VIDEO. Prin modificarea Proclamaţiei Revoluţiei, un act fără Dumnezeu, redactată de Dumitru Mazilu, Silviu Brucan croia o Românie aservită Moscovei.

Proclamaţia Revoluţiei, redactată de Dumitru Mazilu, a fost modificată brutal de către Silviu Brucan. Adăugirile şi tăieturile efectuate pe textul iniţial prefigurau o nouă ţară „made in URSS“. Dumitru Mazilu (75 de ani) povesteşte pentru „Adevărul“ ce l-a inspirat în scrierea textului şi ce schimbări a adus Silviu Brucan, „pe un calorifer din sediul CC“.

În noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, aplecat deasupra mesei din sufragerie, cu o ureche la radioul ce emitea în surdină şi cealaltă spre uşa de la intrare, un bărbat îşi propusese redactarea unui text de extremă importanţă pentru ţară.

Lângă foile răspândite în jur erau aruncate, de-a valma, Proclamaţia de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, Declaraţia Drepturilor Omului şi câteva cărţi despre Revoluţia Franceză. Străzile din Timişoara fierbeau, iar Dumitru Mazilu simţea „o grabă nemaipomenită de a termina lucrarea în noaptea aceea".

„Se întâmplă, cade regimul", le spunea Mazilu celor două persoane aflate în preajma sa, soţia şi fiul, cei care aşteptau cu înfrigurare punctul final al documentului redactat. „La final au fost entuziaşti", spune Dumitru Mazilu astăzi.

Combinaţia aceea de idei, preluate de prin toate „lucrările fundamentale ale omenirii", urma să constituie textul ce avea să fie citit, la TVR, de către Ion Iliescu, în seara de 22 decembrie 1989: actul revoluţionar ce marca prăbuşirea vechiului regim şi instaurarea democraţiei şi a speranţei. Între momentele redactării din acea sufragerie din Bucureşti, unde un bărbat aflat de mai bine de trei ani sub arest la domiciliu răscolea principiile umanismului, şi punctul în care acestea erau prezentate poporului eliberat stă o parte din destinul Revoluţiei din 1989. Iar povestea acestui document, îmbinând absurdul, eroismul, naivitatea şi falsificarea, pare o schiţă condensată a tuturor momentelor închegate în jurul istoricii „ieşiri din socialism".

Redactarea documentului

În decembrie 1989, Dumitru Mazilu se afla, alături de soţie şi de fiul său, în „arest la domiciliu". Trecuseră mai bine de trei ani de când, în calitate de raportor al ONU, Mazilu semnase un document în care descria modul în care erau încălcate drepturile omului în România socialistă. „Am făcut un raport sincer, nu mă gândeam la niciun fel de eroism sau disidenţă. În numai câteva ore am fost suspendat din funcţie, pensionat forţat şi arestat la domiciliu".

În următorii trei ani, viaţa lui Dumitru Mazilu poate fi împărţită în jurul plimbărilor periodice până la cutia poştală. Aici găsea, invariabil, pensia pe care o refuza şi fluturaşi de ameninţare cu mesaje precum: „Renunţă sau vei muri. Semnat: fiii lui Avram Iancu". Revoluţia de la Timişoara a fost trăită „în direct", lângă aparatul de radio comutat pe Europa Liberă.

Desfăşurarea rapidă a evenimentelor, dar şi un soi de instinct, pe care Mazilu îl pune astăzi pe seama experienţei sale de diplomat, i-au trezit certitudinea: zilele regimului Ceauşescu erau pe sfârşite. „Era nevoie de un document. Nu ştiam exact ce urma să conţină, dar ştiam că trebuie să scriu ceva pentru ţară", se justifică astăzi personajul. Actul ce urma să facă istorie sub denumirea de „Programul Frontului Salvării Naţionale" a fost „scris cu ştersături" şi apoi „trecut pe curat".

Ascunzătoarea magică

La 21 decembrie 1989 a fost rândul Capitalei să se răscoale. „A căzut regimul! Am sărutat pământul de fericire. Sigur, nu pământul, că eram încă în casă", îşi aminteşte Mazilu. În acea noapte, la ora 1.35, un grup de 26 de miliţieni blochează strada unde se afla casa familiei Mazilu. Oamenii în uniformă sparg uşa de la intrare şi-i lovesc pe cei trei aflaţi în imobil. Dumitru Mazilu primeşte un pat de pistol-mitralieră peste ceafă şi-şi pierde cunoştinţa. Soarta viitorului program al FSN se află în mâinile soţiei, care, „fiind mai lucidă, a luat proiectul Proclamaţiei de pe măsuţa de lucru şi l-a aruncat în spatele frigiderului. Aşa a fost salvat".

Cei trei sunt duşi în arestul poliţiei din Alexandria, unde stau până a doua zi, în jurul orei 14.00, fiind ameninţaţi în permanenţă cu moartea. Apoi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, sunt readuşi la locuinţa familiei. Pe drum, Mazilu află, de la radio, despre izbânda revoltei. Adevărata bucurie avea să o simtă acasă, când, abia intrat pe uşă, o vede pe soţia sa alergând în spatele frigiderului şi întorcându-se cu textul Proclamaţiei. „Mi-au dat lacrimile. Vecinii ne îmbrăţişau, apoi m-au suit într-o maşină şi m-au dus la sediul CC, pentru a lua cuvântul".

În faţa mulţimii, Mazilu avea să ţină probabil cel mai emoţionant discurs al Revoluţiei din decembrie 1989. „Am vorbit la obiect, bine structurat, însă plin de emoţie. Am propus ca patria noastră să se numească simplu România, fără niciun fel de adjective socialiste sau comuniste, iar drapelul ţării să fie eliberat de însemnele comuniste. Am dat citire platformei-program a Revoluţiei, structurată în zece puncte, şi am propus ca noul organism al puterii să fie Forumul Civic, constituit ca o putere democratică a cetăţii româneşti... ", povesteşte emoţionat Mazilu.

Actul fără Dumnezeu



Euforia generală ce a urmat citirii textului în piaţa de lângă clădirea CC avea să se stingă rapid, odată cu chemarea lui Mazilu de către grupul Brucan - Iliescu. Momentul poate figura pe orice listă a evenimentelor ce au definit soarta Revoluţiei din decembrie 1989, dar, mai ales, noul sistem de putere. Silviu Brucan citeşte textul lui Mazilu „chiar acolo, pe holul CC-ului, stând pe un calorifer".

Cu un pix în mână, acesta avea să facă o serie de modificări pe textul original, reformulări şi adăugiri ce puteau părea, la acel moment, lipsite de importanţă, dar care aveau să dovedească, în următoarea perioadă, premeditarea unui puternic viraj ideologic.Concret, patru au fost modicările lui Silviu Brucan.

1. Denumirea de Forum Civic va fi schimbată în cea de Front al Salvării Naţionale (FSN). Faptul vine în completarea unor declaraţii date de către cei implicaţi în evenimentele de la acel moment, precum generalul Nicolae Militaru, care a afirmat că denumirea de FSN fusese stabilită cu mult înaintea evenimentelor din decembrie 1989.

2. Formularea „Restructurarea agriculturii prin revenirea pământului în mâinile celor care sunt adevăraţii săi stăpâni" a fost schimbată cu „Restructurarea agriculturii prin sprijinirea micii producţii ţărăneşti şi oprirea distrugerii satelor". Modificarea este una esenţială. Miza era mutată direct de la principiul fundamental al proprietăţii private către economia de stat, preluând aproape integral unul dintre punctele reformei perestroikiste iniţiate de Mihail Gorbaciov: detaliile producţiei rămâneau la micii întreprinzători, sub îndrumarea generală a statului.

3. La punctul 10, cel privind „promovarea unei politici externe subordonată nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinţei umane şi respectului deplin al drepturilor şi libertăţilor omului", Silviu Brucan adăugase o altă frază-cheie: „Vom respecta angajamentele internaţionale ale României şi în primul rând cele privitoare la Tratatul de la Varşovia". Stabilind direcţia alianţelor viitoare şi apartenenţa clară la politica externă a Moscovei, proaspăt declarata „Românie democratică" se plasa, prin această adăugire, de partea statelor dornice să se apere de ameninţarea NATO.

4. La finalul textului, un simplu „Aşa să ne ajute Dumnezeu!" a fost tăiat de către Brucan, fără a mai fi înlocuit. Explicaţia? „Brucan mi-a spus:«Mă, ăsta e text de stat. Nu putem termina cu Dumnezeu!»", povesteşte Mazilu.

„Magii" şi lumina de la Răsărit

Dumitru Mazilu (stânga), alături de Ion Iliescu şi de Petre Roman

Privind retrospectiv, Dumitru Mazilu nu găseşte nicio neregulă de vreun fel în activitatea cuplului Brucan-Iliescu, „magii" revoluţiei, care luau încă lumină de la Răsărit. Mai mult, profesorul de drept internaţional de astăzi nu conteneşte să-i laude pe cei doi, puşi de fiecare dată în comparaţie cu sine: „Iliescu era pragmatic, cu organizarea, ştia ce trebuie să facă, eu eram cu scrisul meu".

Acest mod de a se raporta la evenimentele din decembrie 1989 a făcut ca nici astăzi Dumitru Mazilu să nu aibă nimic negativ de adăugat la modificările actului original. Transformat din „Proclamaţia Forumului Civic" în „Programul Frontului Salvării Naţionale", actul a fost citit la TVR în seara de 22 decembrie 1989, fiind legat automat de imaginea lui Ion Iliescu.

După modificările lui Brucan asupra viitoarei proclamaţii a FSN, a venit timpul ca şi Ion Iliescu să adauge câteva consideraţii, plasate, de data aceasta, în afara textului, ca un fel de preambul:

1. Dizolvarea tuturor structurilor de putere ale clanului Ceauşescu.

2. Puterea trece la CFSN, iar toate ministerele şi organele centrale îşi continuă activitatea normală în actuala structură.

3. Înfiinţarea de consilii FSN judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale.

În timp ce puterea era mutată pas cu pas dinspre PCR (ale cărui resurse umane plasate în structurile de putere erau însă menţinute întocmai) spre CFSN, lui Dumitru Mazilu i se oferea, la 26 decembrie 1989, funcţia de vicepreşedinte al Consiliului FSN.

Saltul printre regimuri

Astfel, la doar cinci zile de la izbucnirea revoltei populare în Bucureşti, conducerea centrală a noului regim instaurat îşi desemna trei dintre lideri în persoana unor foşti membri ai PCR, cu „antecedente" serioase în propovăduirea valorilor socialiste. În fapt, întregul act ce urma să devină Proclamaţia revoluţiei fusese rezultatul scrierilor, modificărilor şi adăugirilor a trei foşti comunişti, trecuţi, în ultimii ani, în zona „disidenţilor".

Silviu Brucan era aceeaşi persoană care, în 1944, cerea în ziarul „Scînteia" condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr şi Pamfil Şeicaru. Ion Iliescu făcuse carieră ca prim-secretar al CC al UTC şi ministru pentru problemele tineretului.

Cât despre autorul actului, Dumitru Mazilu, acesta predase, în perioada 1965-1966, la Şcoala de ofiţeri de Securitate de la Băneasa. Conform informaţiilor obţinute de „Adevărul", Mazilu era, în decembrie 1989, colonel de Securitate! Extrem de interesantă este şi activitatea profesorului în ziua de 12 ianuarie 1990 - celebra imagine cu el pe tanc urlând „Moarte securiştilor!" -, moment pe care-l vom analiza într-un episod separat.

Toţi cei trei noi lideri ai democraţiei păreau dovada vie a teoriei, vehiculată şi astăzi, potrivit căreia orice formă de disidenţă faţă de regimul socialist, pusă în aplicare după venirea lui Mihail Gorbaciov la conducerea URSS, era, în fapt, generată şi controlată de Moscova.

Prima pagină din Proclamaţie, cu modificările făcute de Brucan.

A doua pagină din Proclamaţie, cu modificările făcute de Brucan

Mihai Mincan

Sursa:

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Brucan_croia_o_Romanie_supusa_Moscovei_0_219578595.html

Profesorul Ion Coja: Antisemitism sau antiromânism? sau Unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan?

Sunt aproape douăzeci de ani de când fac, zi de zi, eforturi disperate să nu cedez anti-semitismului și să caut, iar când nu găsesc, să inventez dovezi că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oișteanu, ca Radu Ioanid sau Andrei Cornea ori Aurel Vainer! Dar unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan sau ca Jean Ancel ori ca Andrei Oișteanu, ca Radu Ioanid sau ca Andrei Cornea ori Aurel Vainer?!…
Ce simplă este viaţa pentru românul antisemit!… Nu e zi lăsată de la bunul Dumnezeu să nu i se ofere pe tavă încă o dovadă sau chiar mai multe în aceeaşi zi despre răul făcut nouă, românilor, ba de un evreu nenorocit, ba de altul, uneori în bandă asociaţi, caz în care îşi trag alături şi câţiva parteneri români dintre cei mai neaoşi…
Circulă pe Internet un filmuleţ cu un evreu, Shimon Peretz, fost prim ministru în Israel, mare sculă aşadar, care declara la o întâlnire de mafioţi că ei, mafioţii evrei, au cumpărat Manhattanul, Polonia, Ungaria şi România… Nu trec multe zile şi primesc un vast material intitulat Doi ani de când Israel a cumpărat România cu date concrete, cu numele evreilor descurcăreţi care au preluat rolul statului român prin aşa zisa dezetatizare sau privatizare. O bună, cea mai bună parte din ce a fost proprietatea statului român și a „întregului popor muncitor” este acum proprietatea unor evrei… După câteva zile găsesc acel material într-un ziar, publicat pe două pagini… Într-un singur ziar. Restul presei din România tace cu nemernicie pe acest subiect tabu!
Mai trec câteva zile şi mă întâlnesc cu un procuror, şi-l întreb dacă este ceva adevărat în aceste materiale semnate de „Adevăratul Serviciu de Informaţii” (sau cam aşa ceva) şi procurorul confirmă: la majoritatea tunurilor ilicite care s-au dat în România capitalistă profitorii au fost „investitori” evrei…
Și exemplele pot continua, exemple de fapte și împrejurări în care îngăduinţa şi cumsecădenia noastră românească este pusă la grea încercare. Constat în jurul meu, la tot mai mulţi tineri îndeosebi, că se generalizează sentimentul că nici nu te poţi aştepta la altceva de la evrei…
Mă simţeam tare, bine înarmat sufleteşte, ca să nu cad în acest păcat. Totdeauna m-am simţit capabil să gândesc nuanţat, fără generalizări comode şi pripite, pe fiecare ins asupra căruia mă pronunţ să-l judec cu prudenţă şi numai pentru faptele sale, judicios probate. Deunăzi însă, pentru prima oară m-am simţit vulnerabil! Am simţit că nu mai pot la infinit să susţin public că nu toţi evreii sunt ca Silviu Brucan. Repet, unde sunt evreii care nu sunt ca Silviu Brucan? Și de unde să ştim noi că aceşti evrei mai există de vreme ce nici unul dintre ei nu iese în faţă şi nu se dezice de Silviu Brucan & compania de anti-români?!

Ce s-a întâmplat? Mai întâi s-a întâmplat că la emisiunea Se întâmplă acum a domnului Tudor Barbu de la OTV, invitatul său profesorul Mircea Coşea, fost ministru al privatizării, a făcut o dezvăluire teribilă, cumplită: legea 15, emisă de guvernul Petre Roman, lege care a decis cum să se desfăşoare privatizarea economiei româneşti şi a avuţiei statului român, nu a fost lucrată de nimeni din guvern, nu a fost elaborată de experţii noştri, din guvern sau din Parlament, ci a fost adusă şi depusă pe biroul lui Petre Roman de către Silviu Brucan! Informaţia a fost reluată şi comentată a doua zi împreună cu domnul Constantin Cojocaru. Aşadar, nu este o vorbă oarecare, ci o dezvăluire care pur şi simplu îţi taie răsuflarea. Cine a conceput legea 15? Cine a impus-o, cu ajutorul lui Silviu Brucan şi Petre Roman modul în care să se producă privatizarea în România? Cui trebuia să-i folosească această lege? Cine şi ce interese sunt în spatele acestei trădări?
Nu pot să nu-mi aduc aminte de comédia jucată pe 22 decembrie 1989 de cei doi, Silviu Brucan şi Petre Roman, când primul se făcea că-l ia la rost pe tinerelul în pluover roşu, cu vorbele „Dar tu cine mai eşti?” Adică cominternistul şi trădătorul de Țară Silviu Brucan se purta ca şi când nu ar fi avut cunoştință de trădătorul Valter Roman că este tatăl fiului său, Petre Roman, la fel de cominternist și de trădător… L-am criticat deseori pe Petre Roman, l-am acuzat de multe, considerându-l principalul vinovat pentru o bună parte din neajunsurile şi eşecurile noastre, dar tot timpul am „sperat” că explicaţia ar sta în lipsa de experienţă, în incompetenţa şi precaritatea sa morală. Nu am acceptat argumentele celor care susţin că Petre Roman cu premeditare și cunoaşterea exactă a efectelor a dus o politică prin care s-a declanşat şi în parte s-a înfăptuit distrugerea economiei româneşti. Acum însă îmi dau seama și la rândul meu susţin cu tărie că nu există altă explicaţie pentru felul cum a guvernat Petre Roman decât intenţia sa de a distruge economia României, de a lovi cât mai devastator în valorile societăţii româneşti. Iar această intenţie a slujit-o în cadrul unui program care, cel puţin parţial, a fost imaginat de alţii, în altă parte, nu în clădirea guvernului României…
Cumva în Israel?… Ipoteză năucitoare, pe care mi-o sugerează, fireşte, alocuţiunea lui Shimon Peretz, după regula cui prodest?, coroborată cu apartenența celor doi nemernici, Silviu Brucan și Petre Roman, la comunitatea etnică evreiască. Și întreb public: comunitatea evreiască, din România şi de pretutindeni, se simte solidară cu cei doi, cu opera lor malefică? Se simte solidară cu evreii care „au cumpărat România”?
Informaţia că privatizarea în România, care ne-a adus atâtea nenorociri, s-a făcut după un proiect de lege conceput fără implicarea autorităţilor româneşti, proiect de lege adus de evreul cominternist Silviu Brucan foarte probabil din străinătate, nu poţi să n-o raportezi la declaraţia lui Shimon Peretz şi la alte dovezi cu privire la evreii care „au cumpărat România”. Legătura este perfect logică, se impune de la sine… Și poartă un nume: conspiraţie împotriva României, a intereselor româneşti vitale!
A doua întâmplare este legată de Maximilian Katz, beneficiarul unei aşa zise fundaţii sau asociaţii preocupată de „monitorizarea antisemitismului din România”. Nu mai întreb pe ce bani ai statului român funcţionează escrocheria!… Acest nefericit, pe care Dumnezeu l-a însemnat cu toate dovezile degenerării umane, a găsit de cuviinţă zilele trecute să reclame direcţiei festivalului de film de la Berlin prezentarea în cadrul festivalului a unui film românesc inspirat din lupta partizanilor din munți, a partizanilor anti-comunişti. Cică partizanii din munţi ar fi fost antisemiţi!… Pentru orice om normal și mai ales pentru orice cetăţean român lupta dusă de aceşti partizani constituie un capitol glorios de istorie, fără pereche în istoria rezistenţei anti-comuniste din Europa. Afirmaţia lui Katz că aceşti partizani au fost anti-semiţi pentru că erau toţi legionari, este inexactă. Iar şi mai inexactă este afirmaţia că legionarii au fost antisemiţi! I-am cerut dnei Lia Benjamin, mare historiografă anti-legionară, dovezile acestui antisemitism legionar şi mi-a răspuns după ani de scociorît literatura și arhiva legionară cu un text de o pagină și un pic… Mai multe dovezi nu a găsit!
Aşadar, pe lângă legionari au mai luptat în munţi şi ţărăniștii, ca Aurel Șeitan, de exemplu, rudă cu subsemnatul. Iar mulţi dintre partizani nu au fost membrii niciunui partid. Au fost români şi punctum! Ceea ce era suficient ca să determine crezul şi comportamentul lor eroic! Astfel că protestul adresat organizatorilor de la Berlin, protest semnat nu numai de Katz, ci şi de reprezentantul evreilor victime ale Holocaustului, nu poate fi interpretat altfel decât ca un gest anti-românesc neruşinat, un act de adversitate făţişă faţă de valorile fundamentale ale poporului român. Pentru asemenea atitudine în alte state, bunăoară în Israel, se practică, cu bună îndreptăţire, expulzarea neobrăzaţilor!
Tot un Katz – nu ştiu dacă acelaşi, în 1993 a făcut o golănie și mai mare. În urma unei propuneri care a fost corect cântărită de juriul de acordare a premiului Nobel pentru Pace, a intrat în faza finală a selecţiei şi propunerea ca prestigiosul premiu să fie acordat foştilor deţinuţi politici din România, pe motivul că în ciuda suferințelor nedrepte îndurate înainte de 1989, aceștia nu au cerut răzbunare, pedepsirea foștilor călăi etc., ci au acționat după 1990 ca un factor de stabilitate socială, de reconciliere națională etc. Ei, bine, încercând a se face un oarecare loby în Statele Unite în sprijinul candidaturii româneşti, ne-am trezit cu reacţia energică şi bine susţinută logistic a unui Katz, care pretindea că protestează în numele „tuturor evreilor”, revoltaţi la ideea că prin acest premiu ar putea fi onoraţi şi legionarii, care, cum se ştie, au dat cel mai mare număr de deţinuţi politici. Nu ştiu dacă acest loby evreiesc anti-românesc a determinat juriul să prefere altă candidatură decât cea românească, dar faptul în sine te pune în faţa aceleiaşi întrebări: unde sunt evreii care nu sunt ca Katz? Unde sunt evreii capabili să se dezică de Petre Roman, de Silviu Brucan, de mafioţii pe care îi felicita primul ministru israelian că au reuşit „să cumpere România”?… Mai există asemenea evrei? Iar dacă există, de ce nu li se aude vocea?…
Eu cam ştiu de ce nu li se aude vocea şi le acord acestor compatrioţi circumstanţele atenuante cuvenite. Odată cu sincera mea compasiune… Dar sunt tot mai mulţi românii care, revoltaţi de comportamentul „iudaic” al unui Silviu Brucan sau Radu Ioanid, simplifică lucrurile şi trag concluzia valabilă pentru un număr tot mai mare de situaţii: nu antisemitismul românilor produce suferinţe printre evrei, ci antiromânismul evreiesc, activ şi judicios organizat, produce din ce în ce mai mari prejudicii şi suferinţe românilor…
Faptul că acest anti-românism nu este caracteristic decât pentru „unii evrei” începe să conteze tot mai puţin în comparaţie cu efectele catastrofale și tot mai vizibile ale ingerinţei „evreilor” în viaţa noastră. Pasivitatea „celorlalţi evrei”, a evreilor evrei, a evreilor oameni, neputinţa sau teama lor de a lua atitudine publică în această chestiune, nu va întârzia să-i determine pe români să conchidă că avem de-a face cu o complicitate evreiască generalizată. Complicitate la care aderă, din nefericire, aproape întreaga noastră clasă politică, al cărei anti-românism vizibil şi tenace are un singur efect pozitiv: mai reduce din vinovăţia „evreilor”, împărţind cu aceştia răspunderea pentru starea de dezastru naţional în care am ajuns…

Ion Coja

Post scriptum: Un coleg din Vatra Românească, după ce a citit textul de mai sus, mi-a pus următoarea întrebare: Nu cumva din aceeaşi sursă cu legea 15/91 provine şi textul ordonanţei de urgenţă nr. 31 din 2002, prin care se interzice orice punere la îndoială a crimelor de care a fost acuzat regimul mareşalului Ion Antonescu?! Drept care întreb şi eu public: care sunt experţii români care au lucrat la amintita ordonanţă? Dacă dumnealor cred că au făcut un lucru bun prin acea ordonanţă, să aibă bărbăţia de a-şi declina identitatea. Măcar pentru a şti că textul nu a fost şi acesta importat din Israel… Avem nevoie măcar de această certitudine în acţiunea noastră de descurajare a antisemitismului din România.

Dr. Florin Mătrescu despre Aiud, Sighet şi rezistenţa armată anticomunistă (Gavrilă Ogoranu, Goma, Părintele Justin vs Tismaneanu, Oprea, Brucan).

N-aş vrea ca Aiudul să fie un nou Sighet. Am fost la Mănăstirea Petru Vodă, unde am căpătat binecuvântarea Părintelui Justin, am vorbit puţin cu dânsul, printre altele şi de o controversă care agită mult cercurile intelectuale româneşti privind apartenenţa la masonerie a unei personalităţi cunoscute a vieţii culturale şi, printre altele, am aflat de lupta dârză care se dă între partida patriotică, naţionalistă, suferindă a deţinuţilor politic şi alte planuri, care probabil aparţin masoneriei, de a se face la Aiud ceva care nu prea are legătură cu faptele de sfinţenie care s-au întâmplat în această închisoare.

- Părintele Justin vorbeşte despre o confiscare a suferinţei de către torţionari şi urmaşii lor.

- Eu n-am avut timp să detaliez acest aspect. L-am întrebat doar: „Părinte, acest grav zvon care circulă în societatea românească este o colportare, o defăimare, sau este un lucru real?”. Şi mi-a spus că este un lucru real.

- După părerea mea există o tendinţă de confiscare a acestei memorii a rezistenţei şi a luptei anticomuniste. Sighetul a devenit o închisoare corectă politic, la Aiud diversiunile se ţin lanţ, închisoare Piteşti a fost privatizată etc. Pe de altă parte, Tismăneanu, urmaş al unor ilegalişti bolşevici, a condus Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Cum apreciaţi acest proces de control a memoriei?

- Ăsta e un adevăr axiomatic. Marii istorici, zişi ai comunismului, atât din România, cât şi din afara ţării, sunt ex-troţkişti, maoişti, comunişti, convertiţi, chipurile, dintr-odată, la democraţie. Mai mult decât atât, sunt printre puţinii care au acces la arhive. Prin urmare, unele din spusele lor conţin foarte mult adevăr şi amestecă adevărul cu interpretări eronate, tocmai pentru derutarea publicului. Preferam surse mai puţine, informaţii mai puţine, însă corecte, decât cărţi voluminoase în care sunt unele adevăruri istorice luate din arhive, malaxate de minţi perverse care lucrează la comandă.

- Ei sunt stalinişti ori urmaşi ai staliniştilor care vin astăzi şi ne vorbesc despre anticomunism, reducând răul numai la perioada Ceauşescu.

- Bineînţeles. Sau evită cuvântul comunism şi folosesc cuvântul stalinism sau, ceea ce mi se pare foarte grav, niciodată nu şi-au privit retrospectiv anii de prozelitism comunist.

- Cazurile Tismăneanu şi Brucan sunt elocvente.

- Aflăm de-abia acum că Brucan ar fi fost sigur agent KGB, după cum ne informează istoricul Alex Mihai Stoenescu. De ce Brucan era onorat de Mândruţă cu titlul de „dom' profesor” şi cu titlul de „Mafalda al naţiunii”? Brucan, un om care n-avea nici măcar liceul!

Au dreptul să vorbească numai urmaşii celor care au instaurat comunismul

- Şi ar mai fi o întrebare: de ce un Ion Gavrilă Ogoranu, oameni ai rezistenţei anticomuniste, ca Paul Goma sau alţii, au fost lăsaţi în afară? Ei nu fac parte nici din conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, n-au făcut parte nici din Comisia Tismăneanu, nu fac parte din nicio instituţie care ar trebui să fie preocupată de aflarea adevărului despre regimul comunist.

- Aţi pus punctul pe „i”. În toate ţările foste-comuniste, niciun om din rândul supravieţuitorilor nu a fost convocat pentru a-şi spune cuvântul privind trecutul istoric comunist. Singurii care au căpătat dreptul să vorbească sunt urmaşii celor care au instaurat comunismul, care au devenit mari analişti şi filosofi ai comunismului.
Nu poate fi o întâmplare şi, într-adevăr, doi oameni nu puteau fi ocoliţi în stabilirea adevărului istoric despre regimul comunist din România: Ion Gavrilă Ogoranu şi Paul Goma. Mai ştim şi alţii. Nici măcar nu au fost consultaţi. Au fost pur şi simplu daţi la o parte.

- Ce părere aveţi de manualul de istorie al comunismului?

- Sunt îngrozit. Avem de a face cu o neglijarea totală a unor aspecte din rezistenţa anticomunistă. În schimb putem admira şpagatul Nadiei Comăneci. Să neglijezi oameni care au luptat în munţi sau au îndurat puşcăria este o ticăloşie fără margini şi un act anticreştin.
Anticipez că la următoarea editare a manualului despre comunism pentru elevi o să dispară şi numele Bădiţei Ion Gavrilă Ogoranu şi ale altor personalităţi din rezistenţa anticomunistă.
Cred că Sighetul nu trebuie omis dintre lucrurile care trebuie văzute. Copiii noştri trebuie instruiţi să diferenţieze ce este real în Sighet şi ceea ce a fost prelucrat pentru a se respecta corectitudinea politică şi alte interese de ordin intern sau internaţionalist.

fragment dintr-un interviu realizat de Florin Palas pentru revista Veghea

Jurnalistul Victor Roncea pune sub lupă GDS-ul, înfiinţat de kominternistul Silviu Brucan. Gabriela Adameşteanu, sursă a Securităţii.

