Pentru că mi-aţi pomenit numele, acum câteva zile, în comunicatul de presă „Drept la replică: Mult duh de răzvrătire şi puţin spirit realist, vă răspund următoarele:
Nu am afirmat niciodată şi niciunde că nu doresc construcţia Catedralei Neamului, ba dimpotrivă, ca unul care am construit mai multe Biserici, nu am cum să fiu împotrivă. Îmi doresc mult să se construiacă această Catedrală şi să ne reprezinte şi ca naţie şi ca trăire ortodoxă. Tocmai pentru că sunt preot ortodox şi fac parte din naţia română am scris acel studiu şi am fundamentat biblic şi patristic importanţa construirii unei Biserici. Citiţi tot articolul, nu doar titlul!
Este trist să constaţi că responsabilitatea preoţească este considerată „duh de răzvrătire” iar credinţa mea în intervenţia directă, dar tainică a lui Dumnezeu în contrucţia unei Biserici, chiar în momentele cele mai grele, este privită ca „puţin spirit realist”. Dacă se iau în calcul doar greutăţile, evidențele actuale de criză șirealismul uman pe care le invocaţi, atunci unDavid realist ar fi fugit de Goliat, în cazul de faţă ar fi alergat la bancheri şi la cămătari. Nu de mai mult realism avem nevoie acum, ci de mai multă credinţă şi de un David nerealist...
Opinia mea este că, chiar pentru început, să construieşti Catedrala Neamului cu bani de împrumut nu ne reprezintă credinţa şi nici neamul, care este foarte generos atunci când este vorba de Biserică, ci trebuie doar motivat şi îndrumat duhovniceşte şi nu pus sub presiunea băncilor. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a scos zarafii din templu cu biciul, iar administraţia Patriarhală îi aduce înapoi?
Aţi scris că atitudinea mea este „incompatibilă cu preoţia”. Nimic mai fals. Tocmai preoţii sau profesorii de teologie, care iau parte activă la viaţa Bisericii, fie cu experienţa lor pastorală, fie cu fundamentarea teologică pentru contrucţia Catedralei Neamului, care „este o necesitate de ordin liturgic şi pastoral” fără îndoială, aceia sunt compatibili cu preoţia, dacă mai credem că Biserica cuprinde şi pe mirean şi pe preot şi pe episcop în mod simfonic şi sinergic. Cred că incompatibil cu preoţia este slugărnicia oarbă, minciuna, dezinformarea, necredinţa, păcatele de moarte, etc.
Vă sfătuiesc, ca pe viitor, să nu mai minţiţi, deoarece sunteţi creştini şi unii chiar preoţi. De aceea ar fi bine să mergeţi la Prea Fericitul Patriarh şi să-i spuneţi că aţi minţit, răstălmăcind tendenţios articolul meu, să vă pocăiţi şi să luaţi cuvenita mustrare.
Monitorul de Vrancea a publicat azi, cand au inceput la Bucuresti lucrarile Sfantului Sinod, o stire privind situatia de la Poiana Marului. O redau aici:
“Credincioşi din şase comune vrâncene şi din alte şapte din judeţul Buzău, alături de primarii lor, au trimis o scrisoare Patriarhului României prin care-i solicită acestuia sprijinul pentru ca Macarie Beşliu (foto) să nu fie mutat de la Mănăstirea Poiana Mărului. „Preafericite Părinte, vă rugăm din suflet să citiţi cu atenţie această scrisoare şi să veniţi la Mănăstirea Poiana Mărului din comuna Bisoca, judeţul Buzău, să verificaţi care sunt motivele destituirii prea bunului Părinte Macarie şi a mutării sale fără niciun temei, fapt care duce la încălcarea gravă a Testamentului Cuviosului Vasile, cu mari riscuri de a zădărnici încrederea credincioşilor în Biserica oficială“, se arată în scrisoarea trimisă Patriarhiei.
