SUA vor concediu de maternitate pentru homosexuali

O lege care le permite angajaţilor americani să-şi ia 12 săptămâni de concediu neplătit pe an, pentru a se îngriji de nou-născuţi sau de rude aflate în dificultate, va fi extinsă şi asupra homosexualilor.

Departamentul Muncii

din Statele Unite intenţionează să le ofere homosexualilor aceleaşi drepturi ca heterosexualilor în ceea ce priveşte posibilitatea de a-şi lua concediu neplătit pentru a se îngriji de nou-născuţi sau de membri ai familiei aflaţi în dificultate.

Astfel, companiile americane vor trebui să extindă şi asupra persoanelor gay acestă formă de concediu, de care angajaţii heterosexuali au putut beneficia în ultimii 20 de ani, informează MSNBC.com.

Legea privind concediile medicale şi familiale, implementată în 1993, stipulează că angajaţii au dreptul la 12 săptămâni de concediu neplătit anual, pentru a se îngriji de familiile lor sau chiar de ei înşişi. De asemenea, ea poate fi folosită de angajaţii care au nevoie de timp pentru a adopta copii, însă până acum s-a aplicat doar în cazul cuplurilor heterosexuale.

Sursa: Realitatea.net

Părintele Profesor Ilie Moldovan despre gravitatea sodomiei şi a homosexualităţii. Agresiune împotriva tineretului român.

Gravitatea sodomiei ca păcat de moarte.

Am amintit, tinere, nu de puţine ori în convorbirile noastre, că păcatul desfrânării, sub toate manifestările lui, e o abatere gravă de la planurile Creatorului. Un amestec nepermis şi revoltător. Cine comite acest păcat, calcă legile firii şi acest lucru nu poate rămâne nepedepsit. Căci legea aceasta a fost dată pentru binele firii, iar cine o calcă se pedepseşte pe sine însuşi. Sub această perspectivă se cuvine să privim şi păcatul homosexualităţii, împotrivirea faţă de legile firii, de data aceasta fiind maximă. Mi-e chiar ruşine să-ţi descriu nelegiuirea acestui păcat, bărbatul preferând bărbat, iar nu femeie. Actul homosexual trebuie văzut drept o parodiere blesfemiatoare a liturghiei, o slujbă neagră malefică ce înmulţeşte răul în lume. Prin orice alt păcat de desfrânare, diavolul lucrează prin om ca printr-un instrument al său. Prin homosexualitate, mai mult, acţionează ca printr-o slugă credincioasă. Căci această nelegiuire neagă până şi realitatea bărbatului şi a femeii, contestând astfel ordinea firească a lumii şi, în acelaşi timp, ordinea ei spirituală. Mai presus de orice, acest păcat neagă adevărata iubire dintre bărbat şi femeie, fenomenul divin care purifică natura umană şi o ridică prin actul căsătoriei până la înălţimea unei taine sfinte. Cu alte cuvinte, tăgăduieşte iubirea divină trăită într-o iubire umană. Iată cum diavolul încearcă să fure divinitatea lumii acesteia. Homosexualul, omul desfrânat care şi-a trădat iubirea, este un individualist prin excelenţă, care nu urmăreşte decât satisfacerea unor plăceri impudice, ca şi a unui egoism exacerbat, păcatul împotriva firii devenind, pentru el, unicul sens al existenţei sale. Se poate considera un om liber, cum adesea se pretinde? Liber de sub legile Creatorului, dar rob înlănţuit al unei patimi care îl torturează profund, îl nelinişteşte şi îl asupreşte. Dacă ar fi sincer, ar recunoaşte loial că atâta vreme cât îşi caută fericirea pe aceste căi cu totul nepermise, fără să vrea soarbe cu nebunie amărăciunile infernului. De aceea, nu poate călca atât de grav o lege a firii, fără să i se atragă atenţia.

Sodomizarea, urmare a desfrâului generalizat din vremea noastră.

Vorbind despre homosexualitate, ne referim la un păcat care, potrivit Sfintei Scripturi, cere o anumită pedeapsă, o sancţiune încă din viaţa aceasta. Şi încă una groaznică. Să zicem că statul nu vine să pedepsească acest viciu, dar natura este mai severă aici ca orice alt judecător pământean. Din cauza desfrâului a nimicit potopul viaţa pe pământ şi din cauza homosexualităţii, în special, a nimicit focul de pucioasă pe locuitorii Sodomei şi Gomorei (de unde şi denumirea păcatului, „sodomie"); iar în zilele noastre o pedeapsă şi mai groaznică decât a apei şi a focului, este pierderea conştiinţei păcatului în noua lume ce se profilează în viitor şi pierderea sănătăţii trupeşti prin îmbolnăvire cu virusul HIV. În ce priveşte prima pierdere, este de remarcat faptul că homosexualul de astăzi a alungat din conştientul forului său lăuntric ideea nefirescului vieţii sale, în întunericul inconştientului, unde stăpânesc monştri. De aici şi năzuinţa lui de a impune şi altora stilul său de a fi, crearea unor structuri sociale proprii, constituite sub forma unor asociaţii ce organizează manifestări, congrese, asociaţii de tip satanist sau rock, cu scopul de a perpetua răul în societatea umană. Nedumerit poate de acest trist spectacol ce ţi se deschide în faţa ochilor, ai avea iarăşi dreptul să te întrebi, cum a devenit posibilă apariţia acestui fenomen de masă în sânul civilizaţiei contemporane? Nu în alt fel, decât drept urmare a desfrâului generalizat în zilele noastre, păcat nespovedit şi nepocăit. Unde sunt în vremea noastră canoanele Sfinţilor Părinţi? Cât despre pedeapsa îmbolnăvirii cu virusul HIV, ţi-am vorbit, cred, suficient într-o convorbire a noastră anterioară. Niciuna dintre pedepsele ce survin în urma săvârşirii păcatului nu au evidenţa aceea pe care o are SIDA. De aceea, te-aş îndemna să reţii aceste cuvinte, pe care chiar aş voi să ţi le fixez cu litere de foc în cugetul tău: O răzbunare groaznică îl poate lovi pe acela care cu viaţa sa nelgiută pângăreşte frumuseţea firii omeneşti! Sodomia poate să-ţi ruineze conştiinţa, să-ţi distrugă sănătatea şi să te ducă în mormânt încă din fragedă vârstă. Deci, atenţie!

