Cu fiecare zi care trecea Valeriu se apropia de moarte. În ultimele luni de viaţă a fost vioi, bucuros, a scris poezii şi ne-a vorbit cu însufleţire.
În ziua de prăznuire a Întâmpinării Domnului din 1952 ne-a chemat, pe mine şi pe Gheorghe, şi ne-a spus:
- Doresc mult să slujim Domnului întru totul şi întru toate. Suntem fiii Bisericii şi nu ne vom despărţi de ea. Se deschide o eră nouă în lume, care trebuie umplută de duh, idei şi activităţi creştine. Creştinismul reînvie, dar sarcinile creştinilor sunt mari. Este vremea unui nou apostolat. De pe Golgota ne spune Domnul că oamenii sunt liberi şi sunt chemaţi la adevăr prin jertfă.Dar până la jertfă avem credinţa, pocăinţa, lupta, îndrăzneala, înfruntarea duşmanilor, însufleţirea oamenilor, vestirea Evangheliei la cei săraci şi oropsiţi, propovăduirea Fericirilor şi a Împărăţiei lui Dumnezeu – toate acestea şi altele sunt virtuţi şi metode pe care le descoperim în viaţa şi învăţătura Domnului. Împărăţia lui Dumnezeu, dacă nu începe acum, nu va exista nici eshatologic; de fapt ea a început cu Hristos şi se continuă prin lucrarea Duhului Sfânt. Există o unitate şi continuitate în lume şi în viaţă, deci să nu părăsim nici un plan al existenţei noastre, ci prin toate, în toate să fim creştini. Duşmanii sunt mulţi, din afară şi dinlăuntru, dar să nu uităm că lupta noastră este cu începătoriile şi stăpâniile întunericului. Lumea secolului nostru nu are nicăieri o înfăţişare creştină. Structura sufletească a omului “civilizat” este lipsită de Dumnezeu. Biserica nu are putere. Sunt deci de înfruntat forţe uriaşe, apocaliptice. Trebuie nebunia lui Hristos pentru a reîncreştina lumea. Înseşi formele civilizaţiei trebuie revăzute, căci oamenii au pierdut şi masura şi ţinta. Aici noi am redescoperit pe Hristos, Biserica şi creştinătatea.
Cred că e necesar să ne legăm a fi slujitorii lui Hristos şi ai oamenilor. Nu putem să ne mulţumim cu puţin, trebuie să năzuim totul în Hristos şi El va împlini toate prin cei ce-I slujesc. Purtăm în noi o experienţă atât de amarnică, încât am fost umpluţi cu lumină. M-am rugat îndelung înainte de a vă vorbi şi cred că Dumnezeu m-a îndemnat şi m-a luminat…Vă rog deci să-mi spuneţi dacă vreţi să ne legăm să-L slujim pe Hristos în forma care aici ni s-a descoperit. Modul de organizare va veni în timp. E loc şi pentru celibi şi pentru căsătoriţi. Nu avem de la cine lua binecuvântare, dar o cerem de Sus. Să ne rugăm împreună în această zi, ca o făgăduinţă făcută Domnului.
Valeriu rostea aceste cuvinte limpede şi liniştit, încât lăsa impresia că nu din el, ci de la Hristos veneau îndrăzneala şi puterea cu care vorbea. Prevăzători, datorită conjuncturii din temniţă, am făcut împreună o foarte scurtă rugăciune, prin care am pecetluit pe Hristos în sufletele noastre şi peste viaţa noastră toată.
Extras din Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos
Icoană sculptată de Crina Palas
