Doar IPS Teofan mai are "o mana calda" pentru calugarul care l-a crestinat pe Nicolae Steinhardt. Ultima "inchisoare" a calugarului Dobzeu

Intr-o camera mica din chiliile Manastirii Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi, Catedrala Episcopala, imbracat in straie negre, calugaresti, cu barba sura, lunga, care tradeaza parca anii grei ce apasa asupra sa, sta parintele Mina Dobzeu; mai slabit acum, la virsta de aproape 88 de ani, dar plin de intelepciune si inca vioi in privire. Singura sa grija o reprezinta rugaciunile si cartile sale, cele mai dragi lui, prin care poarta legatura cu credinciosii, prin care isi savirseste misiunea de preot, de calugar.

Anii de detentie in inchisorile comuniste, cauzati de iubirea de Dumnezeu si de biserica ortodoxa, dar si botezul lui Nicolae Steinhardt au fost si sint recomandarea sa in ochii credinciosilor. La 88 de ani, Mina Dobzeu pare sa fie o povara pentru calugarii din asezamintul monahal unde isi duce batrinetile. E in conflict de mai multi ani cu conducerea manastirii care ii pretinde sa isi doneze nici mai mult nici mai putin decit jumatate din toate drepturile banesti pe care le are, inclusiv din pensiile de veteran si detinut politic. "Nu vrea sa colaboreze", spune staretul manastirii. "Eu fac misiune, dau carti gratis. M-a costat 14.000 de lei noi numai cartea «Pentru o biserica dinamica», apoi mai sint si celelalte 11", afirma parintele Dobzeu, nedorind sa intre in detalii, caci, adauga, el stie sa uite si sa ierte. Comunistii au fost, se pare, ghinionul sau si in tinerete, si acum: in tinerete l-au incarcerat pentru ca a luptat impotriva lor, adica a Antichristului, cum spune venerabilul calugar. Acum, conducerea manastirii insista sa le dea jumatate din despagubirile pe care preotul le ia pentru suferinta din inchisori. Bani pe care el vrea sa ii foloseasca nu in interes personal, ci in folosul credinciosilor. Singura speranta pentru parintele Dobzeu este acum Mitropolitul de la Iasi, IPS Teofan.

Din pensia de fost detinut si de veteran isi tipareste cartile si le da gratuit credinciosilor

"Este nu doar nedemn pentru o fata bisericeasca, dar si lipsit de omenie sa ii pretinda jumatate din pensie pentru un blid de mincare. Parintele Mina este fost arhimandrit, fost veteran si detinut politic, e un preot luminat. Banii nu ii tine pentru el, ci da totul credinciosilor. A tiparit peste zece volume si le-a dat gratis pe toate", a precizat un preot din Husi, care ne-a adus la cunostinta situatia calugarului intrat in istorie dupa ce l-a crestinat in inchisoare pe filosoful Nicolae Steinhardt.

Preotul, care nu a dorit sa isi divulge identitatea, sustine ca l-ar fi gasit in mai multe rinduri pe parintele Dobzeu, bolnav de diabet si de alte boli, neingrijit cum se cuvine. "Cind a fost internat ultima data in spital, la Iasi, la Infectioase, l-am gasit intr-o stare jalnica. Nu stia nimeni cine este si fusese lasat ca vai de el, nu vorbise nimeni pentru el, era abandonat, in urina, tot o carne vie. Veneau la el in pelerinaj credinciosii, au venit preoti din tara, pina si din Ardeal, dar de la Episcopia Husilor nu stiu sa-l fi vizitat cineva in cele sase saptamini de spitalizare", a mai povestit preotul.