Mişcarea sodomistă, provocatoare de revoltă împotriva tradiţiei familiale creştine.

Nu aş vrea să omit a-ţi spune nici aceea că în străinătate activitatea activiştilor homosexuali din şcoală se conjugă cu a educatorilor de sex, despre care ţi-am vorbit mai mult. Pe lângă intenţia acestor activişti de a iniţia pe elevi în practicile sodomiste, în cazul că reuşesc, au planul de a-i porni la ură împotriva părinţilor, de a-i face să vadă în ei nişte părinţi bigoţi, retrograzi, homofobi, precum şi nişte terorişti de dreapta, exploatând din plin criza în care se găsesc adolescenţii la vârsta lor. Un elev câştigat de ei va contesta valorile şi chiar existenţa familiei sale. Rupându-se de propriul său cămin părintesc, chiar numai ca un homosexual în devenire, el nu va mai avea nici identitate personală şi nici una etnică, nu va ţine de o tradiţie şi nu se va simţi solidar cu nicio cultură. Activiştii despre care vorbim mai ştiu şi cât de aproape sunt practicile onaniste de cele sodomiste, prin care nu se urmăresc decât satisfacţiile plăcerilor senzuale. Un alt punct din acelaşi program priveşte crearea în sufletul elevului a unei revolte împotriva tradiţiei familiale şi a ordinii creştine a vieţii, care condamnă, amândouă, starea păcătoasă în care ajunge să se complacă cel în cauză. În vederea realizării acestui deziderat, una şi aceeaşi mişcare sodomistă caută să înregimenteze pe adolescent într-un curent de opinie care susţine că păcatul şi răul nu există ca atare şi că el nu rezidă decât în părerile oamenilor şi, prin urmare, oricând poate fi considerat o virtute sau chiar o stare de graţie a lumii. Iată ce vrea să însemne pentru sodomism un adolescent: un om cu o gândire desfrânată, corupt şi pervers, bun consumator de plăceri, uşor de condus, instabil din punct de vedere emoţional şi intelectual, într-un cuvânt lipsit de idealul şi de moralitatea ce i-o conferă viaţa de familie.

Extras din cartea "Adolescenţa - preludiu la poemul iubirii curate",
de Preot Prof. Ilie Moldovan
Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2001
Foto: Gabriela Sabau

Parlamentul European ne îndeamnă la promiscuitate prin promovarea unor rapoarte pro-avort şi pro-homosexualitate. Recomandări ale Alianţei Familiilor.

Relatam citeva stiri recente si mai relevante din Parlamentul European privind valorile.

Raportul Tarabella

Pe 10 februarie PE a adoptat, cu un vot de 412 la 212, Raportul Tarabella privind “Egalitatea Intre Barbati si Femei in Uniunea Europeana.” Raportul prezinta citeva probleme pentru familie si valori. In primul rind, in Paragraful X din Preambul, afirma ca “recunoasterea unei autonomii fizice si sexuale depline a femeilor este o conditie necesara unei politici de sanatate sexuala si reproductiva.” (“… recognition of the full physical and sexual autonomy of women is a precondition for any successful sexual and reproductive health rights policy”). In al doilea rind, Paragraful 38 afirma ca “femeile trebuie sa aibe control asupra drepturilor lor sexuale si reproductive, in special prin acces facilitat la avort si masuri contraceptive” (“women must have control over their sexual and reproductive rights, notably through easy access to contraception and abortion”). In al treilea rind, se afirma ca femeile trebuie sa aibe acces in mod gratuit la consultatii privind avortul, iar barbatii trebuie sa fie sensitivizati in privinta responsabilitatilor proprii care le revin in domeniul reproductiv si sexual. Textul Raportului il aflati aici http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=REPORT&reference=A7-2010-0004&language=EN

Dupa cum e evident, Raportul promoveaza avortul si notiuni radicale, nefiresti si necrestine privind sexualitatea umana. Autonomia sexuala a fiintei umane e definita ca un drept. Este o notiune nu numai extrema si radicala dar mai ales una nefireasca, o norma de conduita anormala si periculoasa. Transforma sexualitatea umana intr-o comoditate. Denota prostitutie, ceva impotriva firii si a cugetului, ceva irational si imoral, infidelitate in casatorie, permisivitate, promiscuitate si iresponsabilitate. Care parinte ar promova “autonomia sexuala” ca principiu de viata si conduita pentru copiii lui?

Constiinta si bunul simt ne indeamna la responsabilitate si cumpatate, iar Parlamentul European la promiscuitate. La o politica negindita si lipsita de intelepciune. Autonomia sexuala este o contravaloare evidenta. O aberatie de la normele naturii si firii. O aberatie de la modul in care Dumnezeu ne-a conceput ca fiinte umane dependente unele fata de altele, mai ales in cel mai intim aspect al vietii noastre, adica sexualitatea. Acest aspect, mai mult ca oricare altul, ne defineste identitatea, si ne asigura o viata intima sanatoasa. Generatiile trecute ne-au invatat, iar noi la rindul nostru invatam pe copiii nostri ca ceia ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta. Autonomia sexuala desparte aceasta uniune pe care Dumnzeu a numit-o desavirsita. Sotul si sotia formeaza un singur trup, pe cind autonomia sexuala submineaza aceasta solidaritatea in familie si casnicie, transformindu-le in relatii de convenienta intre parti asa zise autonome.

Raportul insa denota si un iz totalitar. Nu e de competenta Parlamentului European sa ne reglementeze viata sexuala si intima, mai ales in directii care sunt impotriva firii. Nici sa ne indoctrineze in notiuni corecte din punct de vedere politic, la moda in metropolele depravate ale Europei, concepute si promovate de academicieni si intelectuali carora le lipseste sensul moralitatii, dar care contravin invatarura si practica crestina. Raportul Trarabella reflecta tocmai aceasta cotituta radicala in gindirea intelectuala europeana privind sexualitatea. De aceia trebuia respins.