Aflu gratie lui Dan Badea (nu, nu comediantul, alalalt, de la Asociatia Investigatorilor Anonimi - AIA, care studiaza si acum daca HotNews e al lui Vintu sau al copiiilor copiiilor lui), ca a innebunit Tismaneanu. Cica ar fi scris pe blogul lui ca vrea sa taie toate pensiile membrilor GDS si parintilor lor. Sa nu-mi vina sa cred. Deschid si eu cu temere pentru societatea civila blogul stimabilului si ce gasesc? Adevarul-adevarat. Scris cu cerneala rosie, ca la pioneri: "Nu este niciodata prea tarziu pentru infaptuirea justitiei. A dreptatii morale ca si a celei reparatorii, menita sa rectifice cele mai socante si revoltatoare stari de fapt ce tin de mostenirile unui regim, declarat oficial, de presedintele Romaniei, drept ilegitim si criminal. Justitia post-dictatoriala include sanctiunile criminale, sanctiunile non-criminale si pe cele morale" (Sforaitor pana la boxeri! Desi cred ca, ajuns aici, Dan Badea era deja in pozitia regulamentara, in genunchi, cu gurita pe ecran, inghitind pe nerasufllate versetele Ayatollahului societatii in civil si budigai, ce chestie!, si el angajat al lui Vintu. Nota mea pentru mine: Sau al copiiilor lui? Sa-l intreb pe Badea. Dar ce, sunt vinovati copiii lui Vintu pentru ca traiesc bine de pe urma ticalosiilor tatalui? Sa-l intreb pe Tismaneanu.) "Petitia initiata de istoricii ieseni propune o forma de sanctiune non-criminala de o maxima urgenta morala. Este un pas extrem de important in procesul decomunizarii. Securitatea a fost o institutie criminala pe intreg parcursul existentei sale. Actiunile Securitatii au fost concepute de aparatul de partid. Cei mai multi dintre ofiterii de rang inalt ai Securitatii erau recrutati din rindurile activistilor PCR. Crimele impotriva umanitatii sunt imprescriptibie, iar cei care le-au comis trebuie sa plateasca pentru ele... (bla, bla, bla, ca la Partid, da' pe invers...). A sosit clipa ca acest stat care, prin cea mai autorizata voce a sa, a condamnat regimul comunist, sa spuna categoric si irevocabil: Ajunge! (Pe scurt, ca sunt sensibil la stomac: sa le taie pensiile!) Da, da, da! Pentru prima oara sunt de acord cu domnul Vladimir Tismaneanu, celebrul politolog de la revistuta domnului Sorin Ovidiu Vintu, Idei in Dialog, al carei singur (si ultim) abonat, inainte de falimentul total, este nu mai putin celebrul intelectualist Dan Badea de la nemaipomenita revista Atac la persoana!
In fine, prea multe cuvinte pentru nimic. Ca sa fac povestea scurta, stiti vorba: a innebunit Tismaneanu! Pai ce-o sa zica colegii lui de la GDS cand o sa auda de traznaia asta: sa li se taie si lor si parintilor lor pensiile? Vreti sa va demonstrez ca asta s-ar intampla? Hai sa vedem:

La ceva timp dupa ce am lansat Operatiunea Voci Curate, care a dus, printre altele, la deconspirarea doctorului inchipuit Sorin Antohi, membru al GDS si al Comisiei Tismaneanu, Mariana Celac si Calin Anastasiu, la randul lor membri de vaza ai Grupului pentru Dialog Social si colaboratori de baza ai Revistei 22, au fost chemati la audieri la Colegiul CNSAS, ne-au declarat surse din cadrul institutiei. Conform acestora, Colegiul ar fi intrat în posesia unor probe vizând relaţia acestora cu Securitatea: „Amândoi au angajament. În ceea ce o priveşte pe Mariana Celac, avem şi o notă a ofiţerului care se ocupa de ea, în care se spune că era foarte apreciată”, a declarat ziarului Gandul o sursă din CNSAS.
Rezultatele au ramas in coada de peste. Acum, in urma campaniei Civic Media, iata ca mi se comunica ca (alta) celebra "ghedesista" - vorba lui Brucan - scriitoarea Gabriela Adamesteanu, sefuta pe la 22, a fost sursa (adica ceva mai mult decat informatoare) la DIE, respectiv UM 0544.
Informatiile de mai sus au fost tinute la rece de catre tovarasul celor trei, membrul Colegiului CNSAS Mircea Dinescu. Civic Media - care a introdus toti membri GDS pe lista "Voci Curate" - saluta totusi actul CNSAS - desi venit cu o intarziere de vreo trei ani - si isi exprima speranta ca si restul membrilor GDS vor fi chemati in curand la "raportul final". Civic Media a averizat atat CNSAS cat si opinia publica asupra faptului ca acest grup infiintat de Silviu Brucan si un alt informator al Securitatii, Mihnea Berindei, este intesat de colaboratori ai regimului comunist si urmasi ai nomenklaturistilor bolsevici proveniti din Komintern, Kominform si structurile NKVD. Mariana Celac, de exemplu, este sora lui Sergiu Celac - celebrul traducator al lui Ceausescu din caleasca Reginei Angliei si primul ministru de Externe plantat la "revolutie" de Guvernul FSN-KGB - si fiica lui Nicolae Celac (Cealik), instalat de trupele sovietice la prefectura Craiovei si ulteroir membru al Comitetului de Stat al Planificarii. Totodata, Celac Mariana este si fosta sotie a lui Mihai Botez, primul ambasador al Romaniei in SUA si la ONU, instalat - ati ghicit - tot de catre Iliescu-KGB. Dar despre Mihai Botez, dupa cum imi spune o pasarica, ar putea sa povesteasca muuuult mai muuuuulte, distinsa "sursa" Gabriela Adamesteanu. E drept, si Mariana Celac are ce povesti, dupa cum ne aminteste Stefan Andrei...
Un alt informator al Securitatii si agent, dar al Securitatii Republicii Populare Ungare, este chiar Alin Teodorescu - primul presedinte al GDS si al Fundatiei Soros (simultant), fost sef al Cancelariei Primul Ministru PSD Adrian Nastase. De altfel, el a infiintat IMAS (acum al lui Vintu) impreuna cu cercetatul sociolog Călin Anastasiu. Acesta a intrat în viaţa publică imediat după 1990, ca membru marcant al GDS şi al Alianţei Civice (al cărei deputat este între 1992 şi 1996). Bun coleg de-al lor este Dorel Sandor, de-a dreptul fost ofiter de Securitate, bagator de seama pe la mai toate Guvernele. Altii, ca Vasile Secares si Dorel Abraham, sunt cadre de baza ale fostei pepiniere PCR "Stefan Gheorghiu", care astazi isi continua munca alaturi de "formatorii" GDS Dan Pavel, Cristian Pirvulescu, Mihaela Miroiu, etc, la noua pepiniera a Partidului din umbra, SNSPA.
Iata cum prezinta GDS regretatul opozant anticomunist, jurnalist si scriitor Victor Frunza, in ultima sa editie a lucrarii "Istoria comunismului in Romania" (editia a IV-a ilustrata):

GDS, un PCR in ilegalitate
"In interesul puterii sale, PCR putea si poate sa imbrace orice haina, sa-si ia drept travesti orice chip, chiar si acela al advesarilor sai. Intre operatiile publice efectuate de Silviu Brucan in zilele Revolutiei din decembrie 1989 a fost infiintarea unei organizatii de intelectuali, simpatizanti ai miscarilor disidente din estul Europei, cu caracter antitotalitar (chiar si anticomunist), careia i s-a aflat si o denumire cat se poate de potrivita: Grupul de Dialog Social (GDS).
Grupul, ai carui membri, persoane extrem de onorabile, capata prin mediile din presa si de televiziune un binemeritat prestigiu, se pare ca este conditionat de existenta unui cerc inchis de membri, dar mai ales de menirea de a influenta opinia publica intotdeauna intr-o directie pozitiva. Dupa ce, o scurta perioada, Silviu Brucan s-a convins personal de binefacerile pe care organizatia infiintata de el le aduce la progresul societatii romanesti, si de faptul ca ea isi face treaba asa cum a fost gandita, s-a retras discret. Dar a lasat in locul sau, pentru a monitoriza justetea liniei, un alt fost ilegalist PCR, un distins intelectual, pe nume Pavel Campeanu, de a carui si mai discreta prezenta si activitate in GDS, revista "22" (cu care Brucan a dotat organizatia) nu a fost prea darnica in informatii. Dezbaterile initiate de grup, ca si continutul de un bun nivel publicistic al revistei, sunt orientate spre a influenta publicul neconformist intelectual, mai ales segmentul anticomunist al societatii actuale, in directia dorita.
Cand GDS-ul lui Brucan il sprijinea pe Iliescu
Din cand in cand, "Grupul" - sau separat numai revista "22" - dadea si cate un test de eficienta. De pilda, se remarca momentul impresionant si caldura cu care s-a recomandat electoratului Romaniei sa fie votat Ion Iliescu pentru functia de presedinte, intr-un Apel pe care l-au semnat numerosi intelectuali de marca, admiratori ai GDS-ului. Revista este eficienta si prin ceea ce cenzureaza. De pilda, exista o seama de disidenti anticomunisti interzisi in paginile ei. Il avem in vedere, de pilda, pe Dorin Tudoran, cu care doamna redactor-sef de odinioara a avut o altercatie juridica. Din aceasta revista reproducem interviul entuziast pe care revista "22" l-a luat in momentul in care Traian Basescu l-a numit pe fiul activistului de la Komintern, Tismanitki, ulterior devenit Tismaneanu, sa patroneze Comisia prezidentiala pentru nominalizarea crimelor regimului comunist. Din fericire, ceea ce strica presa de scandal, dar libera, cum este ziarul ZIUA, drege presa legala. Ca la Cuza. Numai ca putin invers: unde scuipa opinia publica, pupa "22"!"

