În astfel de împrejurări, Ungaria constituie o problemă de salubritate internaţională, care interesează deoparte statele din Europa Centrală şi mai ales pe moştenitorii târzii ai unui patrimoniu naţional. Nu se va mira nimeni deci, dacă o asemenea vecinătate trezeşte şi la noi, ca şi în ţările mărginaşe, o legitimă încordare şi o pipăire periodică a sacului de cartuşe, indiferent de atitudinea mai mult sau mai puţin vitejească a jandarmilor unguri de la frontieră.
O prevedere militară este poate unica reţetă care asigură liniştea tuturora.
(...) Sunt profund greşite aceste impulsuri care măresc zilnic distanţa ce ne desparte. Răceala şi neîncrederea societăţii conducătoare maghiare din Ardeal nu poate avea alte consecinţe decât resuscitarea unui legitim egoism de rasă la noi. Această vâltoare nu ne va da putinţa să realizăm o sumă de binefaceri pe seama unor oameni, care găsindu-şi rostul în cadrul ideii de stat român, au tot dreptul să ceară o ocrotire frăţească.
Se pretinde însă o coborâre pe pământ, o împrietenire cu realitatea.
Iniţiativa unui spirit nou trebuie să se întrevadă în tabăra conducerii ungureşti din ţară, altfel, stăruind pe calea începută, riscă să primejduiască reale interese. Nu mai e nevoie să o repetăm că o mână onestă de prietenie noi nu vom refuza niciodată, - dar nici nu vom admite ca toleranţa noastră civilizată să fie confundată cu neputinţa.
Aşteptăm cuvântul sincer şi cavalereşte rostit, care va avea şi răspunsul nostru limpede.
- fragment din Octavian Goga, Mustul care fierbe, editura Scripta, 1991
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu