Comemorarea coşmarului din 13-15 iunie 1990, când Iliescu, noii securişti din subordinea sa şi ortacii chemaţi din Valea Jiului au transformat Bucureştii într-un haos plin de sânge şi violenţă, a fost perturbată de comunistul-anticomunist Vladimir Tismăneanu, Volodea Tismineţchi pentru tovarăşi. Într-o nouă operaţiune de distragere a atenţiei opiniei publice de la crimele cu care Iliescu şi-a umplut mâinile de sânge, Volodea Tismineţchi a ieşit, ieri, la Hotnews-RFI cu o nouă şarjă de intoxicări. Aşa se face că Tismăneanu a anunţat că Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICMER), împreună cu Asociaţia 21 Decembrie vor face, până în toamnă, o nouă sesizare penală împotriva lui Ion Iliescu.
Pentru a distrage atenţia de la adevăratele crime ale lui Iliescu şi pentru a conduce ancheta în derizoriu în direcţia unei fundături în această problemă, Tismăneanu a adăugat că în dosar ar putea să apară noi capete de acuzare, cum ar fi acţiuni pogromiste împotriva populaţiei rome, dar şi crime împotriva umanităţii. Reamintim că în dosarul mineriadei Ion Iliescu a primit neînceperea urmăririi penale în iunie 2009, pe motiv că unele fapte s-au prescris, iar altele n-au putut fi probate. În stilu-i caracteristic, cu multă gargară şi puţină cunoaştere a legii, Tismăneanu a mai afirmat că va cere procurorului general al Romåniei, Laura Codruţa Kovesi, şi Parchetului General imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanităţii. Numai că Tismăneanu nu ştie că legea spune clar că „prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul infracţiunilor contra păcii şi omenirii“. În concluzie, demersul lui este unul superficial şi fără deznodămånt, deoarece crimele împotriva umanităţii oricum nu se prescriu, iar pista violenţelor împotriva rromilor este futilă din moment ce minerii băteau, fără discriminare, pe oricine le pica în månă şi nu veniseră cu gåndul să snopească în bătaie ţigani. Ţintele lor erau „golanii“ care îl puteau arunca de la putere pe emanatul Iliescu.
Atribuţii extinse, spălare asiduă
Ca să poată „condamna“ şi mai bine comunismul, Volodea Tismineţchi a reorganizat la începutul acestui an, IICMER, extinzåndu-şi astfel domeniul de expertiză şi asupra dosarului mineriadelor în scopul de a „pune pe picioare acest dosar care să deblocheze ceea ce s-a blocat vreme de atåţia ani“, a declarat Tismăneanu. Acesta a declarat că acele crime comise la Mineriadă au fost „o anarhie organizată statal“ şi că cei care au organizat-o trebuie să plătească. „Lucrul cel mai important în filozofia politică a democraţiei este că un regim politic democratic şi un om politic are cea mai importantă obligaţie să protejeze vieţile cetăţenilor. Ceea ce au făcut Ion Iliescu, Petre Roman şi ceilalţi este că au pus în pericol vieţile cetăţenilor. Şi asta-i un lucru pe care un tribunal trebuie să-l ia în consideraţie“, a declarat profitorul tuturor regimurilor, Vladimir Tismăneanu, care caută o nouă modalitate de a justifica existanţa instituţiei pe care o conduce în căutarea de noi finanţări. Ipocrizia lui Volodea în legătură cu condamnarea lui Iliescu alături de care a lucrat månă în månă atåţia ani este evidentă din moment ce, în 2004, Volodea îi ridica osanele preaiubitului său conducător. Într-un fragment din anul 2004 a unui articol din revista „Romånia Literară“, Vladimir Tismăneanu declara că el nu s-a considerat niciodată un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este „un om al stångii democrate“. „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vårf a procesului democratic din Romånia“, a declarat Vladimir Tismăneanu. Aceeaşi publicaţie mai scria că, în cazul lui Iliescu, „Tismăneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist într-un gånditor modern, dispus să recunoască falimentul utopiei. „Romånia Literară“ mai scria, în finalul articolului, că pentru Tismăneanu dialogul cu Ion Iliescu a fost o „plăcere intelectuală“.
Ana Pauker, liantul dintre Tismeneţchi şi Iliescu
Legăturile dintre cei doi kominternişti datează încă de pe la mijlocul secolului trecut. Conform arhivei SRI, Fond „D“, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, familia lui Tismăneanu (Tismeneţchi) şi cea a lui Iliescu se cunoşteau foarte bine. Ambele au fost protejate de Ana Pauker, părinţii lui Tismăneanu cunoscånd-o pe aceasta pe vremea cånd au lucrat la „Radio Moscova“, între anii 1942-1943. Tot Ana Pauker a fost cea care l-a propulsat pe Ion Iliescu, în 1949, în cadrul Comitetului Central al UTM. Apoi, Iliescu a fost împins în funcţia de secretar al „Sovietului Studenţilor şi Aspiranţilor Romåni“, aflaţi la studii în URSS, la începutul anilor ‘50. Despre Tismăneanu, în fişa (strict secretă) întocmită la 13 august 1987, se redă faptul că Vladimir Tismăneanu a plecat din Romånia în noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securităţii. U.M. 0617 nu este însă alta decåt codificarea „Direcţiei a II-a“ a Securităţii, specializată în contra-informaţii economice.
Dragoş Stănculescu
Sursa:
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu