Viziunea profetică a Părintelui Arsenie Boca. Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu.

CRINUL DE PE CRUCE

Era ascuns în neamul acesta un mare destin: Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută. Trebuia, era scris în istoria nevăzută, ca la plinirea vremii, să răsară între oameni crinul neamului omenesc: Sfânta Fecioară, Maica Domnului.

Trebuia re-crearea acestei zidiri, povârnită iremediabil spre plata păcatului, spre neîndurata moarte. Prin poporul iudeu era prevăzută era creştină, cea din urmă strădanie a Iui Dumnezeu în persoană, cea din urmă dintre măsurile ce mai rămâneau. Singura rezolvare, care face viaţa neamurilor cu putinţă, nu află între iudei, decât fapta cea mai ucigaşă a lor, cea din curtea lui Pilat şi de pe dealul Căpăţânii.

Crinul Bunei Vestiri, pe care dragostea L-a coborât din Cer între oameni, iudeii Îl răstigniră pe cruce. Cu fapta aceasta ucigaşă, ei ieşiră din destinul lor, pentru care ostenise Dumnezeu cu ei atâta amar de vreme, şi-şi băgară neamul sub roţile blestemului.

De aceea:

“Zile fără număr fiii lui Israil vor rămâne fără rege, fără căpetenie, fără jertfă, fără stâlp de aducere aminte, fără efod şi fără serafimi. După aceea fiii lui Israil se vor întoarce la credinţă, iar la sfârşitul zilelor celor de pe urmă se vor apropia cu înfricoşare de Domnul şi de bunătatea Lui.”

Până la plinirea vremii atârnă peste ei blestemul pe care şi l-au cerut în curtea lui Pilat:

“Sângele Lui asupra noastră şi asupra feciorilor noştri”.

De aceea sunt urâţi de toate neamurile – că ăsta e ponosul blestemului, pe care singuri şi l-au cerut peste urmaşi. Blestemul acesta îi zoreşte să ia în braţe pe toţi antihriştii vremurilor, până la cel mai de pe urmă, pe care şi-l vor pune rege. Le va sosi şi vremea aceea mult dorită, dar chiar pentru ei ivirea antihriştilor e un destin blestemat. Când se vor convinge de aceasta, vor veni înfricoşaţi la credinţa creştină.

Deci până la capătul zilelor, când se vor întoarce şi ei, moşte­nirea lor este a noastră, a noului Israil, a neamurilor creştine. Până atunci pentru ei, sângele lui Iisus e blestem şi mânie. Pentru noi sângele lui Hristos, dimpotrivă, e izbăvirea de mânie. Dovada celei mai mari iubiri de oameni – trecerea Mântuitorului pentru noi prin moarte – are putere de mântuire pentru cei ce-o primesc, şi are faţă de osândă pentru cei ce nu vor s-o primească. Unii stau sub dar, alţii sub sabie.

În toată lumea lui Dumnezeu, nu este altă predică mai puternică decât a Sfântului răstignit de ură şi Care-şi iartă ucigaşii. Asta dove­deşte ceva atotputernic şi fără de sfârşit: desăvârşirea.

Ei n-au înţeles, că de aceea petrec acele “zile fără număr“, zile de foamete: “Nu foamete de pâine şi nu sete de apă, ci de auzit cuvin­tele Domnului. Şi ei se vor clătina de la o mare până la cealaltă şi de la Miază-noapte la Răsărit, şi vor cutreiera pământul, căutând cuvântul Domnului, dar nu-l vor afla”.

Asta-i foametea lor de mii de ani: Dumnezeu nu le mai vor­beşte!…

Toată tragedia acestui popor, ce se vrăjmăşeşte de moarte cu Iisus Hristos, e o mare lecţie a lui Dumnezeu pe care o arată neamurilor creştine până la sfârşitul zilelor. Istoria se va repeta cu oricare dintre neamurile care vor face ce-au făcut ei. Aceleaşi fapte aduc aceleaşi urmări, deci pricinuiesc aceeaşi istorie; pentru asta nu trebuie să fii prooroc deloc.

RĂSPUNZĂTORII

Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa de pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine: centrul şi sinteza creaţiunii Sale: lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.

Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată, şi ca persoane văzute şi ca persoane nevăzute; căci omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte în adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când, dacă renunţă la dimensiunile sale divine, ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte; nu mai poartă un nume, ci poartă un număr.

Deci, ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbătăci întreolaltă şi-şi vor împinge conducătorii până la marginile nebuniei. Asta înseamnă treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul, decât mirosul crinului.

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seama toţi înzestraţii lui Dumnezeu, cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu puteri şi cu tot felul de haruri.

Regele David, înzestrat deodată cu darul stăpânirii şi cu darul proorociei, a căpătat o straşnică pedeapsă, numai fiindcă a îndrăznit să numere poporul. Darul proorociei i s-a luat o vreme, iar din popor i-au murit 70 de mii de oameni – şi doar el greşise, nu poporul.

Deci înaintestătătorii şi deţinătorii puterii au să dea seama, chiar de venirea sabiei după dreptate, după cum ni se destăinuie aceasta prin Iezechiil, văzătorul tainelor.

Iezechiil 33:

1. Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis:

2. “Fiul omului, rosteşte cuvânt către fiii popo­rului tău şi le zi: de voi aduce sabie asupra unei ţări şi poporul ţării aceleia va lua din mijlocul său un om şi-l va pune străjer,

3. Şi el, văzând sabia venind asupra ţării, va trâmbiţa din trâmbiţă şi va prevesti poporului;

4. De va auzi cineva sunetul trâmbiţei, dar nu se vă păzi, când va veni sabia şi-l va prinde, sân­gele aceluia va fi asupra capului său.

5. Pentru că a auzit glasul trâmbiţei şi nu s-a păzit, sângele lui asupra lui; iar cel ce se va păzi îşi va mântui viaţa sa.

6. Dacă însă străjerul a văzut sabia venind şi n-a sunat din trâmbiţă şi poporul n-a fost prevestit, atunci când va veni sabia şi va ridica viaţă cuiva, acela s-a răpit pentru păcatele lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.

7. Şi pe tine, fiul omului, te-am pus Eu străjer casei lui Israil, şi tu vei auzi cuvântul din gura Mea, şi-i vei vesti din partea Mea.

8. Când Eu voi zice păcătosului: “Păcătosule, vei muri!”, şi tu nu vei grăi nimic, ca să preves­teşti pe păcătos, ca să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.

9. Iar dacă tu ai prevestit pe păcătos să se abată de la calea lui, şi să se întoarcă de la ea şi el nu s-a întors din calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai mântuit sufletul tău”.

Slujba cea anevoioasă şi plină de primejdii o au însă drepţii, când trebuie să dea pe faţă păcatele poporului. “Prin ştiinţa lui, dreptul, sluga Mea, va îndrepta pe mulţi”. De aceea trebuie să fie deodată şi stâlp de fier şi zid de aramă şi faţă de cremene; şi, pe deasupra tuturora, trebuie să fie păstorul cel bun, care-şi pune viaţa pentru oile sale.

Într-adevăr, slujba aceasta n-o poate face decât un lepădat de viaţă şi un îndrăgostit de Dumnezeu.De aceea zice Petru, că şi dreptul abia se mântuieşte, socotind greutatea sarcinii. Căci nimeni nu e drept fără vreun rost de la Dumnezeu, fără vreo treabă de făcut. Mântuirea dreptului e condiţionată de împlinirea destinului său de la Dumnezeu, şi e primejduită de cruţarea vieţii proprii, când o face în dauna intenţiei divine.

Nici Dumnezeu n-a avut alt cuvânt mai tare decât jertfa. Jertfa e maxima apropiere a voinţei şi iubirii lui Dumnezeu de libertatea omului. Ea e hotarul de atingere între voinţa divină şi libertatea omului. Iar în ucenicii Săi trimişi în fiecare veac de oameni, tot El e Cel ce-şi repetă cuvântul, şi aduce aminte preţul pe care-l are omul înaintea lui Dumnezeu. El, trăit din toată sinceritatea fiinţei, e singura cale care mai poate aduce pace între oameni şi bună învoire; toate celelalte rezolvări alăturea de trăirea creştinismului grăbesc apocalipsul. Ştiinţa fără Dumnezeu şi împotriva omului, s-a apucat să facă şi nebunia ei cea mai de pe urmă: desfacerea şi aprinderea stihiilor.

2 Petru 3:

10. Ziua Domnului va veni ca un fur. Atunci cerurile pieri-vor cu vuiet mare: stihiile, arzând se vor desface, şi pământul şi lucrurile de pe el vor arde de istov.

extrase din cartea Părintelui Arsenie Boca - CĂRAREA ÎMPĂRĂŢIEI

Părintele Arsenie: Nu accept cipul, pentru că ar fi o moarte duhovnicească! În faţa Cezarului să spuneţi asta: omorâţi-mă că eu nu pot fără cruce!

