Stanislav Belkovski crede ca Romania va lua Basarabia si va recunoaste independenta Transnistriei. Sa nu uitam Basarabia de Sud si Bucovina de Nord

“In prezent, in Republica Moldova, exista oameni care nu ascund ca unirea cu Romånia este o problema a viitorului apropiat. Mihai Ghimpu, seful Parlamentului si presedintele interimar al Republicii Moldova, vorbeste deschis despre acest lucru.”

“Si cu toate ca la nivel oficial se neaga acest lucru, eu cred ca, dupa evenimentele din aprilie, dupa schimbarea puterii, dupa ce Partidul Comunistilor a trecut in opozitie, unirea Republicii Moldova cu Romania devine tot mai reala”, crede cunoscutul politolog din Rusia. Mai ales ca nu exista sanse reale pentru “integrarea europeana a Republicii Moldova, nici in viitorul apropiat, nici in perspectiva indepartata. Iar acest lucru nu depinde de relatiile cu Romania, care este deja membru al Uniunii Europene, ci pentru ca UE nu se va extinde in urmatorul deceniu. Vechii membri (fondatorii UE) nu sunt interesati de extinderea Uniunii in perspectiva imediata”, sustine Stanislav Belkovski.

„Romånia Mare“ nu are nevoie de o Cecenie

Evaluarea domnului Belkovski este perfect justificata, chiar daca in spate are un scenariu otravit: ruperea definitiva a Transnistriei de R. Moldova cu acte in regula. Chisinaul va fi nevoit sa accepte scenariul din cauza presiunii populare, care va creste permanent de jos in sus, iar politicienii vor trebui sa tina seama de realitate. Iar aceasta presiune este tot mai puternic motivata economic, mai ales din directia tinerei generatii. Tinerii trebuie sa-si faca un rost, sa-si intemeieze familii, sa aiba cu ce creste copii si vor pune presiune pe politicieni pentru acest pas decisiv. Tiraspolul va avea argumentul suprem pentru a obtine recunoasterea. “Prin urmare, si Uniunea Europeana, si Rusia, si alte tari, intelegand toata gravitatea unirii Romaniei si Republicii Moldova, vor trece la recunoasterea Transnistriei. Eu cred ca “RomaniaMare” nu are nevoie de o Cecenie a ei si, de aceea, Bucurestiul va recunoaste printre primii independenta Transnistriei”, considera Belkovski. La prima vedere, lucrurile par foarte simple, iar scenariul propus de domnul Belkovski chiar si la Bucuresti, sub nasul nostru, este o constructie de bun-simt al compromisului intre Rusia si Romania.

„Sinergia Marii Negre“ este un eufemism

Kremlinul nu se va retrage niciodata de pe Nistru, neconditionat, de buna voie si nesilit de nimeni. Uniunea Europeana nu exista in aceasta ecuatie, iar deocamdata Statele Unite prefera sa discute cu noi despre “sinergia Marii Negre”. Bucurestiul nu va trata niciodata direct si exclusiv cu Moscova, fara participarea Chisinaului. Chiar daca unii sugereaza ca Traian Basescu s-ar fi inteles perfect cu Vladimir Putin cu prilejul reuniunii NATO de la Bucuresti. Iar acum, dupa ce Traian Basescu a fost reales, acest dialog pragmatic si dur ar putea fi reluat cu tandemul de la Moscova. Daca transnistrenii nu vor accepta directia normala si inevitabila a procesului politic din sud-estul Europei, risca sa ramana izolati ca turcii din Cipru, care au preferat sa ramana atarnati de gatul Turciei, iar acum regreta. Grecii din Cipru au aderat la UE, profitand de o circumstanta istorica favorabila. O asemenea circumstanta nu se mai poate ivi curand pentru Chisinau, iar a ramane cantonat langa mafia tutelata de Igor Smirnov este periculos pentru majoritatea romanilor de peste Prut.