Remarcam deasemenea ca din punct de vedere al structurilor europene, Raportul violeaza, in privinta avortului si a sexualitatii, principiul subsidiaritatii enuntat in Tratatul de la Lisabona (“the principle of the subsidiary.”) Avortul este o competenta interna a statelor membre, nu una unionala. (Asupra acestui subiect va recomandam comentariul alaturat www.c-fam.org/blog/id.102/blog_detail.asp)

Cum au votat europarlamentarii Romaniei?

Raportul Tarabella a fost votat favorabil de europarlamentarii PNL, PSD, iar din partea PDL doar de Monica Macovei. Majoritatea europarlamentarilor PDL au votat impotriva, printre ei si Elena Basescu. PRM a dat doar un vot, prin d-l Tanasescu, votul lui fiind favorabil Raportului.

Rezolutia Asupra Croatiei

Tot pe 10 februarie PE a adoptat o Rezolutie privind progresul Croatiei in integrarea europeana. Rezolutia include si Articolul 19a care condamna Croatia pentru ca nu face eforturi suficiente sa previna atacurile “homofobe” impotriva homosexualilor prilejuite de paradele homosexuale. Textul Rezolutiei il aflati aici http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+MOTION+B7-2010-0067+0+DOC+XML+V0//EN Rezolutia a fost adoptata cu un vot de 321 la 250. Europarlamentarii romani au votat Rezolutia in mare masura dupa cum au votat si Raportul Tarabella.

Raportul Asupra Macedoniei

Tot pe 10 februarie PE a adoptat o Rezolutie privind Macedonia. Paragraful 14 condamna Macedonia pentru ca a omis sa includa, intr-un proiect de lege antidiscriminare initiat recent, orientarea sexuala. In plus, cere Macedoniei sa includa orientarea sexuala in categoria nediscriminarii la locul de munca, prestarea de servicii, educatie, institutii publice si viata privata. Nu dispunem de lista voturilor, dar ne imaginam ca europarlamentarii romani au votat tot cum au votat rezolutia de condamnare a Croatiei si Raportul Tarabella. Textul Rezolutiei Macedonia il aflati aici http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2010-0024+0+DOC+XML+V0//EN&language=EN (NOTA: remarcam ca statul american Virginia tocmai a abrogat legea antidiscriminarii pe baza de orientare sexuala www.newser.com/.../va-governor-removes-gays-from-discrimination-policy)

Efectul Rapoartelor si Rezolutiilor

Rapoartele si rezolutiile adoptate de Parlamentul European nu sunt obligatorii pentru statele membre. Sunt totusi un barometru al orientarilor ideologice ale europarlamenterilor si sunt folosite ca evidenta a “valorilor europene” despre care auzim si citim zilnic in media.

Concluzia Noastra

Concluzia noastra ramine neschimbata de cind am inceput sa monitorizam voturile europarlamentarilor romani acum 3 ani. Europarlamentarii PSD si PNL voteaza, in mod consistent, impotriva valorilor, si in favoarea avortului, a homosexualitatii, si a contravalorilor in general. Intre europarlamentarii PNL remarcam in mod special voturile consistent antivalori ale lui Renate Weber, iar de partea PDL voturile consistent provalori ale lui Elena Basescu. Voturile PRM sunt surprinzatoare, insa in sens negativ. Majoritatea voturilor PRM defavorizeaza valorile. Pina in prezent d-l Gigi Becali nu a votat nici o rezolutie sau raport care implica valorile, d-l Vadim Tudor voteaza rar dar consistent impotriva valorilor, iar d-l Tanasescu voteaza des, dar de obicei impotriva valorilor. AFR monitorizeaza si va continua sa monitorizeze aceste voturi si in conjunctura potrivita va mobiliza alegatorii sa voteze impotriva europarlamentarilor antivalori, lenesi, sau indiferenti fata de valorile noastre crestine si traditionale.

Recomandarea Noastra

Cum unii dintre voi deja ati facut-o cu alte ocazii, va rugam din nou sa adresati note de dezaprobare europarlamentarilor romani. In linkul alaturat aflati numele si adresele lor electronice. http://www.europarl.europa.eu/members/expert/searchForm.do?language=EN In plus insa, si cel mai important, va indemnam sa va rugati pentru ei. Au nevoie de schimbarea launtrica si de innoirea mintii pe care doar Dumnezeu le poate da.

Alianţa Familiilor din România atrage atenţia parlamentarilor europeni că homosexualitatea nu este un drept al omului

Drepturile homosexualilor = Drepturile omului?

Aţi auzit de atâtea ori argumentele lor. „Homosexualii sunt o minoritate discriminată, aşa cum erau discriminaţi odată negrii sau femeile". „A le refuza homosexualilor nişte drepturi înseamnă a încălca drepturile omului.”

Întâlnim aceste argumente, în forme variate, în toate dezbaterile legate de drepturile homosexualilor. Luna trecută, consiliul municipal din Washington a legalizat căsătoriile între homosexuali. Susţinătorii căsătoriei adevărate au început să plătească afişarea unor anunţuri pe autobuzele din oraş. Anunţul era simplu: imaginea a două verighete peste care era suprapus textul „Lăsaţi-i pe oameni să voteze în privinţa căsătoriei”. Atât. Două verighete şi textul „Lăsaţi-i pe oameni să voteze în privinţa căsătoriei".

Homosexualii din Washington au sărit ca arşi. Pe internet şi în luări de poziţie, susţinătorii căsătoriilor între homosexuali au catalogat anunţul drept incitare la ură, iar unii au cerut chiar îndepărtarea lui.

De ce sunt atât de supăraţi?

Anunţul este discriminatoriu, pretind ei. Anunţul îndeamnă la negarea unui dreptul fundamentul al unei minorităţi discriminate. Din punctul lor de vedere, e ca şi cum le-ai nega negrilor sau femeilor dreptul la vot. Pretind că întreaga dezbatere e o chestiune de drepturi ale omului. Cei ce se opun căsătoriilor între homosexuali se aseamănă celor ce s-au opus abolirii sclaviei.

Însă, acest argument nu e numai incorect din punct de vedere intelectual, ci face parte şi din strategia lor pe termen lung de a face ca apucăturile homosexuale să fie acceptate ca normale.

Discriminare sau distincţie?

A pune toate formele de discriminare - rasism, sexism, heterosexism sau alte –isme în aceeaşi oală este o manipulare şi creează multe probleme. Discriminarea (însemnând, în sens clasic, a distinge şi a judeca) joacă un rol necesar şi central într-o societate. Apar însă probleme atunci când judecăţile se bazează pe distincţii eronate, incorecte sau inexistente. În cazul rasismului, discriminarea se baza pe distincţia inexistentă între oameni de culori diferite, majoritatea oamenilor acceptând astăzi că culoarea pielii e numai la nivelul... pielii.

A spune că homosexualitatea este echivalentă cu rasa e ca şi cum a-i spune că nu există nici o distincţie reală între heterosexuali şi homosexuali. Acest lucru este un fals grosolan. Aşa cum explica Shelby Steele de la Wall Street Journal, „există o diferenţă profundă între homosexualitate şi heterosexualitate. În cazul celei din urmă, dorinţa sexuală şi romantică este îndreptată către acelaşi sex, în cazul primeia, către sexul opus. Procrearea naturală este posibilă numai pentru heterosexuali, un lucru natural care le obligă sexualitatea să perpetueze specia noastră. Spre deosebire de diferenţa dintre rase, cele două orientări sexuale sunt profund diferite. Rasismul afirmă o falsă diferenţă în scopul exploatării ei. Homofobia este o prejudecată reactivă faţă de o diferenţă reală şi fermă care deja există.”

Afirmaţiile prin care se încearcă prezentarea „comunităţii homosexualilor” drept o mişcare pentru drepturile omului, aşa cum încearcă să se prezinte asociaţia lor din Romania Accept, nu ţin cont de această distincţie profundă şi necesară. Totuşi, discriminarea împotriva homosexualilor nu este greşită sau incorectă, ci se bazează pe o distincţie notabilă necesară pentru perpetuarea unei societăţi sănătoase.

Homosexualitatea nu este un drept al omului

Homosexualitatea, ca sumă de comportamente sexuale, nu poate reprezenta un drept al omului întrucât nu îndeplineşte criterii necesare pentru a-i identifica pe homosexuali ca grup protejat prin legislaţia drepturilor omului. Pentru a putea beneficia de această protecţie, trăsătura care identifică acel grup ca minoritate trebuie să fie moştenită, înnăscută sau fixă (să nu se poată schimba). Ştiinţa ne arată că homosexualii nu îndeplinesc nici unul dintre aceste criterii.

Voi prezenta mai jos o scurtă expunere a acestor cercetări. Pentru informaţii mai detaliate despre studiile ştiinţifice, puteţi accesa http://www.homosexualitate.ro.

Homosexualitatea nu este genetică

Nu există nici o dovadă convingătoare sau suficientă care să indice o cauză biologică, genetică sau hormonală absolută a homosexualităţii. Un mic procent din populaţie poate avea o predispoziţie către sentimente homosexuale, dar aceasta nu înseamnă că aceşti oameni se implică în comportamente homosexuale ca urmare a unei explicaţi genetice. Predispoziţia către un lucru nu înseamnă că acel lucru este inevitabil sau că acea predispoziţie nu poate fi sau nu trebuie să fie controlată sau depăşită.

Homosexualitatea nu este înnăscută

Ceea ce face o persoană (comportamentul) nu trebuie echivalat cu ce este acea persoană. Nici o fiinţă umană nu poate şi nu trebuie redusă la impulsurile ei sexuale. Impulsurile nu îi pot impune comportamente sau identităţi fără acceptul acelei persoane.

În plus, dovezile actuale sugerează că influenţele externe de mediu, familiale şi personale determină în mare măsură formarea tendinţelor homosexuale. Şaptezeci de ani de consiliere terapeutică şi studii de caz arată o uniformitate remarcabilă în identificarea impulsurilor homosexuale ca fiind cauzate de o identitate de gen nefinalizată, de căutarea propriului sex şi a împlinirii unor nevoi cărora nu li s-a răspuns în perioada copilăriei.

Homosexualitatea se poate schimba

Studii reputabile şi decenii de tratare cu succes arată că comportamentul homosexual se poate schimba. Miile de foşti homosexuali sunt o dovadă în acest sens. Conform asociaţiei Positive Alternatives to Homosexuality (PATH), o coaliţie de organizaţii dedicate ajutării celor ce vor să-şi schimbe atracţiile homosexuale, „în peste 50 de ani de cercetare, incluzând 48 de studii... există date şi materiale publicate care documentează peste 3.000 de cazuri de schimbare de la homosexualitate la heterosexualitate – în termeni de atracţii, identitate şi comportamente”. Puteţi vedea lista acestor studii aici.

Mulţi activişti homosexuali citează decizia Asociaţiei Americane de Psihiatrie (APA) de a scoate homosexualitatea din lista bolilor, în anul 1973, ca fiind o dovadă că homosexualitatea este naturală şi că nu se poate schimba. Totuşi, decizia de a scoate homosexualitatea din Manualul De Diagnostic şi Statistică (DSM) s-a luat numai după ce liderii şi membrii APA au făcut obiectul câtorva ani de presiuni politice şi acţiuni perturbatoare din partea grupurilor de homosexuali militanţi. Chiar şi psihiatrii pro-homosexualitate recunosc că decizia APA a fost una pur politică, nu una ştiinţifică.

Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente distructive pentru individ şi societate

Homosexualitatea este caracterizată prin comportamente riscante, dovedite a fi distructive pentru individ şi societate. Cele mai grave consecinţe ale stilului de viaţă homosexual sunt expunerea la HIV/SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Dovezile arată că 50% dintre homosexuali se vor infecta cu HIV sau cu o altă boală cu transmitere sexuală fatală.

De asemenea, cercetările arată că homosexualitatea este legată de creşterea semnificativă a consumului de droguri şi alcool şi de tulburări mintale şi emoţionale. Un studiu a constatat că bărbaţii care au parteneri de acelaşi sex au de 6,5 ori mai multe şanse decât bărbaţii heterosexuali să încerce să se sinucidă, iar un alt studiu a demonstrat că homosexuali au de trei ori mai multe şanse să sufere de depresii acute şi tulburări de anxietate generalizate.