- Părinte, în această problemă mult controversată a cipurilor, în care oficialităţi atât statale cât şi clericale vin şi ne spun că aceste cipuri nu aduc nicio daună persoanei umane, ce argument trebuie să invoce simplul credincios în faţa lor?

- Este foarte simplu. Eu vreau să mor o singură dată, nu de o mie de ori. Eu nu le accept, pentru că ar fi o moarte duhovnicească. Îmi aduc aminte, eram la închisoare şi m-au luat din celula aia acolo şi se ştia că de regulă pe care îl lua nu se mai întorcea; şi a început să se comunice repede prin morse pe perete că l-au luat pe Părintele Arsenie. Dar de fapt mă chemase un colonel şi ei credeau că mă omoară şi îmi dădeam seama cât de caraghioasă este lumea, când Mântuitorul spune: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. În viaţă să ai o poziţie pe linie. Adică drumul cel mai scurt între două puncte, nu ocolit, nici frânt, ci poziţia de linie dreaptă. Deci asta e poziţia: să fii pe linia asta dreaptă mereu. Cât se poate să nu fii greu în spinarea Celui care te duce, că Cineva te duce. Şi m-a întrebat colonelul acela: „Cum e cu Dumnezeu”? Zic: „Ce vreţi să spuneţi”? „Există sau nu există”? Şi i-am răspuns: „Nu ţi-e ruşine! La întrebarea asta îţi răspund mulţi copii din şcoala primară”. Erau zece colonei acolo la Aiud. Şi le mai zic: „Domnule, n-am vedea, n-am poetiza, n-am versui, n-am înţelege frumuseţea, armonia lucrurilor, dacă nu am fi făcuţi de cineva superior acestor mari calităţi“. Ei, dacă porcul nu cunoaşte la portocale, degeaba îi prezinţi; o reclamă frumoasă care e cu reclamă occidentală şi orientală. Nu e porc că-l taie la Crăciun, e porc că-l taie în fiecare clipă. Şi apoi l-am întrebat: „Dar dumneavoastră de ce nu credeţi? Ce argumente aveţi? Eu sunt gata să mor pentru tot ce spun”. Sunteţi gata să muriţi pentru tot ce spuneţi? Fir-ar să fiţi! Că noi nu putem gândi, mişca spre înălţimi dacă nu pui şi problema morţii mai întâi. Morţii nu poţi să-i faci o cafea, e o mare realitate pe care lumea o neglijează sau cel puţin ştie că nu vine nici azi, nici mâine, nu se ştie. Nu se riscă când e vorba de veşnicie niciodată. Dacă e o punte peste o prăpastie, dar acoperită cu frunze şi vine unul şi-ţi spune: „Domnule, nu te culca alături, că e prăpastie!” Dar un milion de inşi spun: „Nu-i adevărat!” de care ţii cont? I-am scris Preasfinţitului Varsanufie: „Orice clipă poate să fie un timp şi orice suspinare poate să fie o rugăciune“. Nu există un timp cât de scurt să nu poată fi controlat şi binecuvântat de Dumnezeu. Şi a fost întrebat Iisus: „Care-i calea?” „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa“.
Dacă nu e cale, nu e mergere. Dacă nu-i adevăr, nu-i cunoaştere. Dacă nu-i viaţă, nu-i vieţuire. El era tot. „Eu sunt Cel ce Sunt“. „Fără de Mine nu puteţi face nimic“. Mă jupuiţi, faceţi ce vreţi, dar acesta e adevărul! Nu accept să-mi pierd libertatea cu care m-a creat Dumnezeu pentru cipul vostru!

- Cum să facem mersul, ca mărturisire în faţa Cezarului?

- În faţa Cezarului să spuneţi asta: omorâţi-mă că eu nu pot fără cruce! Nu se poate fără cruce. Toată frumuseţea Învierii Mântuitorului n-ar fi fost aşa de grozavă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi. Nu vă înşelaţi! „Cine fuge de cruce, fuge de Dumnezeu,” spune Sf. Teodor Studitul. Nu se poate fără jertfă.

- Părinte, statul acesta vrea să scoată Adevărul din oameni, vrea să le scoată oamenilor crucea şi icoana din casă. Ce să facă monahii şi duhovnicii şi ce să facă poporul, când senatul s-a pronunţat pentru introducerea acestei legi a actelor biometrice?

- Când vine lupul să te atace, ai libertatea să te aperi. Nu întindem mâna: „N-ai voie să intri”! Te lupţi cu el şi poate să cadă el; eşti în legitimă apărare. Trebuie să aperi adevărul, dar cu strategie, pentru că dacă lupta este lipsită de strategie, te calcă în picioare. Noi suntem nişte inşi fără valoare, dar unitatea noastră poate avea. Noi ar trebui să ne bucurăm că trăim nişte vremuri ca acestea de cruce. Vorbim mereu de cruce, dar crucea înseamnă să iei ce nu-ţi convine. Deci trebuie apărat adevărul. Cuvântul aceasta al Mântuitorului: „Fiţi înţelepţi ca şerpii…” De ce a ales jivina asta ca înţeleaptă? E odios, dar Hristos a spus-o cu rost. Şarpele, oricât l-ai tăiat, nu moare, dar dacă îl loveşti în cap, moare. Şi Capul este Hristos. Noi trebuie să-L păzim pe Hristos cu orice chip să nu fie lovit. Că noi numai datorită Capului trăim. El e Calea, Adevărul şi Viaţa.

- Vorbeaţi de strategie, cum să înţelegem strategia?

- Să fim uniţi, că dacă eşti unul te calcă în picioare, dar dacă eşti mulţi… Ei nu sunt proşti. E un comandament pe undeva de comandă lucrurile astea, în frunte cu dracul. Am spus Părintelui Justin că a dat bătălia prea devreme, dar eu nu am fost împotriva lui. Părintele Justin a tras un clopot şi s-au trezit toţi adormiţii neamului. Bine a făcut! Dar cei de aici m-au dat la radio de la Dobrogea în tot felul cum le-a convenit lor, aşa încât eu să par că aş fi împotriva Părintelui Justin. Dar i-am ameninţat şi eu şi le-am zis că eu nu ţin de Constanţa, ţin de Bucureşti …

- Dar cum să perceapă credincioşii faptul că purtătorul de cuvânt al Patriarhiei a spus că nu vede niciun pericol şi că el e primul care îşi pune cip?

- O mare greşeală tactică a făcut. O mare greşeală! Dar nu Stoica e sinodul şi poziţia Bisericii. Adevărul este unul singur, unde e adevărul acolo e toată Biserica, nu e o fracţiune de Biserică. Dacă tu eşti singurul care susţii adevărul, toată Biserica e cu tine.

- Sfinţia voastră cum vedeţi lepădarea prin acest cip?

- Încă nu e lepădarea cea desăvârşită. Dar este începutul primejdios al acelei lepădări, din care nu vei mai putea ieşi mai târziu. Deocamdată s-a arătat numai un 6, dacă înţelegeţi, şi mai urmează încă doi. Toate sunt bune că se separă adevărul de minciună. Dar duşmanul, nu vedeţi? Atacă tocmai lucrurile esenţiale care te ţin de viaţa aceasta socială: paşapoarte, carnete auto, buletine. De aceea nu este acceptabil să intri în luptă fără gândul morţii, al jertfei, al crucii. Or să mai cadă din noi. Cum o vrea Dumnezeu! Eu m-am pronunţat, bineînţeles cu gând smerit, că nu sunt Mafalda: Nu accept aşa ceva! Căci bătălia s-a dat şi de sârbi, şi de greci, dar cu instituţiile s-a dat…
............................................................................................................................................................................
- Cum vedeţi poziţia mitropoliei Clujului faţă de poziţia sinodului unde, ştiţi bine, că Înaltul Anania nu a participat.

- Anania a făcut ce trebuie. A făcut sinod mitropolitan şi s-a prezentat. Pentru că practic nu avea încredere sută la sută în hotărârea de dincoace. Dar atât cât a făcut Patriarhul eu sunt mulţumit, că se întrezăreşte şi cumva împotriva… Ceea ce înseamnă: ce să-i ceri mai mult? Cu dibăcie s-a strecurat. Pe ei nu-i interesează. …Însă sunt multe lucruri de zis aici. Eu vă îndemn să nu primiţi aşa ceva. Pentru că acum e numai un început. Pe urmă vor ajunge să vi-l bage pe gât, nu numai în piele. Şi s-a descoperit că e şi cancerigen. Poate cu asta „speriem” lumea. M-a informat Anania la telefon. Am fost la Bucureşti, am sosit aseară. Mi-a stat o ureche pe loc. Şi în Bucureşti am trecut pe la Sf. Dumitru… cu amintirile mele de mic. A venit aseară la mine un consilier de la patriarhie. M-am „ocupat” de el, bineînţeles. Dar nu mă tem. Ştiu că le sunt adversar. Cu o moarte toţi suntem datori! Dar una-i ortodox să mori sau ecumenist vândut! Viaţa înseamnă moarte continuă. Să ştii să mori şi să înviezi în fecare zi!