În scrisoare, oamenii au povestit mai marilor bisericii române despre toate faptele mari realizate de Părintele Macarie, care după părerea lor ar trebui să rămână la locul său, motivat şi de faptul că ar fi avut o activitate ctitoricească nu numai în mănăstire, ci şi în împrejurimi. Astfel, Macarie a ajutat la renovarea Bisericii din comuna Jitia şi a construit din temelii Biserica din satul Dealul Sării, din aceeaşi comună. De asemenea, a cumpărat teren în comuna Vintileasca, în punctul Monteoru, în munţi, unde a pus temelia unui schit de călugări. Acum însă, Episcopia Buzăului ar dori să transforme Mănăstirea Poiana Mărului din mănăstire de călugări în mănăstire de maici pe motiv „că aceşti vieţuitori nu au prea multe flori prin curte“. Oamenii cred şi spun şi în scrisoarea înaintată Patriarhiei, că Episcopia doreşte „nişte măicuţe pe post de cameriste în acest colţ de rai, pe care ar vrea să-l transforme în casă de protocol a Episcopiei“. Cum cre-dincioşii nu mai doresc niciun fel de violenţă, aşa cum s-a întâmplat în luna iulie a anului trecut, apelează cu o ultimă speranţă la Patriarh.”, scrie Mioara Robu in Monitorul de Vrancea.
Interesandu-ma la primarii solidari cu Parintele Macarie si credinciosii de la Poiana Marului am aflat ca scrisoarea a fost remisa Patriarhului si fiecarui membru al Sfantului Sinod, in speranta ca ruga acestora va fi ascultata si nu vor urma tulburari si proteste violente, cum s-au inregistrat anul trecut. Totodata am obtinut Apelul catre PF Daniel, pe care il public, integral, mai jos:
Scrisoare a credinciosilor de la Poiana Marului in apararea Parintelui Macarie si a lucrarii sale
Prea Fericirii Sale, Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Prea Fericite Părinte Patriarh,
Cu fiască supunere, noi, fii ai Bisericii strămoşeşti, cetăţenii din comunele Jitia, Chiojdeni, Dumitreşti, Nereju, Andreiaşu, Reghin – Judeţul Vâlcea şi comunele Mânzăleşti, Lopotari, Vintilă – Vodă, Valea Salciei, Cernăteşti, Beceni, Bisoca – Judeţul Buzău, împreună cu primarii noştri, vă aducem la cunoştinţă, că am aflat cu îngrijorare de hotărârea luată în Sfântul Sinod, la propunerea Episcopiei Buzăului, de a schimba Mănăstirea de la Poiana Mărului, din mănăstire de călugări în mănăstire de maici.
In urma cu un an, o decizie similara, ramase nepusa in aplicare, a starnit violente la adresa oficialilor Episcopiei si, pentru ca dorim sa preintampinam ca starea de tensiune sa creasca in randul credinciosilor, va solicitam sa va aplecati asupra rugamintilor si lamuririlor noastre.
Prea Fericite Părinte, vă rugăm din suflet să citiţi cu atenţie această scrisoare şi să veniţi la Mănăstirea Poiana Mărului din comună Bisoca, judeţul Buzău, să verificaţi care sunt motivele destituirii prea bunului Parinte Macariei si a mutării sale fără niciun temei, fapt care duce la incalcarea grava a Testamentului Cuviosului Vasile, cu mari riscuri de a zadarnici increderea credinciosilor in Biserica oficiala. Caci cine poate incalca pe fata cuvantul unui Sfant? Noi, cei de aici, stim care este adevarul si va invitam sa-l gasiti si Prea Fericirea voastra, alaturi de noi. Mai stim sa ne aparam si dreptatea cu dragoste si credinta in exemplul Mantuitorului si al inaintasilor nostri, aparatori ai Ortodoxiei si nevoilor neamului romanesc, drept pentru care va informam:
Această mănăstire, leagăn al spiritualităţii şi culturii romaneşti, a fost înfiinţată şi dezvoltată de Cuviosul Vasile de la Poiana Mărului, pentru a cărei sfinţită vieţuire Biserica Ortodoxă Română a hotărât să îl canonizeze. În testamentul sfinţiei sale a hotărât ca această mănăstire să fie până la sfârşit numai de călugări, dorinţă ce i-a fost îndeplinită până în zilele de astăzi, de aproape 300 de ani, cu exceptia unei mici perioade din timpul regimului communist. Prea Fericirea Voastră, noi, fii Bisericii neamului, nu intelegem de ce tocmai Sfantul Sinod doreste să-i încălce ultimul cuavnt şi să o transforme în mănăstire de maici si ne temem ca aceasta decizie pripita a fost luata fara cunostinta asupra testamentului Cuviosului Vasile. Cum este posibil ca un întâistătător al unei Biserici Ortodoxe să nu autentifice, poate din greseala sau din graba, sfinţenia unui cuvios canonizat în propria-i Biserică? Pentru că, să ne iertaţi, din moment ce i se încălca hotărârile şi testamentul, atunci înseamnă că Prea Fericirea Voastra si Sfantul Sinod risca sa nu îl mai considere sfânt. Oare ce ar zice celelalte Biserici surori Ortodoxe de o astfel de faptă de necinste a propriilor sfinţi?