Incidenţa violenţei casnice este mult mai mare în cuplurile de homosexuali, în special la perechile de lesbiene. Un studiu efectuat pe o mie de lesbiene a constatat că peste jumătate au declarat că sunt agresate verbal, emoţional, psihologic sau fizic de partenerele lor.

Cercetările arată că nu există nici o reducere a incidenţei suicidului, bolilor mintale, abuzului de substanţe, alcoolismului şi violenţei casnice în acele state în care homosexualitatea este acceptată social, ceea ce dovedeşte că incidenţa ridicată a problemelor emoţionale ale homosexualilor nu este generată de societate, ci este mai degrabă rezultatul comportamentului sexuale deviant care afectează sănătatea emoţională şi fizică. Aceeaşi listă de consecinţe negative aferentă oricărui alt comportament ar determina societatea să facă eforturi în sensul prevenirii şi descurajării acelui comportament.

Concluzie

Homosexualitatea nu este un drept al omului. Ştiinţele sociale sunt încă de partea familiei. Deşi corectitudinea politică şi o politică oficială de „nediscrimare” la adresa homosexualilor au un efect negativ asupra afirmării adevărului, afirma realitatea este atât în beneficiul celor ce se confruntă cu probleme de homosexualitate, cât şi în folosul societăţii, în sensul limitării şi gestionării responsabile a unor comportamente individuale care pot avea repercusiuni ce depăşesc nivelul individual.

Bogdan Mateciuc, director executiv Alianţa Familiilor din România

CE NE PREGATESTE CONSILIUL EUROPEI?

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA/


Pe 27 ianuarie sunt programate la vot in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei doua rezolutii foarte importante si periculoase pentru familie si valori. Prima implica Documentul 12087 adoptat in decembrie si intitulat “Discrimination on the basis of sexual orientation and gender identity” (“Discriminare pe baza de orientare sexuala si identitate sexuala”) Textul integral in limba engleza al acestei rezolutii poate fi accesat la http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/WorkingDocs/Doc09/EDOC12087.htm iar in limba franceza la http://www.eclj.org/pdf/ECLJ_RAPPORTGROSS_FR_20091216.pdf A doua rezolutie implica Documentul privind cea de a 15-a aniversare a Conferintei Internationale a Populatiei si a Dezvoltarii (Cairo 1994) care promoveaza avortul. Rezolutia din urma trebuia sa fie pusa la vot in octombrie dar nu a fost din lipsa de voturi necesare pentru a i se asigura adoptarea. Mai multe organizatii provalori din toata Europa, printre care si AFR, au inregistrat comentarii oficiale in Consiliul Europei pe marginea acestui document cerind sa nu fie adoptat. Dupa multe negocieri, insa, se pare ca va fi totusi supus unui vot pe 27 ianuarie.

Rezolutia privind discriminarea pe baza de orientare sexuala e unul dintre cele mai periculoase documente redactate in istoria Consiliului Europei. Creiat imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, Consiliul Europei are ca raspundere majora implementarea la nivel national a Conventiei Europene a Drepturilor Omului (CEDO). 47 de tari din Europa fac parte din Consiliul Europei. Autoritatea suprema privind interpretarea Conventiei este Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Orientarea sexuala insa nu este un criteriu de nediscriminare enuntat in Conventie. De mai multi ani insa fortele radicale de stinga par obsedate de promovarea acestui criteriu si in cadrul Consiliului Europei, asa cum au mai facut-o si in alte privinte cu alte ocazii. In 2007 de exemplu CE a adoptat o rezolutie cu totul radicala si anti-libertate religioasa care cere statelor membre sa interzica predarea creationismului in scoli. Din fericire, insa, rezolutiile adoptate de CE nu au caracter obligatoriu pentru tarile membre, dar sunt folosite de catre grupurile radicale sa exercite presiune asupra guvernelor nationale sa isi ajusteze legislatia interna in raport cu aceste rezolutii. In plus, ele sunt uneori luate in considerare de CEDO in formularea deciziilor ei.

Rezolutia privind orientarea sexuala e periculoasa din mai multe puncte de vedere: (1) Cere statelor membre sa adopte legislatii interne prin care sa elimine ori ce fel de discriminare pe motiv de orientare sexuala. Acest obiectiv submineaza libertatea de asociere, religioasa, de cuvint, si drepturile parentale; (2) Cere statelor membre sa-si ajusteze sistemul educativ in sensul promovarii la minori a notiunii ca homosexualitatea este normala, si un stil de viata lipsit de riscuri fizice sau traume emotionale – un neadevar dovedit. (3) Cere statelor member sa adopte legislatii interne care sa interzica orice referinte negative la adresa homosexualitatii, a homosexualilor, a trans-sexualilor si a oricarei persoane care isi promoveaza o identitate sexuala diferita de cea dobindita la nastere; (4) Cere statelor membre sa faciliteze, chiar din fonduri publice, schimbarea sexului biologic al indivizilor cind acestia o cer; (5) Emiterea de noi acte oficiale persoanelor care isi schimba sexual (certificate de nastere, permise de conducere, pasapoarte, certificate de casatorie, etc.); (6) Combaterea “homofobiei” prin actiuni legislative si educative adresate publicului si tinerilor; (7) Acordarea de azil politic atit persoanelor care sunt “persecutate” din cauza orientarii sexuale cit si a patenerilor lor de viata; (8) Eliminarea hartuirii sexuale motivate de orientare sexuala; (9) Liberalizarea cadrului legislativ pentru marsurile homosexuale; (10) Interzicerea marsurilor sau manifestarilor publice critice la adresa homosexualitatii; (11) Recunoasterea reciproca in tarile membre a casatoriilor si uniunilor civile homosexuale; si (12) Legalizarea in toate tarile membre a casatoriilor homosexuale.

