Goana după aurul Sarmisegetuzei. Comorile dacice sunt furate cu hărţile statului român.

Comorile dacice sunt furate cu hartile statului roman

Nu stiti unde sa sapati dupa comori la Sarmisegetuza Regia? Va aratam noi! * Statul roman a realizat harti amanuntite ale plasamentelor siturilor * Hartile au ajuns pe mana hotilor * UNESCO ameninta ca scoate vestigiile de pe lista patrimoniului mondial

In 1993, Romania demara o ampla campanie de punere in valoare a cetatilor dacice de la Gradistea. Un studiu multidisciplinar efectuat la fata locului a pus in evidenta faptul ca sub ceea ce este acum decopertat exista un urias ansamblu arhitectonic, un ansamblu militaro - civil compact, cu mai multe nuclee, intins pe o suprafata de peste 200 de kilometri patrati. Acest oras ingropat este predacic si e foarte bogat in aur. Specialistii romani au intocmit niste planuri de detaliu cu siturile subterane nedecopertate, pe care le-au strans intr-un dosar trimis Ministerului Culturii si Cultelor. O copie a planurilor a ajuns insa si la cautatorii clandestini de comori, care au relatii puternice in zona clasei politice. Hotii stiu acum cu exactitate unde sa caute.

Vestigiile dacice din Muntii Orastiei ar putea fi scoase de pe lista UNESCO din cauza proastei administrari, dar si a furturilor masive, sub protectia politicenilor influenti. Nu e prima amenintare de acest fel. In anul 2003, fostul secretar de stat Ioan Opris anunta acelasi lucru: cetatile dacice ar putea fi scoase din patrimoniul mondial de valori. Interesant este ca Alexandru Mironov, secretar general al Comisiei Nationale a Romaniei pentru UNESCO, spune ca acest lucru nu se poate intampla: «Odata intrat pe listele UNESCO, un obiectiv nu mai poate fi scos de acolo. Ce inseamna nebunia asta?». Explicatia acestei nebunii ne conduce la ipoteza, simpla si directa, ca cineva din Romania are un interes deosebit pentru radierea cetatilor dacice din circuitul mondial de valori. Ca furtul sa fie "la liber". Altfel nu se explica... In mod ciudat, posibilitatea ca vestigiile din Muntii Orastiei sa fie scoase de pe lista UNESCO, merge mana in mana cu deja celebrul scandal al bratarilor dacice. Dupa cum se stie, ele au fost gasite in siturile de la Gradistea de catre hotii de comori si scoase apoi clandestin din Romania. Au ajuns in Statele Unite, unde un colectionar american de buna credinta a anuntat oficialitatile ca aceste artefacte se comercializeaza pe piata neagra. Ulterior statul roman a recuperat o parte din ele si a demarat o ancheta. In mod uluitor, numele unor politicieni de calibru, precum Adrian Nastase si Dan Iosif au fost asociate cu disparitia bratarilor. Cei doi au fost banuiti ca ar fi intermediat traficarea in tara a doua tezaure sustrase din situl arheologic Sarmizegetusa Regia, respectiv 15 bratari dacice de aur. Pentru a intelege despre ce este vorba trebuie sa ne intoarcem in timp...

Conform unor informatii neoficiale, subsolul din zona Gradistei a fost sondat din satelit de catre rusi pe la inceputul anilor ‘90. Rusii vorbeau despre situri antice, dar si preistorice necunoscute inca in zona Gradistei. Coroborand aceste date cu informatiile unor scriitori antici, care spuneau ca dacii au taiat si au zidit muntii, Guvernul Romaniei a cerut aflarea adevarului. Astfel, intre anii 1993 si 1999, in perimetrul fortificatiilor dacice de la Gradistea s-au desfasurat cercetari pe mai multe discipline, pentru realizarea unui studiu de ansamblu privind zona arheologica. Cercetarile au fost demarate de Ministerul Lucrarilor Publice, Ministerul Culturii si Ministerul Cercetarii. Ele aveau drept scop delimitarea fizica a complexului de fortificatii prin alte metode decat sapaturile arheologice, si chiar elaborarea unei strategii de punere in valoare a constructiilor preistorice de la Gradistea.

