Se afișează postările cu eticheta Mitropolitul Anania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mitropolitul Anania. Afișați toate postările

marți, 9 februarie 2010

MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA: IMN EMINESCULUI

Treapta a cincea

Menit ai fost să scaperi un verb de foc prin oameni.
Icnesc în furci mişeii, nebunii-n cuşcă rag,
Hienele-ncolţite stau gata de arţag,
Abraşe că din toate-n nimic nu li te-asameni.
Instanţă ţi-este vorba, condeiul tău, toiag.
bucură-te mustrătorul proştilor şi făr'delegii
bucură-te grai prin care şi-au râvnit puterea regii
bucură-te jude tânăr, nemitarnic şi bărbat
bucură-te că-mprejuru-ţi stau toţi Ţepeşii la sfat
bucură-te că prin tine bunii de cei răi se-aleg
bucură-te Om întreg!
bucură-te bici pe cei ce limba neamului o spurcă
bucură-te spaima celor ce jucară ţara-n ţurcă
bucură-te zeu ce-nfruntă toate ştimele-n fruntarii
bucură-te că te-or teme hoţii, gâzii şi samsarii
bucură-te cel ce-i sparii pe cezarii puşi pe trai
bucură-te-nveşnicirea Eminescului Mihai!

Fragment din Imn Eminescului, republicat în revista "Veghea", nr.1, 2010

miercuri, 7 ianuarie 2009

Părintele Galeriu, Mitropolitul Anania, Eminescu şi Lumina lină




Iată ce scria blândul Părinte Constantin Galeriu, într-un articol dedicat biografiei Mântuitorului Iisus Hristos în conştiinţa lui Mihai Eminescu: “I.P.S. Arhiepiscop Bartolomeu Anania a descoperit pe paginile unui Molitfelnic de la Mânăstirea Neamţ înscrisul unui duhovnic de o adâncă semnificaţie privind adevăratul suflet al poetului. În noiembrie 1886 Eminescu se retrage la Mânăstirea Neamţ. Acolo s-a spovedit şi s-a împărtăşit, iar duhovnicul a înregistrat în cartea lui de slujbă, o dorinţă şi rugămintea poetului, ca un testament anume: să fie îngropat pe malul mării, la umbra unei mânăstiri, de unde să audă chiar şi dincolo, de pe celălalt tărâm al existenţei: Lumina lină”. Redăm mai jos textul acestei rugăciuni:Lumină lină a sfintei slave, a Tatălui Ceresc, Celui fără de moarte, Celui Sfânt, Celui fericit: Iisuse Hristoase, venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu. Vrednic eşti, în toată vremea, a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta, lumea Te măreşte.