Aici, dupa cum poate stiti, nu a fost mănăstire de maici decât în perioada comunistă, când erau trei măicuţe vârstnice, care se ocupau doar de administrarea mănăstirii, nefăcând slujbe. Din anul 1990, această mănăstire şi-a reluat activitatea ca mănăstire de călugări, prin numirea ca Stareţ şi preot duhovnic a preacuviosului protosinghel Macarie Beşliu, un fiu al acestor meleaguri, cu multă dragoste de Dumnezeu, care a reuşit să continue activitatea duhovnicească începută de Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, şi să facă din Mănăstirea Poiana Mărului un mic si sfant “Athos al României ortodoxe”.
Sfinţia sa la început a fost singur, dar apoi i-au urmat mai mulţi ucenici în mănăstire, pe care i-a educat şi le-a transmis dragostea în Dumnezeu. De 20 de ani este stareţ demn şi duhovnic intelept al acestei mănăstiri, si a reusit prin truda sa si a celor care l-au ajutat, sa dezvolte această mănăstire, prin construirea unei noi biserici, cu hramul Sf. Ilie, pe lângă cele vechi de 250 de ani, care sunt clasificate drept monumente istorice grupa A. A construit la Poiana Mărului o trapeză pentru călugări şi o casă cu etaj, cu 7 camere şi grupuri sanitare, pentru oaspeţi, a modernizat vechiul pavilion, a făcut grupuri sanitare, instalaţii electrice în acestea, a terminat un gard de piatră, înalt de doi metri pe o lungime de 200 de metri.
Această sfanta Mănăstire, Poiana Mărului, a primit în octombrie 1998 vizita Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist şi a Prea Fericitului Patriarh Ignatie al IV-lea al Antiohiei, care au rămas pe deplin mulţumiţi de ordinea şi de disciplina, precum şi de bună gospodărire a acestei Mănăstiri.
Si de aceea, cu multa mirare am constatat ca Prea Sfinţitul Epifanie Norocel vrea să o transforme în mănăstire de maici, pe motiv că aceşti vieţuitori “nu au prea multe flori” prin curtea Mănăstirii, deşi aceasta este plină de flori naturale crescute la tot pasul. Tare ne temem ca PS Epifanie isi doreste niste maicute pe post de cameriste in acest colt de rai pe care ar vrea sa-l transforme in “casa de protocol” a Episcopiei. Romanii nu sunt prosti. Motivele nu sunt floricelele, iar noi nu suntem dispusi sa inghitim prea usor pretextele unui Episcop, care a mai avut si relatii pacatoase cu Securitatea, pe care nu i le judecam noi si il iertam, dar nici nu stim daca le-a spalat de atunci si pana azi.
Pentru ca ne temem ca nu sunteti pe deplin informat, vrem sa va mai spunem ca Părintele Macarie a avut o activitate deosebită ctitoricească şi misionară, nu doar în mănăstire ci şi în împrejurimi. A ajutat la renovarea Bisericii din comuna Jitia, judeţul Vrancea; a construit din temelii Biserica din satul Dealul Sării, comuna Jitia din judeţul Vrancea, Mănăstire ce se afla în stadiul de pictură; de asemeni în acest ansamblu monahal a construit şi un pavilion şi locuinţe pentru viitorii monahi şi monahii. În satul Şindrila, comuna Bisoca din judeţul Buzău, a ajutat la construirea unei biserici de la temelii. În satul Sările, comuna Bisoca din judeţul Buzău, a renovat complet Biserica şi a construit o casă parohială cu 5 camere. Nu in ultimul rând, vă aducem la cunoştinţă că în comuna Vintileasca din judeţul Vrancea, în punctul Monteoru, departe, între munţi, a cumpărat teren şi a pus temelia unui schit de călugări. Acest schit este în munţi, la o distanţă de 8 km în pădure. Aici, destoinicul părinte Macarie, a construit două biserici, un pavilion şi case pentru călugări şi de asemeni a construit un gard care împrejmuieşte schitul şi un lac cu peşti, în vârful munţilor.
Acestea sunt lucruri incredibile realizate de un singur om, care a avut timp şi de rugăciune şi de muncă. Pentru toate acestea a fost elogiat de Preasfinţitul Episcop cu toate ocaziile şi înălţat la rangul de Protosinghel.
Pentru daruirea sa fata de popor si Biserica, Parintele Macarie a ajuns cunoscut atât în zonele noastre din Buzău şi Vrancea, cât şi în toată ţara, de unde vin anual zeci de mii de oameni la spovedanie si rugaciune. Parintele este un om blajin, cărunt, cu faţa şi mâinile ridate de atâta muncă, nevoinţă şi rugăciune.
Acum însă iata ca s-a abătut o astfel de ispita asupra sfinţiei sale şi este obligat de Episcopia Buzăului să părăsească Mănăstirea Poiana Mărului şi să se mute, la ordinul Episcopului, ca egumen tocmai la Monteoru, lăsând în urmă nemulţumirile noastre de a pierde un asemenea om, care ne-a format duhovniceşte şi ne-a alinat suferinţele şi necazurile.
Prea Fericite Părinte, nu credem că ar fi rău să veniţi să vedeţi dacă ce scriem si stim noi, sute de mii de oameni ai locului si din intreaga tara, sunt adevăruri şi încă alte fapte minunate ale acestui părinte, ştiute sau neştiute de noi, care nu au încăput aici.
Răutate există în lumea aceasta şi a existat, dar ca acum poate niciodată. Ca să muţi un om de aşa valoare morală şi duhovnicească şi să negi toată munca şi nevoinţa lui, pare nu o nedreptate ci un mare păcat.
Nu se gândesc cei de la Episcopia Buzăului, în frunte cu Preasfinţitul Epifanie, că Mănăstirea Dealul Sării care nu este încă terminată, va ajunge o ruină fără stareţul Macarie şi chiar şi Mănăstirea Poiana Mărului, unde este un loc de pelerinaj a sute de mii de oameni?
Marea noastră temere a fost dintotdeauna că pe stareţul Macarie de la Poiana Mărului îl vor lua si promova într-o funcţie de conducere la Episcopia Buzăului, dar nicidecum că îl vor detrona şi muta dintr-un loc într-altul ca pe un deţinut politic. Se conformeaza Biserica stramoseasca cu noua societate in care traiam, in care adevaratele valori, umane si nationale, sunt aruncate in mlastina disperarii si scufundate pana peste cap in noroi, in timp ce tradatorii neamului sunt pusi sa ne dea lectii de moralitate?
Prea Fericite Părinte, vă rugăm din suflet să citiţi cu atenţie această scrisoare şi să veniţi la Mănăstirea Poiana Mărului din comună Bisoca, judeţul Buzău, să verificaţi care sunt motivele acestei destituiri şi mutări fără niciun temei, şi apoi să luaţi o decizie pe care noi o vom analiza cu toata buna cuvinta.
Ştim că nu avem dreptul să ne amestecăm în treburile Bisericii, dar fără noi, simpli credincioşi, ce ar face Biserica pe care noi o iubim şi o susţinem? Oare Biserica Ortodoxă înseamnă Partidul Comunist, astfel încât să excludă orice comunicare între Conducători şi cetăţeni? Oare Hristos nu a venit să ne vestească legea iubirii? Oare nu asculta El păsurile oamenilor şi comunica cu dragoste cu ucenicii Săi? Oare Hristos era nemilostiv şi cu principii dictatoriale? Noi avem datoria să fim smeriţi ascultători, în măsura in care şi Preacuvioşiile Voastre vă supuneţi canoanelor şi Tradiţiei Bisericeşti. Dar ce ascultare să dăm noi unor ierarhi care necinstesc vieţile, predaniile şi hotărârile Părinţilor noştri, în loc ca să se teama de blestemele ce se abat asupra călcătorilor de testamente ale Sfinţilor noştri Părinţi?
Vă rugăm să ţineţi cont şi de dorinţele noastre, ca unii ce am contrbuit atât sufleteşte cât şi trupeşte la consolidarea acestei mănăstiri şi să vă schimbaţi decizia cu privire la mutarea Părintelui Macarie şi să vă aplecati asupra hotărârii Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului, care a pecetluit ca acest schit să rămână de călugări.
Nici unul dintre noi nu doreste sa se mai ajungă la violenţele şi la protestele din luna iulie a anului trecut, când, unul din consilierii episcopali a fost, regretabil, agresat fizic de mulţimea de sute de credinciosi, care baricadaseră Mănăstirea gata de a o apara cu pretul vietii chiar si in fata jandarmilor adusi de Episcopie. Ca primari ce suntem am intretinut un dialog constant cu Jandarmeria Romana si stim ca este alaturi de dreptatea noastra, “caci cu noi este Dumnezeu, Dumnezeu mare stapanitor, Domn al pacii”.
Aşteptăm cu maximă urgenţă răspunsul şi măsurile luate, pentru ca situaţia să nu se înrăutăţească şi să asistăm la violenţe şi mai mari la Poiana Mărului sau la Episcopia Buzăului, şi a pentru a nu aduce o nouă atingere Bisericii Ortodoxe, deoarece şi în zonele noastre s-au dezvoltat mult bisericile pe stil vechi şi abia aşteaptă să-şi atragă credincioşii nemulţumiţi de la noi. Speram ca nu acesta este planul lui PS Epifanie sau, Doamne fereste!, al vreunui drac varat in Biserica! Presa care ne contacteaza zilnic doreste sa le oferim informatii cat mai proaspete si ne-am bucura sa o informam ca Prea Fericirea Voastra a ascultat si de vocea poporului ortodox din acest colt de rai al pamantului romanesc.
Cu nădejde în Bunul Dumnezeu şi cu încrederea că ne veţi ajuta, vă sărutăm dreapta şi vă cerem binecuvântarea, noi, smeriţii creştini ortodocşi.
Pentru contactare vă dăm două adrese:
Primarul comunei Jitia, judeţul Vrancea – Noaptes Gheorghe – 0761649228
Primarul comunei Bisoca, judeţul Buzău – Beşliu Gheorghe – 0762690405
Incredibil! Justiţia română dispune dărâmarea unei biserici ortodoxe din Bucureşti!
Într-o ţară cu o populaţie majoritar creştin-ortodoxă, ridicarea unui nou lăcaş de cult, ca urmare a cererilor credincioşilor, pe cheltuiala lor şi sub îndrumarea unor preoţi cu har şi spirit jertfelnic nu poate constitui decît o bucurie. Mai ales cînd este vorba de un mediu urban aglomerat precum capitala, o biserică ridicată în vecinătatea blocurilor concepute de fostul regim ateu în mod îngust materialist, adică strict funcţional, complet străine de Dumnezeu, o asemenea faptă merită măcar elogiată, dacă nu larg popularizată.
Iată însă că, în loc de aceasta, în anul de graţie 2009 noi, preotul paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi miile de enoriaşii din cartierul Berceni, ce locuim în blocurile S1, S2, A12, A14, A15 etc. etc., situate pe Str. Turnu Măgurele şi pe arterele învecinate, ne-am trezit somaţi printr-o aberantă hotărîre judecătorească (2775/15.05.2008), ce ne conferă tuturor umilitoarea calitate de „pîrîtă“, „sa desfiinteze pe cheltuiala proprie constructiile efectuate pe terenul în suprafata de 4232 mp, proprietatea reclamantei [Tatcu Varvara], situat în Bucuresti, str. Turnu Magurele nr. 244, fosta Gilaului nr. 22, fost Intrarea Gilaului nr. 8-10 şi 12 (colt cu str. Turnu Măgurele), sector 4“ (am păstrat nealterate ortografia şi punctuaţia Hotărîrii civile nr. 424 din data de 31 martie 2009, emise de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a civilă, dosarul nr. 5873/2007)!…
Ce contează, nu-i aşa, că în perioada 1980-2000 locul revendicat abia acum de T.V. era viran, cu buruieni de doi-trei metri înălţime, cu fierătănii, cu deluşoare de materiale de construcţie abandonate şi tone de gunoaie, fiind în „deplina şi liniştita posesie“ nicidecum a „numitei“ T.V., ci a cîinilor comunitari ai zonei?…
Ce contează, nu-i aşa, că din 1993-1994, prin eforturile Pr. paroh Grigore Mititean, conjugate şi prelungite apoi de cele ale Pr. paroh Sorin Ovidiu MITITEAN şi ale unora dintre credincioşii locuitori ai zonei, s-au obţinut cedarea suprafeţei în cauză de către Societatea Comercială de Construcţii pe Acţiuni CONSAL SA (cf. adresa nr. 1003/08.04.1996), apoi Hotărîrea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 135/2000, modificată prin cea nr. 57/29.03.2001 (din care cităm: „Art. 1 Se atribuie în folosinţă gratuită Arhiepiscopiei Bucureştilor terenul în suprafaţă de 5000 mp. situat în Str. Turnu Măgurele, sector 4, în vederea construirii unei biserici“)?…
Ce contează, nu-i aşa, că la 27.02.2003 P. Sf. Ep. Sebastian Ilfoveanul, în prezenţa unui sobor de preoţi şi a sute de credincioşi, a sfinţit locul ridicării viitoarei biserici?…
Ce contează, nu-i aşa, că de atunci pînă astăzi, prin donaţiile parohienilor şi cîteva sponsorizări, s-au făcut racordările necesare la apă potabilă, gaze şi electricitate, s-au consolidat zidurile şi acoperişul, s-au montat gresie, aparate de aer condiţionat şi o staţie de amplificare pentru asigurarea unor cît mai bune condiţii de participare, apropiate de standardele actuale, la slujbele şi ierurgiile specifice bisericii strămoşeşti?…
Domnilor aflaţi la putere ,
Noi nu sîntem specialişti în jurisprudenţă, dar ştim că, avînd frică de Dumnezeu şi dragoste de semeni, n-am fost niciun moment animaţi „de rea-credinţă“, cum sîntem acuzaţi, ori de avida poftă de a încălca un anumit „drept de proprietate“, necum de a viza „lipsa de folosinţă“ a cuiva - pentru care sîntem ţinuţi acum să plătim „despăgubiri“… Ne mirăm doar, dimpreună cu experţii numiţi chiar de adversarii noştri, de ambiguităţi privind adresa exactă, vecinătăţile, perimetrul şi celelalte detalii privitoare la un teren care, aproximativ, este suprapus aceluia pe care l-am primit de la primărie în folosinţă gratuită încă din primul an al acestui al treilea mileniu, cu binecuvîntarea episcopului locului.
Ne întrebăm, de asemenea: cui foloseşte actualul ansamblu de legi dacă prin aplicarea părtinitoare a unor prevederi „retroactive“ se lezează sutele de cetăţeni care vin, astăzi, duminică de duminică şi în zilele de sărbătoare la sfînta liturghie şi beneficiază de celelalte servicii religioase tradiţionale? Nu cumva, ca şi octogenara d-nă Tatcu V., avem şi noi ceva drepturi pe care, în graba sa vremelnică de a finaliza un dosar, judecătoria care a dat sentinţa civilă cu pricina ni le încalcă cu superbie, la fel ca pe vremea ateului N. Ceauşescu, care dorea - şi el cu legea-n mînă, desigur - dărîmarea cît mai multor biserici ortodoxe înălţate cu evlavie şi jertfelnicie?…
În consecinţă, vă rugăm să sprijiniţi comunitatea noastră de creştini (reprezentată deocamdată în anexă printr-un număr limitat de semnături, anume ale acelora care au participat la sfînta slujbă din 6 septembrie a.c., ulterior ea urmînd a fi completată), comunitate aflată la un pas de revoltă - căci aceasta îşi doreşte şi potrivnicul: învrăjbirea, ura, intoleranţa - şi, prin studierea voluminosului dosar al speţei şi de către alţi specialişti în drept decît aceia care s-au pronunţat, să se găsească şi o soluţie constructivă.
Rugîndu-ne neîncetat Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur - patronii spirituali ai sfîntului nostru locaş -, Maicii Domnului, precum şi Sfintei Treimi pentru luminarea minţii şi a inimii tuturora, sperăm în înţelegerea slujitorilor celor mai înalte instituţii ale actualului stat european România dar ne adresăm şi dumneavoastră, creştinilor din România: sprijiniţi demersul nostru pentru stoparea aberantei hotărîri!