Abia in urma acestui studiu, care sa detalieze ce si unde trebuie sapat, urma sa aiba loc decopertarea, restaurarea, conservarea siturilor si transformarea zonei intr-o rezervatie arheologica nationala, punct turistic de importanta deosebita, cu protectie armata din partea jandarmeriei, care urma sa opreasca ofensiva jefuitorilor de comori. Rezultatele, care nu au fost date oficial publicitatii, sunt uluitoare. Fortificatiile nu reprezinta doar cetati disparate asezate pe culmile muntilor, ci un ansamblu compact, o asezare militaro-civila montana, cu mai multe nuclee, intinsa pe o suprafata de 200 de kilometri patrati. Majoritatea vestigiilor sunt inca acoperite de pamant.

Megapolisul era format din mai multe nuclee legate intre ele

Din comisia formata au facut parte specialisti pentru detectarea straturilor de profunzime prin magnetometrie, specialisti in probleme hidrotehnice, arheologi, ingineri constructori, arhitecti si specialisti in geodezie. Ceea ce spuneau anticii s-a confirmat. Fortificatiile sunt deosebit de complexe si sunt suprapuse, in multe locuri, pe asezari mai vechi. Pentru a avea o imagine a modului in care s-a lucrat, dam exemplul grupului format dintr-un geodez si un specialist in magnetometrie. Geodezul, regretatul general de divizie Vasile Dragomir, (foto) cauta zonele de relief care pareau transformate pentru utilitati militare. Al doilea instala magnetometrele si trasa profilul subsolului in zona indicata.

Magnetometrul este un aparat care poate radiografia si pune in evidenta elementele din subsol, la adancimea dorita de operator. In acest caz sondajul a mers pana la o adancime de opt metri. Asa au fost descoperite constructiile scufundate in pamant, dar si incintele subterane care i-au uluit pe cercetatori. Conform datelor din studiu, mega-asezarea regilor daci este situata pe masivul Sureanu, munte care coboara catre est, nord si vest in Podisul Transilvaniei, intre raurile Sebes si Strei. „La inceput ne-am intrebat cum a fost posibil ca timp de cinci ani dacii sa poata tine piept asaltului unei armate uriase, bine inzestrate, cum era cea a romanilor. Mai ales ca era condusa de unul dintre cei mai buni strategi pe care i-a avut Roma vreodata. Raspunsul l-am gasit la fata locului: folosirea eficienta a terenului printr-un complex militaro-civil. Dacii au construit, in primul rand, la poalele muntelui, in nord si vest, un zid de aparare foarte lung, deoarece sistemul era cel mai vulnerabil in acea directie. Ceva in genul zidului lui Hadrian din Scotia, lung de 170 de km. In interior, fiecare inaltime a fost terasata de jos in sus. Fiecare terasa, cu latimi diferite, era aparata de ziduri. Pe culmi au fost construite una sau mai multe cetati fortificate, de diferite dimensiuni. S-a mers pana acolo incat fiecare cvartal al unei aglomeratii urbane mai mari era la randul lui aparat de un zid propriu. In studiu, eu numesc «modul» fiecare aglomerare urbana. Modulul poate fi inteles si ca un cartier mai mare, intins pe cateva hectare, al imensei fortificatii. In acest fel, un modul era aparat de mai multe ziduri dispuse concentric. Distantele de la o aglomerare urbana la alta sunt mici, in general de cateva zeci de metri. Distantele cele mai mari de la un nucleu fortificat la altul nu depasesc patru kilometri. Fiecare aglomerare are locuintele si sanctuarele ei, asa cum apar si la Sarmisegetuza Regia, cea cunoscuta pana acum. Intre aceste nuclee exista insa numeroase terase amenajate cu urme de locuire stravechi, mai vechi decat perioada dacica clasica. De asemenea, asezari civile se gasesc peste tot pe vaile apelor dintre munti. Totul pe o suprafata de aproximativ 200 de kilometri patrati. Intreaga zona este acoperita de un paienjenis de drumuri antice construite foarte interesant. Intr-o zi am stat mai bine de o jumatate de ora in ploaie pe un asemenea drum sa vad ce se intampla. Apa curgea la dreapta si la stanga, dar nu si pe drum, atat de bine este facut sistemul de drenaj de sub ele. Singura bresa a sistemului de fortificatii a fost neglijarea laturii sud-estice, considerandu-se ca panta abrupta a muntelui e un obstacol natural suficient. Aceasta neglijenta a fost fatala dacilor. Imparatul Traian a urcat cu trupele chiar pe acolo si a atacat apoi fortificatiile de sus in jos“, ne-a spus regretatul general de armata Vasile Dragomir.