Dupa cum va puteti imagina adoptarea acestor idei radicale vor avea consecinte la fel de radicale si daunatoare pentru societate, familie, casatorie, valori, si, la fel de ingrijorator, pentru drepturile noastre colective. Tarile care deja au legiferat unele din aceste idei, cum este Canada, Suedia, Marea Britanie, sau Olanda, au devenit veritalibe tiranii care ingradesc libertatea religioasa, a cuvintului, de asociere, drepturile parintilor de a dispune de educatia copiilor lor, etc. In anumite cazuri preoti si pastori au fost chiar arestati si amendati in Suedia sau Canada pentru ca s-au pronuntat impotriva homosexualitatii.

Este extrem de important ca aceasta rezolutie sa nu fie adoptata. Cum puteti ajuta? Contactind si exprimindu-va pozitia, atit la nivel individual cit si la nivel de organizatii, biserici, denominatii religioase, catre delegatii Romaniei in Consiliul Europei. Va incurajam sa ii contactati cu rugamintea de a vota impotriva ambelor rezolutii. Numele si contactele electronice ale reprezentantilor Romaniei in Consiliul Europei le aflati in acest link http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.dp?idg=19&leg=2008. Puteti deasemenea sa va adresati comentariile si Secretariatelor romane din Consiliul Europei: (1) Doamna Nadia Valentina Ionescu, Camera Deputatilor, la Tel: +40 21 414 18 75, Fax: +40 21 414 18 77, sau electronic la adresa pace@cdep.ro, dropi@cdep.ro; si (2) Doamna Mihaela Draghici, Senat, la Tel: +40 21 414 25 84, Fax: +40 21 313 35 07, sau electronic la adresa mihaela.draghici@senat.ro. Cei care le scrieti va rugam sa ne informati.

Tot in lgatura cu Consiliul Europei amintim ca pe 25 ianuarie e programt un vot pentru desemnarea liderului grupului conservator EPP (European People’s Party – Partidul European Popular) din Consiliul Europei. Candidatii principali sunt Luca Volonte, un crestin catolic italian, si Corien Jonker din Olanda. Luca Volonte are pozitii consecvente si consistente proviata, provalori si profamilie. Este si un prieten al Romaniei. I-i dorim succes. Pe de alta parte, Corien Jonker este cunoscut pentru pozitiile lui contrare care favorizeaza avortul si extinderea drepturilor homosexualilor. Pe lista candidatilor se afla si D-l Gyorgy Frunda (UDMR), o personalitate politica antivalori care in februarie 2008 a votat in Senatul Romaniei impotriva unui proiect legislativ pentru definirea in codul familiei a casatoriei barbat-femeie. D-l Frunda nu reprezinta in CE valorile crestine si profamilie ale cetatenilor Romaniei. Dimpotriva, voturile lui le submineaza.

Nu suntem singurii care critica propusa rezolutie privind orientarea sexuala. Va recomandam materialul alaturat compilat de colegii nostri de la European Center for Law and Justice (Strasbourg) in care descriu in mod detaliat pericolele pe care rezolutia le prezinta pentru societate si libertatile noastre colective. http://www.eclj.org/pdf/ECLJ_MEMOPACECOEGROSSRESOLUTIONLGBT2010_EN_20091216.pdf

Ziua: Huoo, Madonna!

-- Madonna, devenita ad-hoc aparatoare a cauzelor nobile, a binevoit sa ne onoreze cu augusta sa prezenta la Bucuresti si a tinut si un inimos discurs anti-discriminare, in favoarea tiganilor si homosexualilor. Din moment ce romanii rasisti si trogloditi din Parcul Izvor au huiduit-o, inseamna ca demersul a fost bine-venit, iar problema chiar exista in Romania si e si foarte grava. Site-ul Yahoo, Associated Press etc au raspandit stirea in lumea intreaga.
Romani Criss, ONG-ul abonat la granturi guvernamentale si europene, a sarit sa ne prezinte lautarii tigani adusi pe scena de Madonna. Adica, vezi doamne, rasistii romani pe lautarii tigani i-ar fi huiduit, nu pe vetusta patachina. Rasismul descoperit de Romani Criss cu rasismometrul in Piata Universitatii exista pe bune si, atunci, pentru a fi combatut, e nevoie de cat mai multe granturi la ONG-ul tiganilor engleziti. Probabil ca o sa sara si "Accept", organizatia homosexualilor cu preocupari civice, doar si ei trebuie alimentati, doar homofobia face ravagii in Parcul Izvor. Numai ca alaturi, in fieful lor din Parcul Operei, nu-i mai intrerupe nimeni din activitatile specifice.
De fapt, spectatorii romani erau oricum cu capsa pusa din cauza lipsei de respect cu care au fost tratati la ei acasa si pe banii lor de catre o Madonna care a intarziat 50 minute, i-a tinut in praf si mizerie si fara sa vada si sa auda mare lucru din susa de la Izvor. Pe fondul acestei stari de spirit au fost aruncate cele doua stereotipuri despre romani care sunt prezentate intotdeauna impreuna, desi se bat cap in cap: a) romanii sunt un popor de tigani si b) sunt un popor de rasisti care discrimineaza tiganii. Au fost prezentate filmulete din turneu cu imagini semnificative din tarile parcurse, pentru Romania fiind alese imagini cu tigani si carute pe drumuri prafuite. Basca prezentarea mincinoasa pe site-ul Madonnei a lautarilor din Rusia ca fiind romani, preluata si de presa. Madonna i-a intrebat foarte convinsa pe spectatorii din Izvor daca stiu ce inseamna "Leila pala tute", de parca se presupunea ca toti cei 70.000 spectatori prezenti ar fi vorbit fluent limba tiganeasca, fiind coborati direct din carutele de pe ecran. Discursul ei despre discriminarea "romani", "gipsy" nu a facut decat sa puna capac la toate. Romanii venisera sa vada un spectacol si nu se asteptau ca "Bubulina care facea play-back dupa adevarata Madonna", cum inspirat o numea un coleg, sa le dea lectii la ei acasa si sa-i faca rasisti, fie si indirect.
De fapt, firma ei de PR i-o fi spus ca nu mai poate soca, decat cel mult dezgusta, daca dupa 25 de ani vine tot cu saruturi lesbiene sau simularea actului sexual, mascari care oricum s-au repetat si la Bucuresti. Nu, Madonna trebuie sa sustina cauze nobile, ca Bono, de pilda, da' macar U2 canta de num'-numa, cum ar spune ardeleanu'. Dar in Europa de Est nu e ca in Africa lui Bono si nu merge cu mesaje pro-anti SIDA sau pro-copii- infometati. Pe cale de consecinta, geniile PR i-or fi spus Madonnei ca au vazut ei pe internet ca ar fi o problema cu discriminarea romilor, care trebuie musai aparati intre "Isla Bonita" si "Give it to me", ca da bine la imagine. Involuntar, falita strategie a functionat din cauza huiduielilor romanilor (printre care si subsemnatul). Madonna s-a ales cu nesperata publicitate si inca in calitate de martira fluierata a drepturilor omului, nu de exhibitionista sexuala ca pana acum. Romanii au ramas cu reputatia mondiala de rasisti, praful inghitit, banii aruncati pe fereastra pentru o susa si tonele de gunoaie din Izvor, despre care nu stim daca vor fi curatate cu bani publici sau ai organizatorilor. Huoo, Madonna, du-te de unde ai venit si sa nu te mai intorci!
George SCARLAT