Chisinaul trebuie sa combata criza identitara

Deocamdata, chiar si politicienii unyonisti (sic! Pentru soft) de la Chisinau au pus batista pe tambalul reintregirii nationale dupa ce au ajuns la putere. Din doua motive: sa nu se supere altii si, nu in ultimul rand, fiindca si-au vazut sacii in caruta. Sindromul Vogoride se regenereaza sub diverse forme. Singurul care nu se dezice de convingerile lui este Mihai Ghimpu, dar el are inca o pozitie vulnerabila si, de aceea, in jurul lui trebuie construit. Dorin Chirtoaca a respins orice tentativa de reunificare intr-un interviu pentru Lenta.ru: “Dupa opinia noastra, ceea ce propune domnul Belkovski nu e posibil. Republica Moldova este un stat unitar. Noi trebuie sa rezolvam problemele actuale, sa integram republica, pentru ca statul sa functioneze in cadrul frontierelor stabilite in anul 1991, in conformitate cu dreptul international. Pentru aceasta, trebuie sa dezvoltam economia si sa cream o constructie democratica normala. Atunci vor fi create si premisele pentru rezolvarea problemei transnistrene. Toate aceste initiative, de genul planului Belkosvki, nu pot fi in folosul Moldovei”. Intr-o prima faza, noile autoritati de la Chisinau trebuie sa lupte onest pentru redobandirea identitatii reale, contra crizei identitare, caz unic in Europa. Pana atunci, BBC vorbeste despre “natiunea moldoveneasca, cea mai saraca de pe continent”, unde se vorbeste “limba moldoveneasca”. Sa rezolvam aceste lucruri simple si apoi mai vorbim…

Tighipko: Ucraina trebuie sa blocheze unirea romånilor

Bancherul Serghei Tighipko, candidat la functia de presedinte al Ucrainei, se arata foarte ingrijorat de posibila unire a Basarabiei cu Romania. Ucraina trebuie sa insiste “prin toate mijloacele” pentru ca Republica Moldova sa fie mentinuta. Eventual, dezmembrata, cum se afla in acest moment. “Realizarea proiectului Romania Mare este un pericol real pentru Ucraina si trebuie sa ne opunem. Daca nu azi, atunci maine, Mihai Ghimpu va prelua in mod oficial conducerea Moldovei. Si este absolut clar ca el va conduce tara in directia lichidarii suveranitatii si unirii cu Romania. Conservarea Republicii Moldova ca stat independent este in interesul strategic al Ucrainei. Nimeni nu este interesat de asta mai mult ca noi. Chiar si la Moscova exista doritori care vor sa imparta teritoriul Republicii Moldova, care ar da malul drept romanilor pentru ca Rusia sa-si poata institui protectoratul asupra Transnistriei. Pentru Ucraina, aceasta ar fi o catastrofa”, sustine Tighipko. Candidatul, originar dintr-un sat din Basarabia, nu aminteste de faptul ca in Ucraina traiesc aproximativ un milion de romani, supusi unei politici agresive de ucrainizare si ca autoritatile de la Kiev au repus pe tapet falsa dihotomie “romani/moldoveni”. Piotr Porosenko, ministrul de externe de la Kiev, a pus lucrurile la punct: “Pot constata ca nu au existat declaratii vizand pretentii teritoriale din partea autoritatilor oficiale romane. Nu sunt inclinat sa acord o prea mare atentie declaratiilor unor politicieni marginali, care, pentru realizarea propriilor lor scenarii politice, folosesc cartea ucraineana. Sunt profund convins ca in prezent sunt suficienti factori de retinere, inclusiv unii precum NATO si UE, structruri din care Romania face parte, si unde exista un mecanism foarte clar, care sa impiedice implicarea acestor aliante integratoare in conflicte armate. Pe de alta parte, sunt convins ca Ucraina are un potential suficient de serios pentru a deveni un jucator politic independent si puternic”.

Viorel Patrichi

Esecul Patriarhului Kirill. Ucraina spulbera visele Celei de-a Treia Rome. Atitudinea lui Kuraiev

Vizita, cum o numesc unii, pelerinajul cum ii spun altii, Patriarhului Moscovei si al intregii Rusii, Kirill, in Ucraina, cu prilejul sarbatoririi increstinarii rusilor, a scos inca o data in evidenta batalia crancena care se da pentru castigarea pozitiei de lider a Bisericii Ruse in lumea ortodoxa. Rezultatele acestei vizite au fost insa departe de sperantele Moscovei si amana, pentru o perioada nedeterminata, transarea problemei.

Aproximativ 14 milioane de ortodocsi ucraineni a incercat sa castige Patriarhul Kirill de partea sa in aceasta lunga vizita intreprinsa in Ucraina. Ei apartin Patriarhiei de la Kiev, care s-a declarat, cu de la sine putere, Biserica Ortodoxa Ucraineana separata de Moscova. Ei s-ar fi adaugat celor 28 de milioane de credinciosi ortodocsi ucraineni care raman fideli Patriarhiei Ruse. Acest obiectiv nu s-a realizat insa.

«Imperiul ucrainean» si amenintarea cu razboiul civil

Esecul este pus, si in mare parte pe drept, pe seama politizarii excesive a autocefaliei. O spune insusi Patriarhul Kirill: “Ideea de autocefalie a fost astazi politizata in mod extrem, fiind reala doar pentru cateva grupuri ale societatii ucrainene...Toate aceste intense solicitari se bazeaza exclusiv pe argumente politice... De aceea, sloganul sustinatorilor autocefaliei - Biserica trebuie sa fie independenta intr-un stat independent - este naiv... problematica autocefaliei cauzand mai degraba o sciziune tocmai pentru ca oamenii din Ucraina realizeaza insemnatatea unitatii crestinatatii ruse”. De la aceasta amara constatare patriarhala, s-a ajuns la o amenintare directa. Ea a fost lansata de Arhidiaconul Andrei Kuraiev, profesor la Academia Teologica din Moscova, care a spus despre Ucraina ca este “un micro-imperiu”, care ar avea o singura sansa sa supravietuiasca: “sa fie tolerant; sa vada in varietatea populatiei un avantaj si nu o problema... Daca nu, in cazul in care se merge dupa principiul uniformizarii, sa avem cu totii aceeasi limba, aceeasi credinta si aceleasi vederi, oameni buni, inseamna ca sunteti in cautarea unui razboi civil, pe care il veti si obtine”. “Subtilul” profesor moscovit a tinut sa aminteasca, in context, discriminarile de limba, in special, la care sunt supusi rusii, rutenii si moldovenii in “imperiul” lui Iuscenko si sa sustina ideea ca, planurile infiintarii unei biserici ortodoxe locale in Ucraina, in afara autoritatii Patriarhiei de la Moscova, ar fi chiar un obstacol in calea euro-integrarii Ucrainei.

O demonstratie de forta a Patriarhiei Moscovei

Ofensiva Moscovei s-a bazat pe ideea canonicitatii actuale a Bisericii Ortodoxe Ruse, care se extinde mult dincolo de granitele Rusiei si include, bineinteles, si Ucraina. Arhiepiscopul moscovit, Vsevolod Chaplin, explica acest lucru intr-o emisiune TV pe 28 iulie 2009. El distingea in termenul “Rusa”, din titulatura Bisericii, lui natura istorica ce demonstreaza “o unitate spirituala a popoarelor apartinand diferitelor nationalitati care se simt unite in cadrul Sfintei Rusii, cu originea in Kiev.” Este de la sine inteles ca Moscova, in aceasta viziune, nu va renunta niciodata la autoritatea sa canonica asupra intregii Ucraine, indiferent prin ce mijloace va fi pastrata. De altfel, aceasta vizita este perceputa in multe medii ca avand un subtrat politic, ca fiind o demonstratie de forta a Bisericii Ortodoxe Ruse. In acest sens, sunt enumerate cateva elemente: convocarea reuniunii ordinare a Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse in Ucraina; discursul tinut la Sevastopol de Patriarhul Kirill, portul unde se afla ancorata flota rusa de la Marea Neagra, si apelul lui pentru evitarea oricarui conflict armat, indemnul si binecuvantarea ca “rusii si ucrainenii sa coopereze pasnic”; vizita in orasul minier Donetk; respingerea categorica a pretentiilor presedintelui Iuscenko de a crea o biserica ortodoxa independenta de Moscova; declaratia ca aceasta exista deja si ca daca n-ar exista, “atunci nu ar exista nici Ucraina”; respingerea campaniei de recunoastere a infometarii milioanelor de ucraineni de catre autoritatile sovietice in perioada 1923-1933, pentru cedarea catre stat a terenurilor private, pe motiv ca aceasta strategie “nu a fost aplicata in mod special doar populatiei ucrainene”, liturghia de la Cherson, pe locul unde s-a botezat cneazul Vladimir etc.

O posibila amânare a Marelui Sinod Ortodox

Fara indoiala, acest esec va spulbera, deocamdata, visurile Moscovei de a deveni Cea de-a Treia Roma, cu toate consecintele ce decurg din aceasta situatie. Nu este, de asemenea, exclus, ca acest recul al politicii Patriarhiei Ruse in Ucraina sa amane intr-un viitor cat mai indepartat desfasurarea Marelui Sinod Ortodox, cu atat mai mult cu cat Patriarhia de la Constantinopol si-a manifestat deschis interesul pentru cele 14 milioane de ortodocsi ucraineni ai Bisericii care s-au scindat de Patriarhia Moscovei. Ei s-ar adauga celor peste 250 de milioane de crestini pastoriti de Patriarhul Bartolomeu I, ceea ce ar fi un atu decisiv in favoarea acestuia in batalia pentru pastorirea lumii ortodoxe.

Dumitru Manolache
www.gardianul.ro