Staretul Manastirii "Sfintii Petru si Pavel" confirma ca are o situatie de conflict cu parintele Dobzeu. "Nu vrea sa colaboreze. Statutul manastirilor spune ca trebuie sa dea jumatate din pensia sa manastirii, pentru ca este preot aici, primeste cazare, masa, este ingrijit. Asa spun canoanele bisericii. El spune ca scrie carti, da doar un ajutor pentru masa, 250 de lei pe luna", a declarat parintele Veniamin, staretul manastirii. El a adaugat ca a venit la manastire ca ucenic al parintelui Mina, dar in timp s-a indepartat de el. "Il apreciez pentru toate lucrurile pe care le-a facut. Dar canoanele asa zic. Parintele Mina are pensie de 2.700 de lei", a sustinut preotul staret.

Parintele Mina, cu smerenie, a refuzat sa vorbeasca despre probleme sale, spunind ca "eu stiu sa merg pe picioarele mele, sa uit toate si sa iert". "Am pensie de veteran de razboi, de detinut politic si de preot. Monahii spun ca jumatate din pensie trebuie data manastirii. Dar la mine este altceva, este o exceptie, eu fac misiune, dau carti gratis. M-a costat 14.000 de lei numai cartea «Pentru o biserica dinamica», apoi mai sint si celelalte 11", a precizat parintele Dobzeu.

Contactat telefonic, episcopul Husilor, PS Corneliu Birladeanul, a afirmat si el ca parintele Dobzeu trebuie sa se supuna regulilor bisericesti. "In statutul bisericii se spune ca oricine din manastire trebuie sa plateasca jumatate din pensie, chiar si staretul", a declarat PS Birladeanul.

In fapt, calugarul Mina Dobzeu da intreaga sa pensie preoteasca manastirii, caci aceasta este de 174 lei, potrivit cuponului sau de pensie pe care ni l-a prezentat preotul din Husi. Insa doreste ca banii pe care ii ia de la stat in calitate de fost veteran si detinut sa ii tina pentru carti. "A impartit gratuit 17.000 de volume episcopiilor si mitropoliilor din toata tara, iar acum vrea sa mearga sa imparta si in Basarabia 3000 de volume", a mai adaugat preotul din Husi.

A fost incuiat in chilie in timpul vizitei IPS Teofan

Desi a evitat subiectul, parintele Mina Dobzeu a marturisit ca IPS Teofan l-a sprijinit tot timpul. In fapt, mitropolitul este singura sa speranta. „IPS Teofan este mina mea calda. Cind a fost intronizarea noului episcop eram bolnav si nu am avut cum sa particip la slujba. El a venit cu mai multi episcopi si m-a vizitat, s-a rugat aici", si-a amintit parintele Dobzeu.

Preotul din Husi sustine insa desi e prea smerit ca sa marturiseasca, Mina Dobzeu ar fi fost de fapt incuiat in chilie in ziua intronizarii episcopului Corneliu Birladeanu, spre a nu merge la slujba si a se plinge cumva IPS Teofan. "Eu personal am fost acolo, am incercat sa intru la el, dar era incuiat cu cheia, iar un frate calugar mi-a spus ca nu are voie sa il descuie. L-au tinut pina la 3 dupa amiaza fara mincare si nu i-au facut insulina", a povestit preotul din Husi, spunind ca parintele Dobzeu, care e parintele sau spiritual, i-ar fi marturisit cindva ca "a patimit dupa 1990 mai mult decit in vremea comunismului".

Chiar si bolnav, parintele Dobzeu este inconjurat de cartile sale, pe care le distribuie gratuit in tara, considerind ca aceasta este misiunea lui. Pina in prezent a publicat 12 titluri de carti, pentru tineri si pentru preoti. In curind va fi expusa in Vaslui o colectie cu 10 opere ale sale sculptate, dintre care trei cruci si icoane. Chiar in fata bisericii se afla o troita sculptata de el. Parintele Mina Dobzeu afirma ca la sfirsitul sau vor fi publicate memoriile sale si o alta opera de mare valoare pe care a incredintat-o Patriarhului si Mitropolitilor tarii, pentru a fi data scolilor teologice.

Cei care se simt sufocati de activitatea misionara a calugarului spun ca "ceea ce face el nu ar fi chiar de valoare", justificind-si astfel pretentiile ca duhovnicul lui Nicolae Steinhardt sa isi plateasca la singe mincarea si faptul ca-l au in grija la manastire. Daca parintele Dobzeu nu ar fi avut decit o pensie de 500 lei, cei de la manastire s-ar fi multumit cu 250, cit da el acum, economisind restul pentru misionariat. Inchisorile i-au sporit insa lui pensia, iar conducerii manastirii, i-au sporit pretentiile.

Incarcerat de trei ori de comunisti

Parintele Mina Dobzeu ascunde o poveste trista, a regimului comunist si a jertfelor la care a fost supusa biserica, manastirile si preotii evlaviosi care au slujit in acele vremuri. El, parintele Dobzeu, a fost unul din preotii care au infruntat regimul si a dat marturie pentru credinta sa si a bisericii sale, Biserica ortodoxa, cu pretul inchisorii. Parintele Dobzeu sustine ca a luptat de trei ori impotriva Antichristului, adica a regimului comunist, si de trei ori a fost inschis din acest motiv. Anul in care a fost hirotonisit diacon, 1948, a fost si anul in care s-a razvratit pentru prima data impotriva regimului.

"In anul 1948 m-am revoltat impotriva lui Antichrist, care a scos toate icoanele din biserici si manastiri. Am raspindit niste afise impotriva regimului. Am fost inchis si dus la Galati, pentru 11 luni si apoi 5 ani am stat in arest la domiciliu. Era peste tot fotografia lui Stalin, era imperiul lui. Atunci am avut un moment profetic, cind au venit rusii", marturiseste parintele Dobzeu. El a vazut puterea comunista ca acea entitate care s-a zbatut sa realizeze un stat pagin, facind trimitere la o expresie din Cartea Apocalipsei, "icoana fiarei celei dintii". "Aceasta era o lucrare satanica, cum se profetise in Apocalipsa. Trei sint care fac icoana fiarei celei dintii : Balaurul (Satan), Fiara (ideologia materialista atee) si omul faradelegii (Antichristul)", a spus parintele Dobzeu.

Icoana fiarei era Imperiul Sovietic, care a persecutat Biserica, Antichristul. A doua oara a fost arestat pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiintarea manastirilor si reducerea personalului monahal. "Antichristul s-a aratat in toata maretia sa, aici, in episcopia Husilor si a Romanului. A desfiintat toate manastirile, l-au otravit pe episcopul Grigore de aici. Eu eram in acel moment la Securitate, ma intrebau de ce bat clopotele. Si eu am raspuns ca probabil a murit episcopul, pentru ca era batrin. Am scris in toate centrele culturale ale tarii si l-am denuntat pe Antichrist. Am fost inchis 5 ani la Jilava si la Gherla, cu veterani de razboi din rasarit", povesteste parintele Dobzeu.

A fost astfel scos din manastire in 1959, exmatriculat din Facultatea de Teologie Ortodoxa pe care o incepuse in urma cu doi ani la Bucuresti si trimis in detentie la Jilava. "Era catre sfirsitul lunii februarie, cind deja avusese loc procesul meu la Tribunalul Militar din Bucuresti. In plina noapte, cu ochii legati, un numar de detinuti sintem transportati in duba de la Securitatea de pe Uranus, la inchisoarea Jilava. Dupa zanganiturile de arme ale soldatilor de paza si figurile incruntate, dupa injuraturi si lovituri, urma dezechiparea si perchezitia amanuntita. Apoi eram condusi in celula, in picioarele goale, pe zapada, avind pe noi numai indispensabilii", povesteste Mina Dobzeu in una din cartile sale.

Intilnirea cu Nicolae Steinhardt

Aici il intilneste pe Nicolae Steinhardt, inchis pentru ca refuzase sa depuna marturie impotriva filosofului Constantin Noica. Parintele Mina scrie ca motivul pentru care a fost condamnat Steinhardt atunci era acela ca facea parte din grupul intelectualilor, pentru clubul si convingerile lor crestine, in contradictie cu ideologia materialista atee.

"La acelasi penitenciar ma aflam si eu in acea perioada, in celula 18 de pe reduit. Era o celula foarte aglomerata, paturile, supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; cind, intr-o noapte, usa se deschide si este impins un om cu bocceaua sub brat, inspaimintat si nedumerit, nestiind ce are de facut. Toate paturile erau ocupate, ba erau si cite doi in pat. Eu, observindu-l, i-am facut semn sa se urce la mine. El a gindit ca nu are altceva de facut decit sa se urce ca maimuta pe craca", noteaza parintele Dobzeu in cartea sa, "Pentru o biserica dinamica".

L-a recunoscut apoi dupa nume pe cel care facea parte din grupul de scriitori din Bucuresti si era singurul evreu. "Era un om respectuos si cu bune maniere. Desi nu era crestin, si nici de nationalitate romana, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, raminind alaturi de colegii lui din Uniunea Scriitorilor, aparind alaturi de ei o cauza dreapta", marturiseste parintele Mina.

Aici, in penitenciar, parintele Mina l-a botezat pe scriitorul evreu, fapt ce avea sa ramina in memoria tuturor si sa-l recomande pe calugarul Mina ca pe un bun parinte ortodox. "In celulele prin care ne-am perindat, dintre cei incarcerati, erau preoti de diferite confesiuni: romano-catolici, preoti ortodocsi, pastori calvini, evanghelisti, unitarieni, baptisti, adventisti, Martori ai lui Iehova. Insa de nici unul dintre acestia nu s-a atasat asa de mult. La dorinta lui, fara zabava, i-am administrat botezul", isi aminteste acum parintele Mina Dobzeu.

In cartea mentionata mai sus, el vorbeste si despre ceea ce a insemnat pentru sine botezul colegului sau de celula, Nicolae Steinhardt. "De cite ori mi se da posibilitatea sa evoc botezul parintelui Nicolae Steinhardt, mi se ofera prilejul de a evoca providenta, prin aceea ca eu am fost o mina intinsa din partea Bisericii Ortodoxe Crestine in numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, parintele Nicolae, sa fie o mina intinsa catre intelectuali si tineret si sa le spuna «Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfintului Botez, ca Pavel pe Drumul Damascului»", scrie parintele Mina Dobzeu.

Dragostea de biserica a preluat-o Mina Dobzeu de la parintii sai, agricultori in Grozavesti, jud. Lapusna, in Basarabia. Mama sa a fost cea care l-a invatat sa citeasca de mic, de la virsta de 6 ani, pe litera veche, din acatistiere si datorita lor a intrat la manastire la virsta de 13 ani. "Tata, vazind ca sint mai bun la carte i-a zis mamei ca ar trebui sa ma fac calugar. La 12 ani se punea problema daca sa merg la scoala, dar parintii mei nu aveau bani si asa m-am dus la manastirea Hincu, tot in Basarabia", adauga parintele Dobzeu.

I-a scris sapte scrisori lui Ceausescu

Dupa botezul lui Nicolae Steinhardt, cei doi colegi de celula nu s-au mai intilnit decit in 1964, anul in care au fost eliberati de la Penitenciarul Gherla. In vizita la manastirea Sfintii Petru si Pavel, Nicolae Steinhardt si-a manifestat dorinta de a ramine, dar negasind intelegere din partea chiriarhului, a fost primit la Manastirea Rohia, unde a ramas ca preot, carturar si scriiitor.