Dar sa revenim la pensiile GDS-istilor. Dupa cum afirmam si in alte materiale, nu putem sa nu constatam, la rece, pura “intamplare” a faptului ca in acest cuib se afla la un loc, personaje ca Mihnea Berindei (racolat de Securitate in 1968, nume de cod: "Sandu" si "Mircea", etc), Sorin Antohi (alias “Valentin”, informator si doctor inchipuit, retras in pragul deconspirarii), Nicolae Corneanu, membru al Comisiei Tismaneanu si turnator al Securitatii timp de peste 40 de ani, Smaranda Enache (informatoare si activista a PCR), Stelian Tanase (activul UTC, cu tatal in CC al PCR), Mircea Dinescu (absolvent “Stefan Gheorghiu”, secretar UTC al USR), Rodica Culcer de la Era Socialista (apoi "sursa" la Ambasada Americii), Marius Oprea, "mancatorul de securisti" fara ORNISS, fost turnator cu rude de gradul intai, Andrei Pippidi (si el o "sursa" buna, dupa cum ne spune o alta sursa), Romulus Rusan si Ana Blandiana (propagandisti ordinari si vilegiaturisti ai PCR), Andrei Plesu (informator si lector al Securitatii), Gabriel Liiceanu, colaborator al regimului comunist, alaturi de ceilalti "intelectuali" cu menirea de a demonstra Occidentului (unde au beneficiat de burse, cu acordul si sprijinul Securitatii, si au facut peste 100 de vizite inainte de 1989) ce “libertate” au intelectualii RSR; sau fiii si nepotii unor siluitori ai Romaniei, ca Leonte Rautu (Anca Oroveanu, Andrei Oisteanu; “Scanteia”, “Pamant sovietic”, Propaganda CC al PCR, Rector “Stefan Gheorghiu”, etc), Dionisie Patapievici (Horia Roman Patapievici; Partidul Comunist Austriac, CAER, etc), Mirel Iliesiu (Sorin Iliesiu; operatorul lui Ghe Gheorghiu Dej, propaganda PCR, “Sub steagul Partidului”, etc), Nicolae Celac (Mariana Celac, Sergiu Celac; Prefect sovietizare, Comitetul de Stat al Planificarii, etc), Paul Cornea (Andrei Cornea; secretar CC al UTM, sovietizator al culturii romane, Komintern) si, sa subliniem apropo de GDS, Petru Groza, primul ministru al regimului sovietic comunist, al carui nepot este chiar presedintele GDS, Radu Filipescu si, sa nu-l uitam, ultimul pe lista, cu voia dvs, celebrul Volodea Tismaneaaanuuu, si el un biet propagandist la Stefan Gheorghiu si nomenklaturist plantat in Occident sub atenta obladuire a Securitatii.
Civic Media a prezentat o parte din aceasta Retea in mai multe materiale documentare, dintre care amintim Un analist CIA pune la punct Raportul Tismaneanu. "Romanii meritau ceva mai bun"... , Dorel Sandor si alti capitanasi, "Universitati curate" cu vocile si mainile murdare, Ion Caramitru acuzat de relatii cu Securitatea, MI6 si KGB , "Cazul Daianu", agentul electoral Andrei Plesu si boala societatii civile "curate", Deconspiratii, Campania "Voci curate", Afisul "Voci curate" - "Esti in carti cu Iliescu-KGB", Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar, etc.

CURENTUL despre "Marele şoc": Tismăneanu regurgitat de Iliescu. FACATURA TISMANEANU - ILIESCU.

Ion Iliescu s-a supărat din nou pe produsul său şi al Noii Stångi a şcolii de la Moscova, Vladimir Tismăneanu. „Eu cred că aşa-zisul Raport de condamnare a comunismului este o făcătură nefericită. El ignoră tocmai momentul cel mai semnificativ - cel al condamnării reale de către întregul popor şi al înlăturării prin cea mai radicală mişcare populară a dictaturii comuniste: Revoluţia Romånă, care este expediată în acest raport în cåteva pagini“, a declarat, ieri, fostul şef al FSN, la Academia Romånă. În replică, Vladimir Tismăneanu, propagandistul comunist de la Ştefan Gheorghiu, în prezent „profesor“ fără cursuri şi studenţi cu o catedră plătită de ICR din bani publici, tocmai la Maryland, se arată supărat. El susţine că ceea ce îl deranjează pe Ion Iliescu la raportul întocmit este citarea Proclamaţiei de la Timişoara care cere, la Punctul 8, lustraţia în Romånia. Potrivit lui Tismăneanu, Raportul „accentuează Proclamaţia de la Timişoara din martie 1990 ca adevărată Cartă a Revoluţiei Romåne“. El susţine că Raportul este „un document ştiinţific, rezultat din activitatea unei echipe de cercetători şi a unei comisii formate din specialişti de prim rang din Romånia şi din străinătate şi exponenţi de frunte ai societăţii civile“.

Un Raport contestat

În fapt, Raportul a fost contestat, dincolo de motivele personale ale lui Iliescu, de către părţi importante ale societăţii româneşti: deţinuţii politici, pentru că a falsificat numărul morţilor sub ocupaţia bolşevică şi alte aspecte ale martirajului luptei anticomuniste, inclusiv în Basarabia, de către reprezentanţii minerilor de la 1977, ai muncitorilor anticomunişti de la Braşov din 1987, de către Biserica Ortodoxă, pentru minciunile şi infamiile la adresa Ortodoxiei, dar şi de cea Catolică, de către Societatea academică pentru adevăr istoric, pentru gravele deformări ale adevărului de către academicieni, profesori universitari, istorici, analişti, presă, societatea civilă şi militanţi anticomunişti, cum ar fi Victor Frunză, Ionel Cană, Paul Goma ş.a.

Herta Muller l-a refuzat pe Tismăneanu

Chiar şi recenta laureată a premiului Nobel pentru literatură, Herta Muller, a respins participarea la această farsă istorică. Ea consideră că, în condiţiile de astăzi, condamnarea comunismului este un „teatru absurd“. Din acest motiv a şi refuzat să facă parte din „Comisia Tismăneanu“. „Este ridicol ca după 20 de ani să se spună că regimul comunist a făcut crime! Trebuie să facem ce trebuie, concret, nu teatru absurd“, afirmă disidenta într-un interviu acordat în exclusivitate, disponibil pe Internet.
Singurul membru al Academiei Române din Comisie este profesorul Alexandru Zub, care a declarat în mediile istorice din Iaşi că nu a scris personal niciun rând la Raport şi îi este ruşine ca s-a lăsat folosit. În schimb, unul dintre „specialiştii de prim rang“ de care vorbeşte Tismăneanu, a fost Sorin Antohi, dovedit ca turnător al Securităţii, acoperit de Patapievici la CNSAS şi, mai mult, dezvăluit de presă drept un impostor, cu un doctorat inventat.

Monica Lovinescu: Comisia Tismăneanu, „o aiuristică“

Iar „specialiştii din străinătate“ şi „exponenţii de frunte ai societăţii civile“, dacă aceştia sunt Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, se pare că, de fapt, niciunul nu a participat la redactarea Raportului. Conform scriitoarei Doina Jela („O sută de zile cu Monica Lovinescu“, Editura Vremea, Bucureşti, 2008), din luna martie 2004 Monica Lovinescu era blocată la pat după ce trecuse printr-o internare şi un episod de amnezie totală. Virgil Ierunca a murit pe 28 septembrie 2006 - înainte de încheierea lucrărilor „Comisiei Tismăneanu“. De prin 2005 i se arătaseră lui Virgil Ierunca primele semne de Alzheimer, care în cursul anului 2006 au ajuns la apogeu: nu mai recunoştea pe nimeni. Pe 27 iulie 2006, Virgil Ierunca fusese diagnosticat cu „demenţă senilă“ în urma unei internări. Doina Jela ne mai spune că, începând din anul 2000, Ierunca nu mai dădea interviuri şi nu mai scria. În ce o priveşte pe Monica Lovinescu, este greu de crezut că o femeie de 83 de ani, suferindă şi imobilizată la pat de doi ani de zile ar fi putut avea vreo influenţă în alcătuirea acestui raport în care nu sunt clare contribuţiile fiecărui membru al Comisiei, după cum remarcă observatorii avizaţi. La 11 septembrie 2006, Monica Lovinescu îi declara Doinei Jela referitor la Raportul Tismăneanu: „S-au făcut lucruri foarte interesante. Am înţeles că s-a luat la cunoştinţă şi de faptul că noi nu suntem decât cu numele, că nu vom putea merge la Bucureşti şi se vor ocupa, când va apărea textul, să ni-l comunice şi nouă, ca să avem o părere“. În plus, Monica Lovinescu, ca şi Herta Muller, nu vedea sensul existenţei „Comisiei Tismăneanu“ şi a unui eventual raport: „În Germania a fost populaţia care a făcut, în Ungaria nu ştiu ce s-a făcut. În Cehia s-a lichidat povestea de la început. De-asta o face şi al nostru abia acuma. Numai cererea asta de experţi mi se pare aiuristică, cum să spun eu, tot românul ştie pe pielea lui ce a fost sau n-a fost, chiar dacă el nu a fost direct persecutat. Dar ştie, a auzit de lucrul ăsta, a auzit din vecini, a auzit din rumoarea publică... A trăit, aşa că nu mai are sens toată povestea asta. Decât fiindcă el îşi ia o răspundere, care e mare, bine că şi-o ia, dar n-ar fi avut nevoie de un raport“. (Doina Jela, op. cåt., p. 142).

CIA şi „Revoluţia de la Moscova“

În ce priveşte spaţiul destinat „revoluţiei“ în Raportul Tismăneanu, Richard Andrew Hall, un reputat analist american al Agenţiei Centrale de Intelligence, CIA, specializat pe evenimentele din România din decembrie 1989, critică modul precar şi amatoristic în care a fost realizat. Richard Andrew Hall, în analiza sa disponibilă pe Internet - „Romånii meritau ceva mai bun“ - este revoltat de superficialitatea cu care Raportul a tratat evenimentele din decembrie 1989. Bizar i se pare şi modul în care preşedintele Comisiei, Vladimir Tismăneanu, eschivează criticile pertinente aduse acestei lucrări, încercând să pozeze în victima unor atacuri personale.
Concluzia ar putea fi aceasta: „Raportul Tismăneanu“ este cea mai mare minciună scrisă din România, de după ocuparea ţării de comuniştii bolşevici, echivalentă perfect cu aşa-zisa „Revoluţie Romåna“ în care Iliescu a jucat un rol principal. Dacă observaţi, miza amåndurora, Iliescu şi Tismăneanu, este să acrediteze, în continuare, imensa minciună a „Revoluţiei Romåne“, sinistra lovitură de stat instrumentată de KGB pentru a prelua conducerea României, care se dorea a fi transformată în precursoarea Iugoslaviei sfărâmate, şi pe deasupra cu 60.000 de morţi, conform aspiraţiilor lui Silviu Brucan.
Iliescu vrea autentificarea „Revoluţiei de la Bucureşti“, Tismăneanu a „Revoluţiei de la Timişoara“, pentru a acoperi, la ordinele aceleiaşi Centrale, adevărul macabru al „Revoluţiei de la Moscova“

Komintern după Komintern

Instalarea lui Tismăneanu la Cotroceni, pe post de „ayatollah al adevărului suprem“, este o succesiune firească după plecarea lui Iliescu-KGB: constituie practic o tentativă de reocupare totală a României de către kominternul de după komintern.
Cearta tătukăi Cronos Iliescu, învins de Zeus Băsescu, cu unul dintre fiii săi mâncaţi în stare de avorton şi acum regurgitat, Volodea Tismăneanu, este, de fapt, rezultatul unor greţuri personale. La finele anului 2004, în plină campanie electorală, fiul Tismăneanu la braţ cu tăticul FSN-PSD Iliescu-KGB străbăteau Românica, Europa şi SUA pentru a promova ultima lucrare a noului şi vechiului Komintern: „Marele şoc - Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismăneanu“.

Raportul Tismăneanu - Iliescu

Să ilustrăm cu câteva citate din acest volum propagandistic, posibilul Raport Tismăneanu, dacă Iliescu şi Năstase ar fi cåştigat alegerile:
„Vladimir Tismăneanu: Pentru cititorii acestei cărţi, aş vrea să precizez că ideea de la care am plecat este că personalitatea lui Ion Iliescu este o personalitate de extremă importanţă nu numai pentru tranziţie, ci şi pentru ceea ce a fost în toată perioada, cel puţin din anii ’60 încoace -, pentru că, până în anii ’60, nu eraţi în vârfurile puterii. Iar, după anii ’60, când aţi întâlnit personalităţi de prim rang, după ruptura cu Ceauşescu şi eliminarea dumneavoastră din structurile decizionale ale puterii, aţi continuat să fiţi un reper pentru foarte mulţi dintre noi. (...) Îndrăznesc să spun că noi avem şi anumiţi prieteni comuni, şi anumite lucruri biografice în comun. Părinţii dumneavoastră au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină, părinţii mei au făcut parte din mişcarea comunistă clandestină. (...)
Cel puţin din ce reiese astăzi, Stalin fusese simbolul a tot ce putea să fie mai pur, mai frumos, mai antifascist, mai umanist, pentru multă lume, a fost un mit extraordinar de puternic.
Ion Iliescu: Cultivat cu putere şi considerat expresia sintetică a teoreticianului, care emitea nu păreri, ci adevăruri absolute.
Vladimir Tismăneanu: Comunicate divine“.

Victor RONCEA

Comentarii la

Marele şoc: Tismăneanu regurgitat de Iliescu
Curentul - marti, 13 octombrie 2009

© Curentul

O replica napraznica adresata de un vechi golan "noilor golani". Intr-un pamflet arghezian, sunt aratate originile acestui grup diversionist.

draga cetitorule, daca imi ingadui a-ti raspunde precum Creanga - la inceput, sfarsind apoi cam spre Arghezi, stimate colistash, sunt perfect de acord cu opinia ta despre potentialul dezgustator al unor postari care includ sintagme de tipul "Romania este infecta". Cu atat mai reprobabil cand astfel de formulari servesc, cica, "deschiderii" mintii "bobocilor" basarabeni ce urmeaza a sosi la studii in Romania, tara mama pe care unii o vad poate pentru prima oara.

A introduce astfel Romania, unor copii, printr-o asemenea mizera si ordinara reclama este mai mult decat dezgustator, este, cred eu, expresia unei minti bolnave, alimentate de scursoarea unor subterane ideatice fetide. Eu nu scriu des pe forum, iar cand am facut-o am fost determinat de o urgenta, de o imperioasa nevoie de indreptare a unor lucruri strambe, spuse piezis, de catre oameni de rea credinta, cum a fost cazul acelui nefericit agent ucraineano-SIS, acel Savciuc propagandist pesedist prins cu hotia intelectuala si cu nesimtirea revarsata pe forumuri, intoxicand poate cititori neavizati.

Poate domnia ta esti o persoana mai molcoma din fire sau mai impaciuitoare dar cred totusi ca daca cineva ti-ar face - cu public pe deasupra - mama imputita, curva, etc te-ai supara oleaca si poate chiar ai si reactiona. Daca nu e asa inseamna ca n-ai sange in vene ci pishat (urina) ca atare nu ar mai merita sa continui a ma adresa domniei tale. Consider insa ca merita a ma adresa celorlalti, publicului, format tot din fii si fiice ale mamei dumitale, Romania...cea descrisa drept infecta pe acest forum al Reintregirii Romaniei.

cred cu tarie ca nu putem sta de lemn fara a respinge insanitatea unora dintre cei care "comunica" pe acest pe forum, mai ales cand motivul pentru care exista acest forum pleaca de la nevoia de dezbatere sau intalnire macar a unor romani preocupati de tema Reintregirii ROMANIEI. Stereotipia injuratului si balacaritului Romaniei are un trecut, are explicatii, are mecanisme si face parte dintr-un complex de atacuri imagologice orchestrate si concentrate din centre de mai multe feluri. Centre ideocratice, centrale antiromanesti fondate in trecut si persistente si astazi, prin urmasi consanguinari sau mostenitori ideologici - grupari care proiecteaza cu putere imagini cu putere destructuranta ce tind descalificarea romanilor ca popor si des-fiintarea culturala sau institutionala. Centre care au rupt in bucati Romania si impotriva carora luptam simbolic macar atunci cand formulam conceptul Reintregirii. Fie si aici pe acest forum online.

Manifeste ale acestor grupari apar periodic:"rusinea de a fi roman", "ne-am saturat de Romania", "asta nu e Romania Noastra" etc, lansate fie de ciudati (stranii - inclusiv in sensul ca sunt straini, pur si simplu, nu sunt etnici romani) fie de vreo curvulita cu ifose - tot stranie si aceasta, arondata unui grup economic si media dubios si securistic. Textele acestea provocatoare si debile sunt preluate, comentate si amplificate de cutia de rezonanta a unei prese - deloc libera - deci actionand si ea ca instanta institutionala - cu tele-comanda. Cel mai adesea tele-comanda se afla in mainile aceluiasi grup care lanseaza prin orificii sau oficii specializate, manifestele de atac si stereotipurile desfiguratoare la adresa Romaniei. Fie ca ne convine sau nu, aceste atacuri - si mai ales raspunsurile societatii romanesti, au semnificatie si efecte mai mult sau mai putin vizibile si/sau imediate.

Cred ca este important sa nu lasam fara raspuns acest gen de mentalitate distructiva si exprimarile jegoase la adresa Romaniei iar eu cel putin ma simt obligat sa reactionez desi ma scoate din sarite intalnirea pe un astfel de forum cu un mitocan infect provenit din mediul ignar al guzganilor de stadioane, renuvelat in doica pentru tinerii basarabeni dupa ce a supt intelepciune din magazionerul/ ciocofonist pus de un Dan Voinea staroste al "revolutionarilor" creati de Ilici (Ion Iliescu) si de la un alt magazioner de ciorapi rupti si murdari ai marsaluitorilor marxismului - e vorba de Vladimir Tismaneanu.

Un astfel de pui de bogdaproste, George Simion, dintr-o familie oarecare care totusi nu o duce rau in Romania, a ajuns sa explice - el, decerebratul neghiob - tinerilor romani veniti la studii din spatiul ex-sovietic, in Tara mama, ca de fapt Romania care le plateste studiile ar fi "infecta".

Carevasazica pentru o "Romanie infecta" bunicul meu a fost impuscat, in timp ce lupta la Marasesti cu arma in mana - reusind totusi, dupa razboi, sa ajunga sa conduca o filarmonica, la Cernauti, pentru o "Romanie infecta" a fost impuscat si tatal meu, tot luptand cu arma in mana, in celalalt razboi mondial,"Romania infecta" pentru care, in decembrie 1989, am infruntat la randul meu, tot cu arma in mana, tirul gloantelor.. .fara a mai pomeni de macelaritul din '90, cand din pacate nu am mai avut arma in mana, ca daca as fi avut-o nu mai iesea viu din Arhitectura niciun animal din haita neagra adusa de Iliescu si Roman sa ne doboare...

infecta este scarna care inlocuieste mintea acestui marunt nou viermisor de galbeaza pe care daca il intepi cu o scobitoare se scurg din el zoaiele fetide ale unui vechi Tismaneanu, nou ocupant al unei tari demolate si calcate cu tancul de vechii ocupanti, tataia si mamaia sa, aflati pe statul de plata al agentei NKVD Hannah Pauker Rabinsohn, readusa la viata in spiritul lui Silviu Brucan (Saul Bruckner) fondatorul GDS si seful de cadre al FSN, formatiuni moscovite care de doua decenii supun romanii unor suplicii teribile impingandu-i pas cu pas in mlastina disperarii.

Doar pentru ceata noilor nomenclaturisti ai GDS Romania este infecta, desi au supt la greu din sangele ei, doar pentru cei ca Patapievici, odrasla de securist al rusoilor, ca si Tismaneanu, doar pentru astfel de lighioane spurcate "in trupul poporului roman bate o inima ca un cur", pentru acest gen de homunculi, noii comisari ai unei tari ocupate, din nou, in 1989, "radiografia Romaniei arata ca o fecala" - pentru a-l cita pe polkovnicul ICR.

(…)limbricii acestia care flutura o pseudo-harta a Basarabiei, din care lipseste exact bucata ciopartita de Stalin si ciracii sai, Brukner, Rabinsohn, Tismenenski au acum pretentia sa indrume si sa creasca boboci - din Basarabia!

Asa cum fiul lui Lioncik Tismenetki, acela care a adus Gulagul peste România (mai întai în perioada 1940-1941 în Basarabia) are pretentia sa ii invete pe romani - boboci sau nu - cine le-a pus comunismul in carca. Nu unui vechi anticomunist cum e Goma sau vreunui detinut politic care a zacut cate doua decenii la puscarie i se ofera cuvantul pe aceasta tema de catre Presedintia Romaniei ci unuia "nou", proaspat de tot, odraslei lui Leonid Tismaneanu de la Catedra de marxism-leninism a Universitatii Bucuresti, cel care era acuzatorul public al lui Goma, pe cand era student (6 iunie ‘56, Universitatea Bucuresti) deoarece acesta s-a manifestat critic si public privind ocupatia sovietica...

noii (…)adunati din tarana de un specimen sordid, o lepadatura de turnator/provocator al Militiei, cunoscut si ocolit de toti cei care au patimit in Piata Universitatii - si izolat la vremea aceea. Mariesul a reaparut impreuna cu Voinea, dupa un deceniu de stat la intuneric si a fost instalat pe sest exact acolo unde se spurcase - in preajma Pietei Universitatii in timp ce Voinea a matrasit de tot dosarele Represiunii Pietei Universitatii, dosarele Mineriadei.

