Aurel Vlaicu omul, nu zburătorul: "Tot la gândacul meu gândesc"

Astăzi s-au împlinit 100 de ani de când aviatorul român Aurel Vlaicu îşi înălţa "gândacul" deasupra câmpului Cotrocenilor. Dacă despre aviator cunoaşteţi câte ceva, ce-ar fi să citiţi două rânduri despre "omul Aurel Vlaicu".

"M-a chemat prinţul cel mare (n.r. Ferdinand) la palat, să-i arăt cu cât îi mai bun aeroplanul meu ca a lui Bleriot. Mi-a zis că-mi cumpără aeroplanul pentru armată, dar eu nu le dau până nu zbor, că vreau să le dau maşini numărul unu. Ministerul m-a numit inginer cu 300 de lei pe lună. Puţin, dar merge, că eu mai rar ies la căfană. Tot la gândacul meu [mă] gândesc. Numai ce [mă] apuc de lucru şi apoi nu mă mai vezi decât la primăvară, când zbor.

Sărut mâna,

Aurel

Mama ce face? Tot o doare inima? Când câştig crăiţari o aduc aici la doctori"

Aşa l-am cunoscut pe Vlaicu. Dintr-o scrisoare pe care a trimis-o părinţilor în noiembrie 1909. Înainte de a citi scrisoarea, îl ştiam, dar nu-l cunoşteam. Ştiam că a fost un inventator, dar nu cunoşteam că a fost un mare om. Cărţile de istorie nu mi-au spus asta.

Astăzi, s-au împlinit 100 de ani de la zborul lui Aurel Vlaicu peste câmpul Cotrocenilor. Vlaicu a intrat în cărţi, comuna natală îi poartă numele, o staţie de metrou - asemenea, dar modelul de om de dincolo de pionierul aviaţiei nu a răzbit.

Vlaicu, omul din aer

Prin zborurile sale din 1910 şi 1912, cu Vlaicu I şi II, Aurel Vlaicu aducea României o recunoaştere incredibilă. Inginer şi aviator totodată, îi uimea pe vienezi în 1912, când brăzda cerul austriac cu "un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici, între care şade aviatorul".

Dacă Vlaicu I era primul avion care zboară fără modificări, Vlaicu II era un pas enorm în faţă pentru aviaţie. Drăcia cu două "elici" ar fi putut trece chiar şi Carpaţii, credea Vlaicu. Nu s-a dovedit, deoarece aviatorul a murit după ce al doilea său "gândac" s-a prăbuşit la Câmpina. Se pare că de vină a fost un atac de cord, nu avionul.



"Datorită lui Vlaicu, România este menţionată drept a treia ţară care a folosit aviaţia militară", spune actualul şef al Statului Major al Forţelor Aeriene, Ioan Aurel Stanciu. Doar Franţa şi Italia au reuşit această performanţă înaintea noastră.

"Aurel Vlaicu a aşezat ţara noastră într-un grup elitist, al zborului, care, la acea vreme, părea hărăzit doar păsărilor", crede Stanciu. "Vlaicu trebuie pus mereu alături de Vuia şi Coandă. Datorită lor zburăm astăzi. Fiecare a avut realizări foarte importante pentru zbor", spune Mihăiţă Enache, un student în vârstă de 20 de ani. Am dat de el la aceeaşi aniversare, făcând de zor fotografii lui Vlaicu II. Un avion atât de simplu - lemnul şi pânza sunt folosite din plin - încât numele de om pe care îl poartă pare mai mult decât potrivit. Tânărul are ochi de pasionat, dar, cu cât e mai mare pasiunea faţă de povestea aviaţiei româneşti şi a tehnicii în general, cu atât creşte dezgustul faţă de prezent.

Mihăiţă spune că nu mai suntem unde ne-a aşezat Vlaicu. "Să ne uităm la Muzeul Aviaţiei [...] Ce am avut de preţ s-a dus pe apa sâmbetei", spune el, cu gândul la cele "o mie şi ceva de locomotive cu aburi care zac prin triaje". "Din câte ştiu, [Vlaicu, Vuia, Coandă] sunt mai cunoscuţi în afară decât în România", încheie el.

Vlaicu, omul şi-atât

Vlaicu a murit în 1913, dar în mintea soldaţilor a rămas mai mult. Un soldat român care a supravieţuit Primului Război Mondial îşi amintea că, împreună cu camarazii, se uita pe cer şi, când trecea un avion, spunea: "Uite-l pe Vlaicu!".

"Aurel Vlaicu, fiul de ardeleni înstăriţi, a fost un om modest şi genial. Mai rar o astfel de combinaţie", spune Dan Antoniu, autorul cărţii intitulate simplu "Vlaicu". Prima calitate reiese din teancul de scrisori pe care le trimitea părinţilor. A doua din aprecierile lui Ferdinand şi chiar ale lui Carol I, precum şi a pasionaţilor de aviaţie din întreaga lume.

Astăzi, avioane şi elicoptere ale Armatei Române au zburat în cinstea lui Vlaicu, la fix 100 de ani de la momentul din 17 iunie 1910, când Vlaicu I zbura peste câmpul Cotrocenilor. Sub copia unui planor realizat de Vlaicu înainte de 1910, stau cele mai frumoase rânduri scrise vreodată despre aviatorul român: "Oricând îndrăzneala omenească va smulge aiurea succese strălucite naturii întinse, nu vom privi cu invidie pe acel învingător, ci vom zice cu mândrie: "Şi noi am avut pe Vlaicu!" - Nicolae Iorga.

Dan Arsenie
http://www.evz.ro