Din 1969, parintele Mina Dobzeu a fost chemat sa slujeasca la Catedrala Episcopala din Husi, episcopie in cadrul careia a fost sfintit preot in 1955, dar la schitul Bradicesti. In anul 1971 a obtinut diploma de licentiat in Teologie. Din 1978 pina in 1988 a fost staret la Catedrala Episcopala a Husilor. In 1988 a fost arestat din nou, pentru 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceausescu, cu privire la morala poporului roman si ateismul in comunism, a treia miscare impotriva Antichristului, numara parintele Dobzeu. "M-au pedepsit, m-au inschis 8 luni la Bucuresti. Dar rugaciunile noastre l-au doborit", a spus parintele Dobzeu.

Dupa 1989, parintele Dobzeu a ramas preot la Manastirea "Petru si Pavel", unde a indeplinit functia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Husilor. Aici si-a continuat activitatea de misionariat, prin cartile sale, prin care incearca parca sa vindece ranile lasate de "regimul lui Antichrist".

Cristina Lucaci
Ziarul de Iasi

Basescu explica relatia statului cu BOR ca biserica nationala. Biserica va ramane pilonul de educatie, cultura si patriotism pentru toti romanii.

-- Seful statului a explicat ieri la Husi, la introni­za­rea episcopului Corneliu Barladeanu, ca obiceiul dobandit in timpul man­datului de presedinte al Romaniei de a participa la intronizarea mitropolitilor si episcopilor Bisericii Ortodoxe Romane are doar semnificatia parteneriatului dintre statul roman si BOR ca biserica nationala.

Afirmatia presedintelui a venit dupa ce duminica el a fost criticat pentru ca a vorbit din fata altarului la intronizarea PS Vicentiu ca episcop al Sloboziei si Calarasilor. Basescu a mai spus ca un motiv in plus pentru prezenta sa la Husi l-a constituit si faptul ca timp de opt ani a fost deputat de Vaslui. "Aceste motive m-au facut sa vin astazi la aceasta ceremonie cu inima deschisa, cu dragoste si cu incredere ca Biserica Ortodoxa Romana va ramane pilonul de educatie, cultura si patriotism pentru toti romanii, inclusiv pentru cei de dincolo de Prut. E o misiune pe care Episcopia Husilor trebuie sa o continue, pentru ca romanii de dincolo de Prut au nevoie sa simta ca fratii lor, ca biserica lor mama este alaturi de ei pentru a-i indruma si a-i tine uniti", a spus Basescu, citat de Mediafax. "La multi ani, Dumnezeu sa va binecuvanteze si va multumesc inca o data, Parinte Patriarh (o fi stiind ceva Presedintele?), pentru invitatia pe care mi-ati facut-o", a afirmat presedintele in finalul discursului tinut la Husi, adresandu-se IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Ulterior, seful statului si-a cerut public scuze fata de IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei, si ii va cere scuze si Patriarhului Daniel, pentru greseala facuta in finalul discursului rostit la Husi, cand s-a adresat IPS Teofan cu formula "Parinte Patriarh".
Irina S. CHIROIU
www.ziua.net

VIDEO: Pastorala Sfintelor Pasti 2009 a IPS Teofan

Marturisire ortodoxa si romaneasca. Pastorala de Invierea Domnului a IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

† TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IAŞILOR ŞI MITROPOLIT AL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI

Iubiţi fii şi fiice ai Bisericii lui Hristos din Moldova, HRISTOS A ÎNVIAT!

Cu bucurie sfântă, vin în faţa inimii şi minţii dumneavoastră şi aduc, prin glasul Bisericii, vestea cea bună a biruinţei vieţii asupra morţii, a biruinţei luminii asupra întunericului.
Suntem în miez de noapte în faţa sfintelor biserici purtând în mâini lumânări aprinse ce răspândesc lumină pe chipurile noastre şi în jurul nostru. Noaptea este adâncă, întunericul este dens, dar lumânarea pe care o purtăm are puterea să străbată bezna din jur, să micşoreze sau chiar să îndepărteze întunericul nopţii. Acesta este şi sensul Sfintelor Paşti: Învierea Domnului Hristos din morţi este lumina care pătrunde până în locurile cele mai întunecate ale fiinţei umane, redându-i acesteia puterea renaşterii de la moarte la viaţă. Hristos Cel înviat coboară până la cele mai de jos ale iadului din sufletul omenesc şi alungă de aici moartea, întunericul păcatului şi bezna deznădejdii. „Pogorâtu-Te-ai în cele mai de jos ale pământului şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice, care ţineau pe cei legaţi, Hristoase”1, spune cântarea Bisericii din noaptea de Paşti. Pogorându-Se până la iadul care domină sufletele multor pământeni, Hristos aduce acestora vestea cea mare a depăşirii stării de iad în care ei se află: „Îndrăzniţi, spune Hristos, acum am biruit! Eu sunt Învierea, Eu pe voi vă voi ridica, sfărâmând porţile morţii”2.
Dreptslăvitori creştini,
Viaţa noastră, viaţa lumii, viaţa umană în general este o tensiune continuă între lumină şi întuneric, între viaţă şi moarte, între frumuseţe şi „urâciunea pustiirii”3, între adevăr şi minciună. Existenţa umană este precum această clipă: pe de o parte, un ocean de întuneric, pe de altă parte, lumina Învierii pe care o purtăm în mâini şi, nădăjduiesc, în suflete.
Da, există multă lumină şi viaţă autentică în lume. Oriunde întâlneşti o mamă cu pruncul în pântece sau un tată cu fiul său în braţe, acolo este un izvor nesecat de lumină şi de viaţă. Clipa în care cineva zâmbeşte sincer, vorbeşte fără vicleşug, oferă cuiva o floare sau o pâine este o clipă de lumină, o clipă de viaţă în adevăratul sens al cuvântului. Omul aflat în stare de rugăciune, omul care are puterea îngenuncherii la spovedanie, omul care descoperă drumul către Sfântul Potir, omul care îl iubeşte pe duşmanul său, omul care este cuprins de adevărul că fără de Hristos nu poate face nimic bun şi frumos, un astfel de om este cascadă de lumină şi viaţă revărsată peste lume.
În acelaşi timp, în lume există mult întuneric şi din ce în ce mai multă moarte. Da, moartea pune stăpânire pe tot mai multe suflete care, deşi pretind că sunt vii, în realitate sunt dominate întru totul de moarte4. Atât sufletul uman văzut ca persoană aparte, cât şi tendinţele generale ale societăţii actuale arată, la o analiză onestă, că spiritul morţii pătrunde tot mai adânc şi cucereşte tot mai multă lume.
Cultura morţii, propagată prin toate mijloacele, cuprinde în capcana ei, în mreaja cântecelor ei înşelătoare de sirenă, tot mai adânc şi tot mai multe suflete. Cuvintele Scripturii se adeveresc a fi actuale mai mult ca oricând. „În noi lucrează moartea.”5 „Moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe.”6 Există, parcă, o căutare continuă a unui duh de moarte fără de care unii nu mai pot concepe viaţa. „[Ei] aşteaptă moartea […], spune dreptul Iov, şi scormonesc după ea mai mult ca după o comoară.”7 Iar înţeleptul Solomon afirmă: „Cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei”8.