(…)"Romania infecta", acesta e proiectul "revolutionar" al odraslelor kominterniste. "revolvo" asta inseamna - intoarcere pe dos. asta vor ei, o Romanie pe dos, pe care sa stea ei cu dosul lor infect de neo-kominternisti, noi-etc

cand auziti din gura unor astfel de impostori lozinci de tipul "romani pentru romani" (in timp ce in adancul lor se grohaie traducerea "infecti pentru infecti") verificati cu grija adresa de unde vin (si le vine si grohaiala), ca nu e din Romania. adresa ...

si uite asa se tradeaza si impostorii cu tumoare pe creier crescuti intre fesele unora ca Voinea, sluga de-o viata a lu' Ilici, ca Maries, sluga slugii, sau ca Tismaneanu, stalinistul/ onanist pentru eternitate, expertul in des-figurare si re-scriere a istoriei...

le-a iesit pe gura noilor, refulati din vidanja GDS-ului, adevarata viziune despre ROMANIA NOASTRA.

le-a iesit greata de Romania pe gura abjecta...

pentru ei ROMANIA NOASTRA e infecta.

Romania infecta inseamna, conform dex-ului, o Romanie dezgustatoare, respingatoare, scârboasa, spurcata, josnica, murdara, stricata...

aceasta ar fi sa fie ROMANIA LOR, a noilor komisari care ii cresc, care i-au recrutat din zoaiele Dambovitei si dintre cojile de seminte ale stadioanelor, neo-komisari care ii umecteaza la radacina putregaita cu stiinta de carte vechi-kominternista, tismaneni care le deseneaza pe coaja abcesului purulent care le tine loc de creier hartile ciuntite ale Romaniei din care lipseste Basarabia istorica, bucata de Tara in care s-a nascut Maresalul Averescu.

Romania pe care o vor acesti noii (…) este o Romanie contaminata cu germeni vatamatori, infectata.

(…)asa zisa "dizidenta" rece si calculata a lui Tismaneanu - include pana si "valorificarea" obscena a propriului sau tata, transformat, printr-un straniu procedeu mnemotehnic ce seamana cu un soi de ardere de tot, in cenusa de lesie de sapun numai bun de folosit la "spalarea" si lustruirea fiului, Volodea, "reconvertit" si bine instalat la masa lozului castigator, scotand astfel - de trei decenii - un ban (mancand o paine vorba lui Felix - Voiculescu) de pe urma "cercetarii comunismului" , meserie de mult apusa dar resuscitata tocmai in Romania si protapita in Institute guvernamentale si prezidentiale, de catre oameni politici care nu ar fi apucat sa existe daca ar fi fost sa fie vreo lustratie pe la noi.

"dizidenta" marxista de rit nou a lui Vladimir Tismaneanu nu pleaca de la oroarea, repulsia, scarba fata de crimele comuniste faptuite de cei ca tatal sau, un criminal bolsevic "specializat" in uciderea romanilor basarabeni. Il doare exact in dos pe Volodea de mortii nostri, deoarece Lioncik Tismenetki nu a si-a ucis neamurile sale, neamul lui Volodea, ci neamul meu, cel romanesc.

infiltrarea reptilianului Volodea in "sectorul de analiza" al comunismului are ca obiectiv real tocmai de-culpabilizarea comunismului, a celor care au initiat bolsevismul si a adevaratilor criminali, cei care colcaie si acum la vedere, in viata publica a Romaniei. Tismaneanu si-a facut mana in cartoiul dedicat "umanizarii" criminalului Ion Iliescu - anchetator, sub comanda lui Leonte Rautu, in ’57-’58, ca lider UASR, al „elementelor dusmanoase” studentesti si cel care a dat ordin Armatei, in iunie 1990, sa traga in plin asupra "legionarilor" - studentii dusmanosi ai Pietei Universitatii. ..

sub mastile aparent tinerilor "noi" de orice fel, care tot colcaie prin zone ce intereseaza simbolistica dramei romanesti, ca acesti noi (…) implicati in macularea memoriei noastre autentice, ranjesc spectrele unor draci securisti, dintre cei care au avut pe maini sange de roman, la "revolutie", nu sange de rusoi de la GRU - dintre cei prezenti cu miile in invazia Romaniei din decembrie 1989. Autentica revolta anticomunista a romanilor a fost atent canalizat de acesti infami securisti si de trupetii serviciilor rusesti in beneficiul lui Iliescu, trimisul si alesul Moscovei.

"revolutionarii" cu Brevet si privilegii sunt complicii lui Iliescu, acreditand o "revolutie" care numai spontanta nu a fost si, mai ales, legitimandu- l pe acelasi Iliescu, crizat de obsesia legitimarii - tocmai deoarece se stie ilegitim pana la maduva-i seaca de kaghebist. Asa a ajuns sa-si faca pana si "Institut" al "Revolutiei", cu un mizer lustru "academic" iar pana la vreun efort juridic al Statului Roman, blocat cu obstinatie de cate un Voinea, de "judecat" judeca tot cate un Tismaneanu, alt impostor lipsit de orice autoritate morala sa judece si atent nevoie mare sa nu cumva sa plaseze vreo culpa asupra propriilor neamuri si/sau tovarasi de convingeri comuniste, trecandu-se sub tacere tocmai aspecte esentiale în instaurarea regimului comunist în România.

gashculitele adunate de prin stadioane, transformate din suporteri ai fotbalului in ultrasi ba ai lui Voinea, ba ai lui Tismaneanu, aduc aminte de gastile de mardeiasi - angajati ai aparatului de propaganda comunist, la inceputurile sale, cei care inchideau gura burghejilor instaurand "noua ordine" a "noilor golani" absolventi ai "noii istorii" a "noului reper absolut - Vladimir Clismaneanus" asemanator ca profil cu celalalt Vladimir, Vladimir Ilici Lenin, ale carui Teze guvernau la modul absolut intelesul trecutului, prezentului si viitorului.

Ceva mai orwellian ca la noi rar s-a vazut in restul lumii.

boboci basarabeni care sunteti, be aware, folositi si google si purtati in gentuta cu carti si cate un retevei mai zdravan pe care nu pregetati a-l folosi, inainte de a va increde sau a va lasa abordati de vreun gurist libidinos, cu cosuri pe fata si cu buzunarul plin de coji de seminte cu iz de saprofite, abia venit de pe stadionul cu ultrasi-giboni- oligofreni, care vrea sa va stranga la piept, sa va defloreze, sa va indrume in viata, si mai ales sa va explice el, masterand în istoria comunismului apud Tismenenksi junior, cum arata harta "ajustata" a Basarabiei de unde va trageti. harta ciopartita cu tot cu basarabenii care se aflau in zona, de catre seniorul Tismenenski, slugoiul infect al sceleratilor bolsevici, veniti pe meleagurile rusesti, chiar asa, bobocilor, nu cumva cu un vaporas plecat din New York?

sunt tare curios cand vom gasi intr-o Istorie a comunismului, manual de scoala, urmatorul mic pasaj, despre radacinile comunismului: Leiba Davidovici Bronstein, aka Lev Trotki, creatorul Armatei Rosii si primul comandant al bratului inarmat al Revolutiei Bolsevice a sosit la treaba, la casapit, in Rusia, via New York la bordul vasului S.S. Christiania Fiord, vas interceptat in martie 1917 de oficialii marinei britanice în Halifax, Nova Scotia, care l-au retinut pe Trotki si companionii sai (vreo 200, de acelasi neam si din acelasi cartier al New Yorkului) confiscand si mai multe milioane de dolari în aur - provenite de la bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg, nici mai mult nici mai putin decat presedintele Federal Reserve. Leiba Trotki a ajuns pana la urma în Rusia în luna mai a aceluiasi an - fiind eliberat datorita interventiei personale pe langa autoritati a lui...Eleanor Roosevelt, sotia presedintelui Franklin Delano Roosvelt, duduie impresionata pozitiv de cauza comunista via Joseph Lash secretar al organizatiei de tineret a Partidului Comunist din S.U.A., amant al cucoanei, care va fi ulterior preluat in legatura, ca agent operativ, de insusi Iagoda, viitorul sef al NKVD-ului. Iagoda se afla cu treaba de cekist, la inceputul anilor '30, in SUA, de unde i-a trimis un raport lui Stalin (noiembrie 1932), sfatuindu-l sa finanteze campania electorala a lui F.D. Roosevelt. Odata ales, acesta se angajase sa recunoasca URSS. Ceea ce s-a si intamplat...

Fratele bancherului american Paul Warburg, cel care l-a expediat pe Trotki cu vaporashul, sa le faca rusilor Revolutie, se numea Max Warburg - si intamplator era sfatuitorul secret al Kaiserului Wilhelm II. Max Warburg l-a expediat si el la randul sau pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia, intr-un tren special ("vagonul plumbuit"), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania . Ceea ce s-a si intamplat ulterior, la Brest - Litovsk, in 1918...

Pana la ascensiunea national socialismului german, Warburg a facut parte din conducerea Reichsbank si din conducerea IG Farben. In 1938 s-a retras linistit in SUA, alaturi de fratele sau, seful Rezervelor Federale americane. Ulterior, dupa nimicirea Germaniei in al doilea razboi mondial planul de dezvoltare al SUA va fi dedicat lui Stalin care va fi finantat de aceiasi influenti bancheri care platisera complet pana si instruirea, echiparea si hranirea diviziilor Tudor Vladimirescu si Horia, Closca si Crisan formate de activistii comunisti rusi pentru a inlocui si nimici conceptul de Armata nationala a Romaniei.

Tancurile rusesti care i-au adus din Rusia pe tati si mami lui Tismaneanu junior tocmai pana in cartierul Primaverii, din Bucuresti, erau alimentate cu benzina platita de americani.

