Se afișează postările cu eticheta Dna Aspazia Otel Petrescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dna Aspazia Otel Petrescu. Afișați toate postările

joi, 1 aprilie 2010

Doamna Aspazia Oţel Petrescu: Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Se putea numi duhovnicul întregului Ardeal şi al întregii Românii.



Toată viaţa mea am să fiu profund recunoscătoare Maicii Teodosia (n.r. – cu numele de Zorica Laţcu până la intrarea în monahism) că m-a dus la Părintele Arsenie Boca, acest mare stâlp al credinţei ortodoxe române. Pentru că, în aceeaşi măsură în care era un strălucit creştin, Părintele Arsenie Boca era şi un foarte bun român. Ce să vă spun? În perioada în care l-am cunoscut era în plină glorie. Se putea numi, pe drept cuvânt, duhovnicul întregului Ardeal şi, prin extrapolare, al întregii Românii. Acolo la Sâmbăta l-am întâlnit şi pe Părintele Stăniloae, care avea să devină apoi unul dintre cei mai mari dogmaticieni ai timpului, şi pe Părintele Mladin. Ei mergeau la Sâmbăta cu regularitate.

Părintele Arsenie Boca era numai lumină. Când cădeau privirile Părintelui Arsenie Boca pe tine simţeai, ştiai, nu ştiu de unde ştiai, nu ştiu cum simţeai, dar erai sigur că te priveşte lumina. Avea atâta lumină şi căldură în ochi, şi avea o asemenea privire încât aveai impresia că întregul cer, o infinitate albastră mă priveşte. Infinitul mă privea cu doi ochi albaştri de om. Asta era impresia pe care a dat-o celor mai mulţi Părintele Arsenie Boca: că te priveşte lumina. Tot sufletul plin de înţelepciune, plin de credinţă, plin de dragostea pentru om, toate astea erau în flash-ul privirii lui.



Eşti fericit când te ceartă un om sfânt



E foarte greu să exprim lucruri care, de fapt, sunt de neexprimat. Sunt lucruri pe care numai le vezi, le simţi, ştii că sunt aşa, neavând nicio explicaţie logică pentru ele. E o trăire. Prezenţa Părintelui Arsenie Boca pentru cei care-l aveau alături era trăire. Te lua în iubire, te lua în lumină, erai în aura sufletului lui, care era lumină şi iubire. Să nu credeţi că era ceva foarte dulceag. Era foarte aspru. Dar asprimea lui era dulce. Te şi certa, cum a fost un moment în scurta mea trăire acolo la Sâmbăta. A fost un moment când mi-a dat un canon, când m-a pedepsit, când m-a certat, dar eram nespus de fericită. Cine a trecut prin ceva similar poate să înţeleagă cum este să fii fericit când te ceartă un om sfânt.



- fragment dintr-un interviu acordat de doamna Aspazia Oţel Petrescu revistei VEGHEA

joi, 18 iunie 2009

Raspunsul unui "prost" catre un anonim iritat de orientatorul in zig-zag Razvan Codrescu

Draga Anonimule, cand am vazut ca nu te semnezi m-am gandit ca s-ar putea sa fii Razvan Codrescu. Mi-am revenit rapid citind comentariul. "Anonimul" Razvan Codrescu nu ar putea sa scrie asa ceva despre el insusi. Cei care-i cinstesc postarile "anonime" (meteahna veche a celui care raspundea unor scrisori imaginare la o revista pretins crestina) de pe blogul sau stiu cat e de narcisist.
Stiu, dle Codrescu, sunt conspirationist, deci prost. Pentru dumneavoastra este prost cel care crede ca Eminescu a murit, cel care crede ca Eminescu trebuia eliminat cu orice pret pentru nationalismul sau "epidemic" sau cel care prefera explicatia razbunarii iudeo-masonice impotriva lui Eminescu si a Neamului Romanesc. In aceste conditii, recunosc: sunt un prost. Pentru mine Eminescu trebuie cinstit ca un martir (asa cum ne spun doamna Aspazia Otel Petrescu si eminescologul Theodor Codreanu,chiar daca pentru dumneavoastra sunt incompetenti sau pretinsi eminescologi), Eminescu a fost, mai intai, omorat civil si apoi fizic (asa cum o demonstreaza stralucit, alaturi de altii, Profesorul N. Georgescu, dar stiu ca nu acceptati sa studiati opera celor care v-au administrat lectii usturatoare), iar despre razboiul dus impotriva poporului roman de structurile oculte au marturisit generatii si generatii de romani, dintre care cea interbelica in mod special. Prefer sa fiu prost alaturi de ei, decat destept alaturi de orientatorul in zig-zag Razvan Codrescu si Claudiu Prea-Tarziu. Dar poate ati folosit cuvantul "prost" gandindu-va la semnificatia lui crestina. Parintele Galeriu spunea ca "prost" inseamna simplu, iertat. De aceea se zice Pavel "cel prost". Adica cel iertat. Tot Parintele, caruia am vazut ca-i postati din cand in cand cate o predica, spunea ca de aici vine vorba "bogdaproste". Adica, Dumnezeu sa ierte. In acest sens, acceptam sa fim prosti.
Atunci cand esti plin de tine nu mai incape nimic in tine de la altul. Si cred ca, iertati-ma ca va spun, acesta este motivul pentru care trageti gloante in toata lumea. Indiferent ca sunt fosti detinuti politic, monahi, monahii, oameni de cultura remarcabili, golani din Piata Universitatii sau tineri invatacei.
Dumnezeu sa va ierte, domnule Razvan Codrescu!

Vezi si
Marturisitoarea Aspazia Otel Petrescu despre credinciosul frate Mihai Eminescu