Un oras predacic subteran

Cea mai importanta descoperire din Muntii Orastiei o reprezinta incintele subterane. In zona numita Vartoape, pe o suprafata de aproximativ patru kilometri patrati exista 75 de gropi conice, de diferite dimensiuni, unele cu diametre de pana la 70 de metri. Aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunica intre ele precum camerele unei locuinte. Este vorba de incinte naturale modificate de mana omului. Multe dintre ele comunica cu platoul de deasupra prin drumuri antice. De la aceste incinte pleaca mai multe tuneluri catre muntii din apropiere, unele partial prabusite. Unul merge chiar catre sanctuarele din Sarmisegetuza Regia, unde, de asemenea, au fost detectate cateva incinte subterane. In urma masuratorilor a rezultat ca in zona Vartoape si in imediata apropiere se afla vestigiile cele mai impresionante ale complexului, inclusiv sanctuare, constructi cu o vechime mult mai mare deca cele de la Sarmisegetuza. Conform studiului itocmit, acest oras subteran si constructiile de la suprafata, mult mai numeroase decat cele de la Sarmisegetuza Regia, au constituit centrul fortificatiilor, cu alte cuvinte centrul mega-orasului regilor daci, sau al cui va fi fost mai inainte. Arheologii din zona au fost, si sunt, mai putin entuziasti in legatura cu aceasta descoperire si mai retinuti in declaratii.

„Pe Culmea Vartoapelor se afla o intinsa asezare dacica, iar culmea, stancoasa, calcaroasa, e impanzita de mici grote care uneori iau aspectul unor pesteri. Pe micile platouri de la gura catorva au fost descoperite fragmente ceramice dacice“, sustine arheologul Ioan Glodariu, muzeograf la muzeul din Deva. Acesta considera ca terasele si cetatile erau dens populate pe vremea dacilor. Mai mult, fiecare terasa locuita era aprovizionata cu apa, atat locuintele, cat ai atelierele de fierarie, prin conducte care captau izvoare de la distante apreciabile. Foarte interesant este faptul ca aceste conducte de apa subterane aveau, din loc in loc, chiar decantoare.

Hartile oficiale au ajuns la hotii de comori

Dosarul cu planurile siturilor antice nedecopertate, gasite de echipa speciala de cercetatori, a fost multiplicat in patru exemplare, care au fost trimise la MLPAT, Institutul Pro Domus, Ministerul Culturii si UNESCO. Alexandru Mironov a inclus cetatile pe listele UNESCO. Urma sa se initieze o ampla campanie de sapaturi arheologice si sa se realizeze un centru turistic exceptional. Programul a fost insa stopat, iar copii ale dosarului cu hartile siturilor au ajuns la hotii de comori. Astfel reusesc acesti hoti sa mearga la punct ochit, punct lovit, pe un teritoriu atat de mare. Singurul impediment in calea acestora este acum UNESCO, care e cu ochii pe siturile de la Gradistea. De aceea se tot lanseaza ideea, de origine romaneasca, cum ca cetatile vor fi radiate din patrimoniul mondial. „Nu se scoate nici un obiect UNESCO de pe liste. Asta e o prostie. Sigur cineva incearca sa vanda si Sarmisegetuza. Asta e singura explicatie“, este de parere Alexandru Mironov. Ramane insa o intrebare extrem de importanta: cine le-a dat hotilor planurile secrete ale complexului si, implicit, planurile comorilor de la Sarmisegetuza? Din analiza ulterioara a datelor a rezultat ca cea ma mare parte a acestei asezari, uriasa pentru antichitate, a fost construita inainte de perioada dacica. Mai mult, comorile cautate acum de hoti au fost ingropate inainte de perioada clasica a civilizatiei dacice. Lucru deductibil prin logica comuna: daca romanii cuceritori au strans tot aurul gasit la fata locului, de ce se mai gasesc comori de ordinul zecilor de kilograme in aceasta zona?

Mihaela G.



Sursa:

http://www.agentia.org/

Sarmizegetusa Regia, capitala dacică lăsată de izbelişte

Unul dintre cele mai importante monumente istorice de pe teritoriul României, cetatea dacică din Munţii Orăştiei, nu are un administrator stabilit de lege.



Calitatea de administrator a cetăţilor dacice este „plimbată” între Ministerul Mediului şi autorităţile locale de mai bine de cinci ani. Pentru o operaţiune simplă, de scoatere a unor copaci din zona monumentului, e nevoie de luni întregi. Mai mult, nu se ştie exact cine trebuie să păzească monumentul şi să-l gospodărească.



Arie cu statut special



În 1979, pe o suprafaţă de 38.000 de hectare din Munţii Orăştiei a fost înfiinţat Parcul Natural

Grădiştea Muncelului-Cioclovina (PNGMC). De la bun început, acesta a inclus în arealul său şi o mare parte din complexul cetăţilor dacice, inclusiv Sarmizegetusa Regia. Până în 2003, parcul a existat mai mult pe hârtie.



Cu şase ani în urmă s-a înfiinţat Administraţia PNGMC şi au început să apară probleme administrative, în special din cauza legilor care se bat cap în cap. Mai mult, Sarmizegetusa Regia a fost inclusă în una dintre zonele speciale de conservare ale Parcului. Ariile cu acest statut au un regim care nu permite nici măcar ridicarea unei crengi de copac şi mutarea ei.



În aceste perimetre, intervenţia umană nu este permisă fără aprobarea Comisiei pentru Monumentele Naturii, din cadrul Academiei Române. Exemplul cel mai elocvent al blocajului a apărut cu patru ani în urmă, când o furtună a doborât mai mulţi copaci în apropierea zonei sacre de la Sarmizegetusa Regia, iar instituţiilor abilitate le-a luat aproape doi ani să găsească o soluţie legală pentru a scoate trunchiurile din perimetrul sitului.



Din 2004, pentru orice săpătură arheologică, cercetătorii trebuie să ceară aprobarea Administra ţiei Parcului. A durat doi ani până cele două părţi au ajuns la o înţelegere care să le permită măcar cercetarea sitului istoric, fără să fie încălcate regulile zonelor naturale protejate.



Responsabilitate pasată



La întrebarea „cine este administratorul perimetrului pe care este amplasată capitala dacică?” nu există însă nici acum un răspuns coerent. Reprezentanţii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, instituţie finanţată de Con siliul Judeţean Hunedoara, consideră că de gospodărirea zonei ar trebui să se ocupe Administraţia Parcului Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina.



În sprijinul afirmaţiei lor aduc şi câteva prevederi şi norme emise la începutul acestui deceniu. „Nici Consiliul Judeţean şi nici MCDR Deva nu deţin vreun act prin care zona să le fi fost dată în administrare

. Noi ştim că PNGMC este administratorul zonei, pentru că există câteva acte în care este specificat acest lucru. Altfel de ce noi, de fiecare dată

când vrem să facem o săpătură acolo, trebuie să le cerem lor aprobări? Este o încurcătură produsă la nivel guvernamental, printr-o serie de legi, ordonanţe şi hotărâri de guvern care nu au fost corelate. Vă dau un alt exemplu: într-o ordonanţă se spune că paza cetăţilor dacice trebuie asigurată gratuit de Ministerul de Interne, dar ordonanţa res pectivă nu are nici acum norme de a plicare”, spune Cristina Bodó, cer cetător ştiinţific la MCDR, membru al colectivului de arheologi care se ocupă de cercetarea ce tăţilor dacice din Munţii Orăştiei.



Ea adaugă că reprezentanţii CJ Hunedoara au întocmit, în anii trecuţi, mai multe proiecte, în speranţa că vor obţine finanţări europene pentru cercetarea şi restaurarea vestigiilor de la Sarmizegetusa Regia. De fiecare dată însă a eşuat din acelaşi motiv: instituţia nu este proprietarul sau administratorul terenului pe care se află monumentul.