De ce, oare, atâta moarte, stăpână asupra atâtor suflete care au sentimentul a fi vii? Forţa păcatului din noi şi strădania celor care îndepărtează societatea umană tot mai mult de cuvântul lui Hristos şi de Evanghelie poartă răspunderea răspândirii morţii în lume.
„Plata păcatului este moartea.”9 „Cel ce păcătuieşte [...] îşi păgubeşte viaţa lui.”10 Drept urmare, Scriptura continuă a grăi: „Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre”11. Viaţa în păcat duce la pierderea „frumuseţii minţii”12, cum zice cântarea Bisericii. „Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu plăcerile patimilor şi cu totul toată mintea ţărână mi-am făcut-o [...] Iar acum zac gol.”13
Gol este omul pe dinăuntru din cauza păcatului. Uscăciunea sufletului, pierderea sensului existenţei, confuzia minţii, lipsa oricărui reper de stabilitate şi continuitate îl conduc pe om într-o stare de amorţeală, de indiferenţă, de derută şi, în cele din urmă, de deznădejde.
Toate acestea se cuprind în cuvântul „moarte”, moarte cauzată de păcat şi de atitudinea celor care, în diferite forme, luptă împotriva vieţii.
O adevărată cultură a morţii desfăşurată cu multă tenacitate împotriva vieţii se observă în societatea umană astăzi. Nu războaiele, în sensul clasic al cuvântului, răspândesc moartea astăzi. Flagelul nemilos al avorturilor, care face mai multe victime într-un an decât în toată perioada celui de-al Doilea Război Mondial, este prima şi cea mai violentă manifestare a culturii morţii din societatea modernă. Pornografia, prostituţia, incestul şi păcatele contra firii constituie lovitura de graţie dată familiei, sfinţeniei vieţii şi demnităţii fiinţei umane. Legalizarea acestor practici şi plasarea lor în sfera normalităţii se înscriu într-o concepţie de viaţă totalmente contrară Evangheliei, tradiţiei neamului nostru şi bunului simţ al românului. Dacă la aceasta adăugăm diferitele tendinţe actuale de impunere a unor sisteme tot mai sofisticate de supraveghere a omului, de îngrădire a libertăţii şi intimităţii lui, tabloul culturii morţii se completează spre o nelinişte tot mai adâncă a oamenilor.
Fraţi creştini, surori creştine,
În faţa unei asemenea situaţii în care logica morţii încearcă să înăbuşe cultura vieţii şi a iubirii, Biserica vine cu singurul răspuns posibil, şi anume că „Dumnezeu este viaţă, iar lipsa vieţii (adică a lui Dumnezeu) este moarte”14. Fiind viaţă15 şi izvor al vieţii, Dumnezeu coboară pe pământ, ia trup din pântecele Fecioarei, „gustă moartea pentru fiecare om”16 pentru ca oamenii „să-L cunoască pe El şi puterea Învierii Lui”17. Prin Învierea lui Hristos, „se deschid intrările vieţii”18 pentru om. Tot pentru om, prin „Înviere, se arată izvorul vieţii celei nestricăcioase”19.
„Pentru tine, zice Sfântul Vasile cel Mare, Dumnezeu este între oameni; pentru tine este împărţirea Duhului; pentru tine este nimicirea morţii; pentru tine este nădejdea învierii; pentru tine sunt poruncile dumnezeieşti care-ţi desăvârşesc viaţa; pentru tine este calea către Dumnezeu.”20
Pentru om sunt toate. Pentru om a coborât Dumnezeu pe pământ. Pentru om, Hristos-Dumnezeu a fost răstignit pe cruce, a murit şi a înviat din morţi. Totul este împlinit pentru om şi pentru viaţa lui.
Da, Dumnezeu împlineşte totul pentru om. El, Dumnezeu, nu încetează a stărui la uşa inimii omului pentru ca omul să nu moară, ci să fie viu. „Eu nu voiesc moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu; întoarceţi-vă deci şi trăiţi.”21 „Păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi?”22, zice Domnul.
Răspunsul omului la această stăruinţă neobosită a lui Dumnezeu este, în primul rând, recunoaşterea stării de moarte în care se află, recunoaştere manifestată prin rugăciune. „Vezi, Doamne, zice omul prin glasul profetului Ieremia, cât sunt de strâmtorat [...]. Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.”23
Iubiţi fii şi fiice întru Hristos Domnul,
În noaptea Sfintelor Paşti primim vestea cea mare şi bună că Hristos a biruit moartea şi că noi, oamenii, luăm putere din puterea lui Hristos pentru a birui moartea din noi.
Vom pleca spre dimineaţă la casele noastre ducând cu noi lumina Învierii. Este necesar ca această lumină să rămână aprinsă tot timpul în sufletele noastre. Este bine şi este frumos ca din această lumină să se împărtăşească membrii familiei noastre, prietenii noştri, colegii de la locul de muncă, duşmanii noştri dacă se poate. Este, de asemenea, urgent ca din lumina Învierii lui Hristos, din lumina Evangheliei Sale să se inspire cei ce ne guvernează, cei ce aprobă legi pentru ţară, cei ce ne reprezintă în afară. Pentru ca acest lucru să se întâmple, rugăciunea noastră la Sfânta Liturghie sau acasă trebuie să fie mai stăruitoare, postul mai aspru, dragostea mai vie, lucrarea mai concretă şi mai evanghelică. Mai presus de toate, duhul unităţii trebuie să întărească fibrele lăuntrice ale Bisericii şi Neamului. Preoţi şi arhierei, călugări şi credincioşi de parohie, cârmuitori şi popor, toţi suntem chemaţi a rămâne uniţi în adevăr, stă­ruitori în credinţă, vii în iertare, dragoste şi curaj.
Rog pe Hristos Domnul, Cel înviat, să reverse asupra drept­slăvitorilor creştini din Moldova, din ţară şi din întreaga lume harul iubirii Sale celei nemărginite. Din izvorul cel dătător de viaţă şi lumină al Învierii să se împărtăşească tot neamul omenesc! Credinţa în Hristos, nădejdea în ajutorul Său şi dragostea pentru toţi oamenii să ne fie întreitul veşmânt care să ne apere de tot răul!
În duh de rugăciune, pace sufletească şi curaj mântuitor să fim vestitori ai Învierii lui Hristos şi mărturisitori în Biserica Sa cea sfântă!
Cu dragoste sfântă întru Hristos Domnul, vă îmbrăţişez pe fiecare şi pe toţi laolaltă, rugând pe Dumnezeu să vă dăruiască zile senine de Paşti, bucurie sfântă în familie, răbdare în necazuri şi, mai presus de toate, mântuire.
HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT HRISTOS! Al vostru părinte şi frate către Hristos rugător, † TEOFAN Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Note bibliografice 1 Cântarea a VI-a, Canonul Învierii, Utrenia Paştilor, „Penticostar”, EIBMBOR, 1999, p. 18. 2 Ibidem, Stihira a VI-a, Vecernia din Marţea Săptămânii Luminate, p. 36. 3 Daniel 9,27. 4 Cf. Apocalipsa 3,1. 5 II Corinteni 4,12. 6 Ieremia 9,21. 7 Iov 3,21. 8 Înţelepciunea lui Solomon 1,16. 9 Romani 6,23. 10 Pilde 8,36. 11 Înţelepciunea lui Solomon 1,12. 12 Cântarea a II-a, Canonul cel Mare al Sf. Andrei Criteanul, „Triod”, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 115. 13 Ibidem. 14 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a IX-a, VII, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, p. 160. 15 „Viu sunt Eu în veac” (Deuteronomul 32,40); „Eu sunt Cel ce sunt” (Ieşirea 3,14); „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6). 16 Evrei 2,9. 17 Filipeni 3,10. 18 Cântarea I, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 9. 19 Cântarea VI, Canonul Sâmbetei celei mari, „Penticostar”, p. 10. 20 Sf. Vasile cel Mare, Omilia a III-a, VI, în „Omilii şi cuvântări”, EIBMBOR, Bucureşti, 2004, pp. 48-49. 21 Iezechiel 18,32. 22 Iezechiel 33,11. 23 Plângerile lui Ieremia 1,20.