcher, ea l-a sustinut pe Gorbaciov mai mult public decat o facea privat. Din conversatiile lor reiese ca se certau cu ferocitate tot timpul. Se spune ca asa isi trata Thatcher toti prietenii – asadar, l-a vazut ca un prieten apropiat. Si a gresit.

De exemplu: i-a incredintat secrete, vorbindu-i off the record, dar a fost foarte naiva sa creada ca Gorbaciov putea avea secrete fata de Politburo (Biroul Politic al Partidului Comunist). Trebuia sa raporteze tot altor lideri sovietici. Nu puteai fi prieten intim cu Gorbaciov, pentru ca el nu actiona in calitate de persoana. El era doar un reprezentant al sistemului si ea nu a realizat acest fapt. De aici i se trag si greselile tragice pe care l-a facut.

Daca a existat o victorie a Vestului importiva Estului, Thatcher a contribuit mult la ea in primii ani. Tocmai datorita politicii dure a lui Reagan si Thatcher, Uniunea Sovietica s-a vazut nevoita sa inceapa reforma. Si, dupa ce l-au facut pe Grobaciov reformist de nevoie, Thatcher a fost trasa pe sfoara de propria creatie. Dar cred ca a fost sincera, in ciuda greselilor.

I-a spus [n.b. ceea ce ea dorea sa fie neoficial, dar a fost mai tarziu transcris din memorie] ca nu vroia destabilizarea Europei de Est, a Pactului de la Varsovia si ca "nu vom incuraja iesirea din comunism a statelor est-europene". Asta este dificil de justificat.

Reporter: Margaret Thatcher ii spusese lui Reagan ca i-a placut Gorbaciv si ca "pot face afaceri" impreuna...
Pavel Stroilov: Nu este inventia lui Gorbaciov, ci este un truc dezvoltat de psihologi si folosit de KGB: cand vorbesti cu o persoana, te prefaci a fi o copie de-a lor, iar ei vor avea incredere in tine. Tuturor liderilor sovietici li s-a spus sa foloseasca aceasta tehnica la intalnirile de nivel inalt.

Un exemplu clasic este descrierea, de catre James Carter, a negocierilor cu Leonid Brejnev in Viena. Brejnev a spus "Daca nu salvam lumea de la un alt razboi, Dumnezeu nu ne va ierta". Ti-l poti imagina pe Brejnev spunand "Dumnezeu"? Cred ca a exersat multicel in fata oglinzii. Stiau despre Carter ca este religios, au jucat acea carte si Carter a fost convins ca l-a convertit pe Brejnev la crestinism.

Fata de Thatcher, Gorbaciov a pretins a fi o versiune ruseasca a ei. I-a spus ca facea in URSS exact ceea ce ea facea in Marea Britanie: se lupta cu risipa si ineficienta economiei socialiste. Apoi a mers la Papa in Roma si i-a vorbit despre pace, bunatatea universala si misiunea spirituala a poporului slav. Cu Mitterand, planuieste conspiratii pentru a crea Europa socialista sub controlul franco-sovietic. Cu Kohl se transforma, in mod miraculos, intr-un individ prietenos, loial si cu inima curata.

Dupa revolutiile false din 1989, elita colaborationista a ramas la locul ei

Reporter: Referitor la caderea URSS-ului, cu sovieticii neavand bani sa sustina Germania de Est, gandindu-se sa darame chiar ei Zidul si neavand indeajunsi bani sa trimita armata in tarile unde rabufneau proteste, cu Vestul dorind ca URSS sa detina controlul Europei de Est, reiese sa Vestul ar avea putine merite in destramarea URSS...

Pavel Stroilov: Are merite. Reagan si Thatcher i-au fortat pe sovietici la perestroika. Ca rezultat al acestor politici dure de la inceputul anilor '80, liderii sovietici si-au dat seama ca n-au destul bani sa-si realizeze ambitiile globale. Aceasta a insemnat ca trebuiau sa incerce sa-si puna economia in functiune. Asta a mai insemnat ca aveau nevoie de relatii mai bune cu Vestul. Insusi Gorbaciov a spus ca perestroika nu a fost idea lui. A fost ales pentru ea pentru ca aveau nevoie de cineva cu sarm si relativ tanar. L-am intalnit si lasa o prima impresie buna ca si persoana.

In acel moment, perspectiva Vestica asupra Uniunii Sovietice s-a schimbat radical, chiar si parerea lui Margaret Thatcher. In mod absurd, au decis ca Gorbaciov era de partea lor, ca le era prieten si ca merita credit pentru inlaturarea amenintarii sovietice. Nu le-a pasat de nimic altceva – un gest miop. Din exact acest motiv "elita" colaborationista a ramas in locul ei nu doar in Est, dar si in Vest: toti cei pe care Vladimir Bukovsky ii numeste Tradatorii Razboiului Rece (‘Petains and Quislings of the Cold War’).

Reporter: In Romania, fosti membri ai Partidului Comunist au avut sau inca au roluri importante in partide infiintate sau resuscitate dupa revolutia din 1989
Pavel Stroilov: S-a intamplat peste tot in Europa, tocmai pentru ca nu am deschis arhive si nu am stabilit adevarul istoric despre comunism, insa nu doar atat. La un nivel mai mare, acesta a fost si scopul revolutiilor false din 1989 din Europa de Est: pentru a da comunistilor o aterizare moale, sa zic asa.

Adevarat, a ratat pastrarea sistemului comunist la locul sau, dar le-a dat mana libera sa controleze banii, economia, presa, sistemul academic – la momente istorice cruciale, cand se formau noile elite nationale. Nici nu s-a pus problema trimiterii comunistilor pe esafod pentru uciderea a mii de oameni, In schimb, li s-a permis sa-si aleaga locul printre elitele noilor societati democratice.