„Suntem, dar nu prea suntem administratori”



Directorul Administraţiei PNGMC, Mihaela Ionescu, spune că puterile instituţiei pe care o reprezintă sunt limitate. „Suntem şi nu prea suntem administratori ai zonei. Există Administraţia Parcului, dar fondul forestier este dat direct în grija Romsilva, iar cel cinegetic - în grija Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. Avem un ranger responsabil de zona Sarmizegetusa Regia, dar, din motivefinanciare, nu ne permitem să angajăm paznici acolo. Rolul nostru în zonă este mai mult de supervizare, nu de administrare. Eu cred că de administrarea Sarmizegetusei Re gia ar trebui să se ocupe, în primul rând, Primăria comunei Orăştioara de Sus, pe teritoriul căreia se află mon umentul, în colaborare cu con siliul judeţean. Aşa ar fi normal şi aşa se întâmplă cu alte monumente din România”, explică Mihaela Ionescu.



DEZINTERES



„Instituţiile joacă ping-pong”



În timp ce instituţiile publice nu reuşesc să lămurească foarte clar cine administrează vechea capitală a dacilor, la Sarmizegetusa Regia vin din ce în ce mai mulţi turişti. Zona este pitorească, iar drumul de acces a fost reparat. Aici mai există doar un supraveghetor, şi acela plătit din banii Muzeului din Deva.



Acesta merge două ore pe jos, până sus, în cetatea dacică, şi lucrează opt ore pe zi. Cu strânsul gunoaielor lăsate de turişti îşi bate capul şi unul dintre cei mai înverşunaţi „daci” ai zonei, Vladimir Brilinsky, preşedintele filialei Transilvania a Fundaţiei „Renaşterea Daciei”.



„Sarmizegetusa Regia este acum ca stâna fără câini. Administraţia Parcului Natural, Primăria Orăştioara de Sus, Consiliul Judeţean şi Direcţia pentru Cultură joacă un meci de ping-pong în patru, iar «mingea» este de fapt calitatea de administrator al cetăţii dacice”, explică Brilinsky. El este mereu cu ochii pe cei care ignoră valoarea sitului arheologic.



„Vin turişti la Sarmizegetusa, mulţi campează în incinta sacră. Eu chiar am surprins o pereche care făcea amor lângă Marele Sanctuar Circular, şi nu este nimeni care să pună lucrurile în ordine. De-a lungul anilor, Ministerul Culturii a tot promis, dar nu a făcut absolut nimic. Este revoltător, pentru că este un monument din patrimoniul UNESCO, în opinia mea, cel mai important monument istoric de pe teritoriul României”, adaugă Brilinsky.

VACANŢE. Mulţi turişti campează în incinta sacră

Foto: Remus Suciu

CETATEA ROMANĂ



La Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa există un administrator, dar nu sunt bani



Cealaltă capitală antică de pe teritoriul Hunedoarei, Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, are un administrator clar - Consiliul Judeţean, prin intermediul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, dar, din lipsa banilor, nici aici lucrurile nu sunt tocmai roz. Vechiul oraş roman se întinde pe cel puţin 60 de hectare, iar o bună parte din zidurile sale sunt şi acum sub pământ.



În ultimele decenii s-au alocat bani doar pentru săpături, dar vestigiile descoperite nu au beneficiat şi de fonduri pentru restaurare şi conservare. Din acest motiv, arheologii preferă acum să aştepte un proiect serios şi finanţare pentru cercetări de amploare.



„În străinătate s-a executat un proiect de rerstaurare a câtorva case romane, de genul celor care existau şi la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. Locuinţele s-au făcut în cel mai mic detaliu şi totul a costat vreo 10 milioane de euro”, spune Gică Băieştean, şeful muzeului de aici. CJ Hunedoara nu a dispus niciodată de o asemenea sumă.



Cel mai recent proiect de restaurare se referea la amfiteatrul roman şi prevedea restaurarea a jumătate din arenă, pentru a putea găzdui diferite manifestări. Acesta a fost elaborat în anii ă90, şi acum ar trebui reactualizat. Din lipsa alocărilor bugetare, în zonă nu există un ghid, aşa că, fără o documentare serioasă în prealabil, turiştii nu prea pot înţelege mare lucru doar uitându-se la ceea ce a mai rămas şi a fost decopertat de arheologi din vechiul oraş roman.



Ciprian IANCU

www.evz.ro

DEZORGANIZARE. Turiştii nu pot apela la ajutorul unui ghid

Foto: Remus Suciu