Biserica Luterana accepta ca pastori homosexualii si lesbienele

Biserica Protestantă Luterană din Statele Unite acceptă de acum înainte ca homosexualii şi lesbienele să poată fi preoţi, după o moţiune votată la convenţia bisericii din Minneapolis, cu condiţia să trăiască în cuplu şi să aibă o relaţie monogamă şi de lungă durată. Opozanţii hotărârii de a permite pastorilor homosexuali să slujească au estimat că acest lucru este contrar învăţăturilor Bibliei. Cei 2000 de participanţi au votat însă favorabil deciziei.

Mitropolitul Anania: Daca cineva isi revendica libertatea si dreptul de a agresa, e normal ca agresatul sa aiba libertatea si dreptul de a se apara!

In locul oricarei exegeze de circumstanta, as vrea sa va pun in fata pagina extraordinara pe care a scris-o Dostoievski in celebrul sau roman „Fratii Karamazov“, si anume legenda Marelui Inchizitor.
Dostoievski plaseaza actiunea in secolul XV, in Spania, tara in care a functionat inchizitia, si anume, a doua zi dupa ce marele inchizitor arsese pe rug o suta de eretici ad majorem gloriam Dei.
Pe una din strazile orasului Sevilla, apare din multime un barbat in care nu este greu de recunoscut, insusi Iisus, revenit astfel pe pamant, printre oameni. La un moment dat, Marele Inchizitor se gaseste fata in fata cu Iisus. Si de aici incepe extraordinara viziune a acestui mare scriitor ortodox, care a fost Dostoievski. Inchizitorul ii spune: „De ce-ai venit? Ca sa-mi aduci aminte ca ai respins tot ceea ce Ti s’a oferit si ca rau ai facut? Ti s’a spus, atunci, in pustie: Prefa aceste pietre in paini! Nu pentru Tine s’a spus, ci pentru intreaga omenire; pentru ca Tu, facandu-Te om, intruchipai intreaga omenire si intreaga ei istorie. Era vorba nu de painile cu care sa Te saturi Tu; pentru aceasta nu era nevoie sa transformi in paine o multime de pietre, ci una singura, spre a-Ti potoli foamea. Nu, era vorba de painea pe care Tu erai invitat sa le-o dai multimilor, pentru ca ele sa se sature. N’ai facut-o. Ai plecat dintre noi fara sa raspunzi acestei poftiri, si nici celor doua care au urmat. Si pentru ca n’ai raspuns Tu, am raspuns noi, cei care Ti-am luat locul, si le-am oferit multimilor paine. Oferindu-le paine, i-am lipsit de libertate. Tu nu le-ai dat oamenilor paine, pentru a le salva libertatea. Dar trebuie sa stii ca omul nu are ce face cu libertatea, mai ales atunci cand o are si nu stie cum s’o foloseasca. Prima grija a oamenilor, atunci cand sunt liberi, e aceea de a-si gasi un stapan caruia sa i se supuna. Oamenii nu pot trai liberi, pentru ca nu sunt deprinsi cu libertatea si pentru ca, atunci cand au libertatea, nu stiu sa-si imparta painea intre ei...“.
Diavolul, se pare, stia ce spune (in speta, Inchizitorul, pentru ca acesta vorbea in numele diavolului), stia ce spune, afirmand ca oamenii in stare de libertate nu stiu sa-si imparta painea si ca au nevoie de un stapan, de acela care le-a rapit libertatea si care sa le-o imparta. Rapindu-le libertatea si dominandu-le instinctele, va fi usor sa le domine si cugetele; in felul acesta, omul va fi si va continua sa ramana o faptura subjugata.
Referindu-se la al doilea moment al ispitirii, Marele Inchizitor spune: „Rau ai facut ca ai respins minunea; sa stii ca trei sunt elementele prin care a vrut el, diavolul, sa lucreze, si pe care Tu le-ai refuzat: painea, careia i se asociaza libertatea sau lipsa de libertate; miracolul sau minunea; si autoritatea“. Marele inchizitor ii spune: „Sa stii ca omul e dispus sa creada nu atat in Dumnezeu, cat in minunile pe care le face sau pe care omul le asteapta de la El. Un Dumnezeu care nu face minuni, pentru om, aproape ca nu e Dumnezeu“.
Referindu-se la al treilea moment, cel in care lui Iisus I s’au oferit imparatiile lumii, cu toate bogatiile ei, Inchizitorul reproseaza: „De fapt, ai respins supremul principiu al acestei lumi: autoritatea. Bogatia iti confera putere, iar puterea iti confera autoritate. Noi am luat autoritatea pe care Tu ai refuzat-o, ne-am intarit-o, si prin ea stapanim omenirea. Rau ai facut ca ai venit. De ce-ai venit? Sa ne tulburi? Du-Te in lumea Ta, si altadata sa nu mai vii! Pentru ca, daca nu pleci, maine Te voi urca pe rug si vei vedea ca acestia care acum Iti aclama numele vor fi primii care sa ia vreascuri uscate, pe care le vor aprinde si cu care vor intretine focul. Du-Te si ispaseste acum ceea ce ai respins atunci; lumea aceasta nu e facuta pentru Tine, ci pentru noi. Si acum, am sa-Ti spun un secret, ultimul si marele secret: Noi suntem de partea «lui», nu de partea Ta, Cel care ai respins intreita oferta!...“. Iisus tace tot timpul; in cele din urma, il saruta pe Marele Inchizitor si pleaca.
Aceasta splendida pagina este istorisita de Ivan Karamazov, intr’o convorbire cu fratele sau, Aliosa, la sfarsitul careia acesta, vazand pervertirea – coruptia – interioara de care insusi fratele sau fusese cuprins, imita gestul lui Iisus si isi saruta fratele pe gura, prefigurandu-i, intr’un fel, destinul tragic.
Iubitii mei, Dostoievski plaseaza actiunea in secolul XV, in Spania. Dostoievski, insa, a fost un vizionar. Aliosa ii reproseaza lui Ivan ca o pune pe seama catolicismului, si anume, pe seama a ceea ce catolicismul a avut mai rau in el, inchizitia. Dar eu cred ca Dostoievski a mers mai departe, adica mai aproape, prefigurand comunismul. Ce oare a facut comunismul, decat sa preia oferta facuta de diavol si sa o treaca pe seama lui, sa confiste painea pe seama statului si, prin aceasta, sa-i rapeasca omului libertatea? Va amintiti cum Stalin a supus Ucraina prin infometare? Acelasi lucru pe care, la un moment dat, ni-l promitea noua Ana Pauker. Pe de alta parte, i-a oferit omului „miracolul“ transformarii prin socialism: electricitatea, agricultura, belsugul, „raiul pe pamant“ (si aici Mircea Eliade are dreptate cand spune ca, pana la urma, comunismul face parte din marile mituri; orice sistem politic din lumea aceasta nu se pretinde perfect, in afara de comunism, care se credea perfect, ca el, adica, reprezinta treapta ultima in evolutia politica a omenirii). Pe de alta parte, acumularea de averi iti confera putere, iar puterea iti confera autoritatea. Ce a insemnat autoritatea comunismului, o stim cu totii pe propria noastra piele. Dar n’as vrea sa raman aici. Am meditat mai adanc, gandindu-ma la vremurile noastre, daca nu cumva procesul se prelungeste, daca nu cumva viziunea dostoievskiana a mers dincolo de comunism. Dumnezeu ne-a ajutat si am scapat de povara comunismului, prin jertfele din Decembrie ’89, intrand intr’o alta era. Iata insa ca avem o alta perspectiva: daca ne-am confruntat cu Rasaritul bolsevic, de data aceasta ne indreptam cu fata catre Occidentul european (care se autozdefineste drept Europa insasi si ne invita sa intram in ea, ca si cum noi n’am fi fost niciodata europeni!). Or, pentru noi, Europa este sinteza gandirii elene, a spiritualitatii crestine si a civilizatiei romane. Este singura Europa pe care o recunoastem, dar si singura Europa care ni se refuza. Ni se propune, in schimb, o Europa construita eminamente pe economie si politica; nici cea mai mica adiere de cultura, ca de religie nici nu mai vorbim.
Ce ni se propune?: Economicul – painea. De aici, un atentat la libertate, prin pretentiile aberante care ni se pun in fata, pentru a fi „acceptati“ in aceasta Europa: homosexualitate, viciu, avort, desfrau, sexualitate, pornografie, adica tot ceea ce poate fi mai rau in viata unei societati; niste rele pe care noi, ca popor, in frunte cu Biserica si, din fericire, in frunte cu tineretul nostru crestin ortodox, le respingem cu toata fermitatea; pentru ca nu vrem ca, cu pretul „intrarii“ noastre in Europa, sa ne pierdem sanatatea noastra morala si, prin aceasta, identitatea nationala.
In al doilea rand: miracolul! Nici vorba de vreun miracol in numele lui Dumnezeu, asa cum incerca, cel putin, Marele Inchizitor. Nu, ci miracolul zborului cosmic, al calculatorului, al ingineriei genetice; un miracol perpetuu, pe care, fascinati, va trebui sa-l acceptam in locul minunilor lui Dumnezeu.
Si, in al treilea rand, tot prin economic: puterea; si, prin putere, autoritatea: aceea a asa-ziselor „Mari Puteri“, indrituite sa hotarasca pentru popoarele mici. E de trebuinta, insa, o precizare: Pronuntandu-ne impotriva unor racile ale Occidentului, nu inseamna catusi de putin ca am fi anti-occidentali, dupa cum rezervele unui catolic fata de inchizitie nu fac din el un anti-catolic... Dar sa mergem mai departe.
Verbul „a corupe“, in acceptia termenului grecesc, inseamna a altera nu numai prin descompunere, ci si prin amestec. Toate formele de sincretism religios care ni se propun astazi, incepand cu New Age si terminand cu tot felul de combinatii intre diferite secte neoprotestante, care alcatuiesc federatii evanghelice si evanghelizatoare si care cauta sa ne ameteasca prin oferte comode, deseori seducatoare, toate acestea sunt forme si manifestari ale coruptiei spirituale. Cu toate acestea, ni se recomanda – ni se impune – sa fim toleranti. Ca noi, romanii, prin fire suntem toleranti, o stie toata lumea. Eu, insa, as pune o intrebare: Daca pentru formele de coruptie prevazute de Codul Penal nu se recomanda toleranta, de ce ni se impune ea, cand e vorba de formele coruptiei spirituale?... Pentru acestea din urma nu vrem un cod penal, dar putem apela la un cod moral: Daca cineva isi revendica libertatea si dreptul de a agresa, e normal ca agresatul sa aiba libertatea si dreptul de a se apara. Ei bine, aceasta libertate si acest drept nu inseamna intoleranta. In fata abuzului, toleranta inceteaza. Unii spun ca aceasta s’ar numi fundamentalism; e un termen care nu are ce cauta in profilul Bisericii Ortodoxe si al poporului roman. Dar daca, de dragul demonstratiei, l-am adopta, ne vom aminti ca Domnul Hristos Insusi a fost primul mare fundamentalist: „Inapoia Mea, Satano!“.