Nu a existat o de-comunizare adevarata, asadar o victorie asupra comunismului nu s-a intamplat niciodata cu adevarat. Comunismul a existat in mai multe roluri: ca regim, ca miscare politica si ca mafie. Fara dubii, a cazut ca regim, a primit o lovitura puternica in rolul de miscare politica; insa mafia politica n-a facut decat sa infloreasca.

Reporter: Te referi la KGB?
Pavel Stroilov: KGB conduce Rusia si coruptia post-comunista ca o consecinta a faprului ca nu am reusit sa rezolvam problema de-comunizarii. Nu pot da vina doar pe Vest, ci este un lucru care trebuia facut de noi toti in Estul Europei. Dar ca oameni ai lumii libere, [occidentalii] au ratat incheierea Razboiului Rece. Au fost gata sa accepte o simpla perestroika, o oarecare liberalizare a regimului, ceva forma de socialism cu fata umana.

Motivul sta in faptul ca nu au vazut niciodata comunismul cum l-am vazut noi, drept raul pur care este. Pentru ei, a fost doar o alta problema. Cautau o solutie care sa il faca inofensiv pentru ei. Nu si-au dat seama ca socialismul este o epidemia serioasa, care nu a ruinat doar Rusia si Europa de Est, dar a subminat si a corupt societatea Vestica intr-o masura enorma. Este mai dificil sa-ti revii din acest sistem decat din fascism sau nazism.

Reporter: Cum asa?

Comunismul distruge toate legaturile pe care se bazeaza o societate

Pavel Stroilov

Pavel Stroilov: Nazismul este mult mai direct, bazandu-se pe forta fizica bruta. A fost si el totalitarism, insa doar o umbra a comunismului. Comunismul otraveste intreaga panza a societatii. Ii face pe toti complici la crima in mod deliberat. Ii invata pe copii sa-sii toarne parintii. Distruge toate legaturile pe care se bazeaza o societate.

Singurul drum spre refacere este sa te gandesti la episodul prin care ai trecut. Este nevoie de un proces dureros de... nu vreau sa aduc religia in conversatia asta, dar singurul cuvant este cainta. Trebuie sa-ti dai seama ca nu te poti invinui decat pe tine. Trebuie sa-ti condamni trecutul si sa-l respingi. Atunci si doar atunci poti, de abia, incepe sa recladesti o civilizatie din ruine.

De aceea, nu exista nimic mai important azi decat sa scoatem la lumina secretele comuniste si sa le facem publice. Toate secretele arhivelor trebuiesc deschise, pana la ultimul document. Sunt mandru ca mi-am adus contributia furand aceasta arhiva si nu pot decat sa sper ca voi reusi sa fac ceva la fel de important in restul vietii mele.



Extras din transcriptul discutiei dintre Mihail Gorbaciov si presedintele Poloniei, Wojciek Jaruzeslki

13 aprilie 1990

Wojciek Jaruzeslki: Cei care inca ne mai reproseaza ca de buna voie am cedat puterea in mainile opozitiei, nu iau in calcul faptul ca, in caz contrar, am fi fost nevoiti sa rezolvam contradictiile ulterioare prin metoda romaneasca, ba poate chiar una mai rea, pentru ca la noi nu s-ar fi gasit un Iliescu.



Extras din transcriptul discutiei dintre Gorbaciov si presedintele prezidiului suprem al consiliului partidului socialist bulgar, A. Lilov

23 mai 1990

…

M.Gorbaciov: Bine ca ati reusit sa evitati evolutii ale situatiilor precum cele din RDG si Romania. Este foarte important ca ati dat dovada de o initiativa indrazneata si inteleapta. E adevarat si Iliescu conduce lucrurile destul de bine in Romania.

A.Lilov: Da, a repurtat o victorie frumoasa. Cred ca noi in Bulgaria nu vor reusi o asemenea victorie la viitoarele alegeri.

M.Gorbaciov: Poate nici nu aveti nevoie de o asemenea victorie. Important nu este sa impingeti opozitia, ba dimpotriva, sa o atrageti in treburi, sa o includeti in procesele de inoire. Sa-si asume responsabilitati. Noi asa punem problema la noi acasa. Dar multi prefera sa se ocupe de altele, refuza chiar functii cu raspundere, unde trebuie zi de zi, practic, sa te ocupi intens de treburi reale….

A.Lilov: Se pare ca atat Mitterand, cat si Thatcher se cam tem de unificarea Germaniei.

M.Gorbaciov: Da, asa e. Dar ei ar dori ca impotriva procesului de unificare sa se ridice URSS. Tinem cont si ne aparam interesele, fara sa lasam posibilitati pentru a ne pune in confruntare cu nemtii. Linia principiala privitoare la aderarea la NATO a Germaniei unificate va continua.

A.Lilov: Pentru noi e important sa stim punctul Dumneavoastra de vedere, sa intelegem pozitia Dumneavoastra vizavi de aceasta problema, pentru ca trebuie sa intretinem relatii si cu RFG, si cu Germania unificata.

M.Gorbaciov: Da, deosebit de important sa pastrati intelegerea reciproca si conlucrarea pe acest vector deosebit de responsabil al politicii externe. Esential ca acest lucru sa fie constientizat in toate tarile vizate in mod particular.

A.Lilov: Din cate ne putem dam seama, acest lucru este constientizat si in Romania. Ma refer inainte de toate la Ion Iliescu.

M.Gorbaciov: Da, el a adoptat pozitii echilibrate, gandite, manifesta disponibilitate pentru colaborare constructiva. Dar cred ca apropierea abordarilor noastre nu trebuie excesiv afisata.

www.hotnews.ro