Suntem si mai ingrijorati considerind ca d-l Preda se doreste a fi in primele rinduri privind reorientarea ideologica a miscarii conservatoare din Romania. Ne indoim ca d-l Preda este un veritabil conservator. Vederile lui ideologice etichetate drept conservatoare ar putea fi acceptabile in alte tari, dar nu in Romania. Conservatorismul roman e de inspiratie crestina nu seculara, iar identitatea lui este data de mostenirea noastra spirituala comuna. Nu poate exista conservatorism la romani printr-un spatiu public si educational laicizat sau separat de substratul religios al natiunii. De fapt, in general detectam un disconect intre noua generatie de politicieni romani si cultura traditionala romana. Recent d-l Victor Ponta a identificat socialismul spaniol ca model pentru partidul din care dinsul face parte. Socialismul zapateroist e un socialism secular, secularizant, lipsit de respect fata de valori, religie, si crestinism, asa cum de fapt el a fost reliefat in actiunile anticrestine promovate de socialistii spanioli in ultimii ani, inclusiv liberalizarea avortului si legiferarea casatoriilor homosexuale. Iar d-l Preda la rindul lui ne da de gindit. Ne indoim ca o persoana cu vederile lui ideologice poate sa ne protejeze, sa ne promoveze, sau sa ne reprezinte valorile in Parlamentul European.
Redam paragraful cu pricina din interviul d-lui Preda.
MB: Revenind puțin la autonomie, ar putea fi în zona autonomiei fundamentul unei mișcări de dreapta, să-i spunem neo-conservatoare?
Eu respect identitățile conservatoare, dar nu pot adera la conservatorism. Cred totuşi într-o formulă de includere a conservatorilor. E o familie politică paradoxală, care pe măsură ce trece timpul, e obligată să reconstruiască trecutul căruia îi datorează o plecăciune. Conservatorii sînt oameni simpatici, cultivați, erudiți tocmai pentru că sunt siliţi să facă un efort intelectual considerabil. Eu sînt departe de orice sensibilitate conservatoare. Cînd vorbesc despre utilizarea resurselor diversității eu gîndesc în termeni foarte liberali.
Cred, de pildă, că dreapta în România ar trebui să se definească într-o formulă laică și să ceară, între multe altele, scoaterea religiei din școli. Mi se pare că prezența religiei ca o disciplină obligatorie timp de 12 ani în școală, este păguboasă și pentru Biserică și pentru școală. Mariajul este eșuat. În foarte multe locuri, în școală nu se fac ore de religie, ci se încearcă un fel de catehizare, care nu reușește decît rareori. Nu mi se pare că tinerii de azi sunt străbătuți de valorile religioase pe care o bună catehizare le-ar produce. Mi se pare că încercarea de a face religie în şcoală o proiectează pe aceasta într-o paradigmă foarte autoritaristă. Eu nu cred că este o soluție bună. Pledez pentru o laicizare a spațiului public și a spațiului educațional. Sînt în același timp de acord ca în acest ansamblu al spațiului educațional să existe școli religioase. Pot exista școli catolice, ortodoxe, greco-catolice, protestante. Mai mult, cred că statul trebuie să le sprijine pe toate, aşa cum trebuie să suţină şcolile publice laice. Mi se pare mai cinstit așa, pentru că nu cred că avem nevoie de un model autoritar de educație în școală. Dimpotrivă, ne trebuie o școală construită pe ideile libertății și egalității.
Cînd vorbesc de toleranță ca resursă a dreptei, mă gîndesc că nu ne trebuie o identitate marcată sau la limită chiar epuizată de religios. Eu personal sînt departe de asta.
2 comentarii:
ma intreb ce-i framanta grija pe unii ?
Am preluat si noi apelul, dupa ce ne-a fost semnalat de prietenul drag redactiei noastre, Alexandru Ciolan.
Trimiteți un comentariu