Sursa: Atitudini, nr. 5, 2009, via www.razbointrucuvant.ro

Parintele Arsenie Boca despre alunecarea omului de la nume la numar

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr au să dea seamă toţi înzestraţii lui Dumnezeu

Faptul că din partea Sa Dumnezeu a făcut totul pentru om, până şi jertfa Sa de pe cruce, dovedeşte că omul are un preţ imens, necrezut de mare. Omul are dimensiunile intenţiei divine; omul e central şi sinteza creaţiunii Sale: e lumea văzută îmbinată cu lumea nevăzută.

Iată de ce suntem datori a vieţui potrivit acestei intenţii divine; adică să trăim deodată şi ca persoane văzute şi ca persoane nevăzute. Căci omul are valoarea arătată de jertfa de pe cruce. Când omul trăieşte in adevărata lui valoare, e subiect de istorie, pe când dacă renunţă la dimensiunile sale divine ajunge obiect de istorie, în rând cu oricare dintre obiecte (dobitoace); nu mai poartă un nume, ci poartă un număr, 666.

Deci ce poate să însemneze coborârea omului la simpla valoare economică, decât o degradare a lui în rândul vitelor, care se vor sălbătici întreolaltă, şi-şi vor impinge conducătorii până la marginile nebuniei. Asta înseamnă treaba unuia, care ar încovoia crinii în gunoi, preţuind mai mult gunoiul decât mirosul crinului.

Pentru o alunecare a omului de la nume la număr, au să dea seamă toţi înzestraţii lui Dumnezeu, toţi cei cu daruri, cu răspunderi, cu măriri, cu putere şi cu tot felul de Haruri.

Atenţie la neatenţie părinţilor de copii, sfinţiţilor preoţi şi mari arhierei că e la mijloc mântuirea păstoriţilor încredinţaţi vouă de Dumnezeu. Că de la voi se vor cere sufletele lor.

Părintele Arsenie Papacioc: Nu primesc aşa ceva (cip)! Nu mă tem! Cu o moarte toţi suntem datori!

Sunt curios: pe cine o sa creada credinciosii - pe Parintele Duhovnic Arsenie Papacioc sau pe purtatorul de cuvant al Patriarhiei, Costel Stoica, cel cu cipul in frunte?
“RASPUNSUL ASTA ESTE : Ca sunt ARSENIE ! NU PRIMESC ASA CEVA !”Revista Atitudini: Cum vedeti pozitia mitropoliei Clujului fata de pozitia sinodului ? Stiti bine ca Inaltul Anania nu a participat...Parintele Arsenie: A facut ce trebuie. A facut un sinod mitropolitan si s-a precizat. Pentru ca practic nu avea incredere 100% in hotararea de dincoace (n.n. a sinodului BOR). Dar atat cat a facut si patriarhul, eu sunt multumit. Ca se intrezareste impotrivă. Ceea ce este cel mai bun. (n.n. Patriarhul) cu dibacie s-a strecurat… nu-i intereseaza… sunt multe lucruri. VA INDEMN SA NU PRIMITI ASA CEVA. Pentru ca asta e un inceput si ii incurajam sa ne bage pe gat, nu numai in piele… S-a descoperit ca-i si cancerigen. M-a informat Anania la telefon… A venit aseara la mine, un consilier de la patriarhie. M-am ocupat de el bineinteles. Dar nu ma tem. Stiu ca le sunt adversar. Cu o moarte toti suntem datori ! Dar una-i ortodox sa mori alta ecumenist vandut !“
Transcriere de la http://apologeticum.wordpress.com/
Vezi si LA MULTI ANI INTRU MARTURISIRE, IPS BARTOLOMEU ANANIA!Vladica Bartolomeu implineste astazi venerabila varsta de 88 de ani!
Vezi si Un oarecare Tarziu prigoneste credinciosii anti-cip la http://apologeticum.wordpress.com/2009/03/18/la-paris-un-preot-roman-prigoneste-rezistenta-anti-cip/

Sursa: www.victor-roncea.blogspot.com