Nu se stie daca acelasi gen de americani platesc astazi benzina masinii cu care Cotroceniul il plimba de colo colo pe cel care intrupeaza mumia bolsevismului desuet, micul Volodea. Pana una alta institutii reprezentative ale Romaniei sunt bucsite, prin semnatura lui Traian Basescu tot cu mumii staliniste, de talia unui Paul Cornea, numit la ICR, spre slava lui Leonte Rautu (fostul coleg al distinsului Cornea), asasinul culturii romane, fost sef al tatalui lui Petre Roman, dar si al tatalui lui Tismaneanu. Leonte Rautu a mai fost seful direct al lui Ion Iliescu, la Sectia de Propaganda si Agitatie PCR, subalterni i-au fost si Silviu Brucan, fondatorul GDS si Pavel Campeanu, ghedesistul de elita si Iosif Ranghet a carui adjuncta a fost Ghizela Vass, sangeroasa bunicuta - tot din Primaverii - a lui Bogdan Olteanu. Listele ce-i leaga pe tovarasii respectiv cuprind armonios cam tot ce s-a itit la varful GDS, 22, Reteaua Soros, Guvern, partide politice, trusturi de presa, consilieri ai Cotroceniului proveniti din arealul Dinescu - Plesu, cel cu Dilema gestionata din curtea Rompetrolului transferat de Dinu Costache (zis Patriciu) CSI-ului rusesc...reteaua parazitara cuprinde cateva mii de noduri si ochiuri de la care se ramifica alte si alte lanturi si linii de familie - ideologice sau nu - iar tesatura acestei retele mucegaite a infasurat strans strans, ca o gheara, inima poporului roman, nelasand-o sa bata, sufocand si intunecand mintea acestui neam pana la a admite in fruntea unei institutii "culturale" ce reprezinta Romania in plan mondial, ce tine de MAE si de Presedintia Romaniei si este controlata total de SIE, un om, un pui de stalinist, al carui crez este ca "in trupul poporului roman bate o inima ca un cur", iar "radiografia Romaniei arata ca o fecala". Romania pe care s-au defecat ei, din neam in neam de stalinisti, nu poate fi decat infecta...

povestea de azi este amara, ca tot ce izvoraste din istoria nasterii hidrei bolsevice, cea care ne-a ucis bunicii si ne-a distrus parintii, poveste cu atat mai amara cu cat copiilor nostri li se refuza dreptul de a o afla asa cum a fost, desi cate unii din generatia noastra, de vechi huligani si vechi golani, ne-am pus viata in joc, impotriva comunismului, in decembrie 1989 si in iunie 1990, pentru a fi liberi si a avea dreptul sa gandim liber, noi, si copii nostri, si copii copiilor nostri.

asadar boboci dragi de peste Prut, nu va lasati adoptati de nimeni, puneti mana pe carte singuri, lamuriti-va si dumiriti-va asupra propriei identitati, afland intai de toate cine sunt aceia care v-au pus in cap stafia comunismului, cum ii cheama si de unde vin aceia care v-au calcat cu tancul, pe gat, bunicii, v-au deportat parintii, au umplut cimitirele si pamantul romanesc de morti tineri, romani care au indraznit sa se impotriveasca, sa lupte si sa spere ca odata si odata, cineva din neamul nostru se va smulge din jugul rusesc si va strivi sub calcai naparcile acestea mereu "noi", care-si leapada neincetat vechea pielea de sarpe, dupa naparlire imbracand orice nou vesmant, de la bolsevism la leninism de la stalinism la trotkism, de la gorbaciovism la fesenism sarind apoi, dupa inca o "noua" naparlire direct in barca "noului" cotrocenism.

taratoarele acestea mai "noi" sau mai vechi, din specia tismenensis patibulari mai au o pasiune speciala, abject libidinala, pentru smintirea si rasucirea mintilor tinere, a bobocilor basarabeni mai ales - poate si din motive subliminale obsesiv compulsive ce tin de misiunea trasata Ciungului in Basarabia de expertii rusi in ciuntirea memoriei si a hartilor mentale ale romanilor basarabeni.

naparci mai mari sau mai mici, mai sirete sau mai de stadion, de Maryland sau de Dristor, din tata comunist sau tata jurist, naparcile sunt usor de recunoscut fiindca suiera mereu, scuipa si scot limba la romani, mai ales la cei mai vechi, care nu se dau pe mana innoirii procustiene/ tismaniene.

Motivul pentru care tot scuipa inspre noi e simplu: romanii, cei vechi, le put iar pentru ei - Romania, cea veche, e infecta.

Ei vor o Noua Romanie, o tara cat mai mica, cat Dealul Cotroceniului, unde Noii Romani sa stea sluj in fata Omului Nou, Omul Tismanenian, cel "dezinfectat" cu fecalele lui Patapievici, prevazut si conceput de vechii comunisti/kominternisti, cei ca Silviu Brucan, care nu "au intinat nobilele idealului ale socialismului" impotriva carora au iesit in strada acei stupid people de romani mai vechi, de acum 20 de ani...

poate aceasta fraza ar fi una de Raport final. eu insa cred ca "de final" ar fi cea de mai jos...

...ce putem face pentru a nu le mai indura noilor reptilieni ai stepei rusesti duhoarea puturoasa a gurii si stropii de infectie care le sar printre dinti ar fi sa-i rasucim pe dos si sa le infundam la loc capetele de naparci acolo de unde le-au iesit, din cur...bleah!

Vechii golani
George RONCEA

Doctorul Florin Matrescu trage un semnal de alarma: Aiudul nu trebuie să fie un nou Sighet!

N-aş vrea ca Aiudul să fie un nou Sighet. Am fost la Mănăstirea Petru Vodă, unde am căpătat binecuvântarea Părintelui Justin, am vorbit puţin cu dânsul, printre altele şi de o controversă care agită mult cercurile intelectuale româneşti privind apartenenţa la masonerie a unei personalităţi cunoscute a vieţii culturale şi, printre altele, am aflat de lupta dârză care se dă între partida patriotică, naţionalistă, suferindă a deţinuţilor politic şi alte planuri, care probabil aparţin masoneriei, de a se face la Aiud ceva care nu prea are legătură cu faptele de sfinţenie care s-au întâmplat în această închisoare.

- Părintele Justin vorbeşte despre o confiscare a suferinţei de către torţionari sau urmaşii lor.

- Eu n-am avut timp să detaliez acest aspect. L-am întrebat doar: „Părinte, acest grav zvon care circulă în societatea românească este o colportare, o defăimare, sau este un lucru real?”. Şi mi-a spus că este un lucru real.

- După părerea mea există o tendinţă de confiscare a acestei memorii a rezistenţei şi a luptei anticomuniste. Sighetul a devenit o închisoare corectă politic, la Aiud diversiunile se ţin lanţ, închisoare Piteşti a fost privatizată etc. Pe de altă parte, Tismăneanu, urmaş al unor ilegalişti bolşevici, a condus Comisia Prezidenţială Pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Există o tendinţă de a controla acest proces al memoriei?

- Ăsta e un adevăr axiomatic. Marii istorici, zişi ai comunismului, atât din România, cât şi din afara ţării, sunt ex-troţkişti, maoişti, comunişti, convertiţi, chipurile, dintr-odată, la democraţie. Mai mult decât atât, sunt printre puţinii care au acces la arhive. Prin urmare, unele din spusele lor conţin foarte mult adevăr şi amestecă adevărul cu interpretări eronate, tocmai pentru derutarea publicului. Preferam surse mai puţine, informaţii mai puţine, însă corecte, decât cărţi voluminoase în care sunt unele adevăruri istorice luate din arhive, malaxate de minţi perverse care lucrează la comandă.

- Ei sunt stalinişti ori urmaşi ai staliniştilor care vin astăzi şi ne vorbesc despre anticomunism, reducând răul numai la perioada Ceauşescu.

- Bineînţeles. Sau evită cuvântul comunism şi folosesc cuvântul stalinism sau, ceea ce mi se pare foarte grav, niciodată nu şi-au privit retrospectiv anii de prozelitism comunist.

- Cazurile Tismăneanu şi Brucan sunt elocvente.

- Aflăm de-abia acum că Brucan ar fi fost sigur agent KGB, după cum ne informează istoricul Alex Mihai Stoenescu. De ce Brucan era onorat de Mândruţă cu titlul de „dom' profesor” şi cu titlul de „Mafalda al naţiunii”? Brucan, un om care n-avea nici măcar liceul!

Au dreptul să vorbească numai urmaşii celor care au instaurat comunismul

- Şi ar mai fi o întrebare: de ce un Ion Gavrilă Ogoranu, oameni ai rezistenţei anticomuniste, Paul Goma, şi alţii au fost lăsaţi în afară? Ei nu fac parte nici din conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România, n-au făcut parte nici din Comisia Tismăneanu, nu fac parte din nicio instituţie care ar trebui să fie preocupată de aflarea adevărului despre regimul comunist.

- Aţi pus punctul pe „i”. În toate ţările foste-comuniste, niciun om din rândul supravieţuitorilor nu a fost convocat pentru a-şi spune cuvântul privind trecutul istoric comunist. Singurii care au căpătat dreptul să vorbească sunt urmaşii celor care au instaurat comunismul, care au devenit mari analişti şi filosofi ai comunismului.

Nu poate fi o întâmplare şi, într-adevăr, doi oameni nu puteau fi ocoliţi în stabilirea adevărului istoric despre regimul comunist din România: Ion Gavrilă Ogoranu şi Paul Goma. Mai ştim şi alţii. Nici măcar nu au fost consultaţi. Au fost pur şi simplu daţi la o parte.

- Se urmăreşte oare ca aceşti oameni să dispară fizic?

- Exact. Probabil fie aşteptăm să se prescrie crimele, fie să moară cei mai valoroşi martori: cei care au trăit comunismul.

- Ce părere aveţi de manualul de istorie al comunismului?

- Sunt îngrozit. Avem de a face cu o neglijarea totală a unor aspecte din rezistenţa anticomunistă. În schimb putem admira şpagatul Nadiei Comăneci. Să neglijezi oameni care au luptat în munţi sau au îndurat puşcăria este o ticăloşie fără margini şi un act anticreştin.

Anticipez că la următoarea editare a manualului despre comunism pentru elevi o să dispară şi numele Bădiţei Ion Gavrilă Ogoranu şi ale altor personalităţi din rezistenţa anticomunistă.

A consemnat Florin PALAS

(fragment dintr-un amplu interviu acordat de doctorul Florin Mătrescu revistei Veghea)