“Fericit cel ce citeste si cei ce ascultacuvintele acestei proorociri si pazesc
lucrurile scrise in ea. Caci vremea
este aproape.” (Apocalipsa 1,3)
Cuvantul “a citi” are, in originalul grecesc un inteles dinamic: a chema de jos, in sus, la intelegere, E si explicabil, intrucat cuprinsul cartii e avalansa unei trairi a evenimentelor in original, pe viu; dar, scriindu-se jos, cele traite sus, au ajuns pe seama literei care ucide. Deci citirea plina de intelegere duce la invierea spiritualitatii, inmormantata in sicriul literelor. Trebuie deci aici o citire in duh si intelegere, cum crestea Iisus in auh si adevar, ca la 12 ani sa poata astupa gura batranilor in templul din Ierusalim, cand citea si talcuia locuri mesianice, spre uimirea tuturor. Daca am putea citi cum citea Iisus, care se transpunea intru ale Sale si invia intelesul mesianitatii Sale si in mintea batranilor.
Cand citesti ceva si intelegi din plin – de obicei ceva duhovnicesc – praca te trezesti din somn – sau invii din morti. Iar daca acestei invieri a spiritului - prin intelegere – i se mai alatura si consonnta deplina a sufletului care “asculta”, adica, daruindu-se pe sine total cuvantului duhovnicesc, se alatura si vointa care “pastreaza”, “tine” cele primit, adica ingrijeste repetand ingrijirea, atunci “temelia oadata pusa” (I Corinteni 3, 11) – Hristos - duce pe cel ce practica aceasta dezvoltare duhovniceasca pana la dobandirea desavarsitului dar: al nemuririi, in “Ierusalimul ceresc” (Galateni 4,26; Apocalipsa 21,2)
“Cuvinte ale proorocirii”,
Sunt intelepciunile revelatiei in Hristos, care, toate, tintind viitorul, sunt apocaliptice, sunt proorocie.
“Caci vremea este aproape”.
Ceea ce a a aruncat o umbra de neincredere asupra Apocalipsei a fost si talcuirea literara a “timpului” intalnit in proorocie. Cu aceasta greseala se discrediteaza oricine care crede ca poate da date si ani pentru cutare sau cutare implinire din Apocalipsa. In textul grecesc nu e cuvantul “Kronos”, vreme, timp, ani – termenul interpretarii istorice sau literale, ci alt cuvant “Kairós” care are intelesul unui mod duhovnicesc al timpului: clipa a hotararii, incarcata cu greu destin.
Sunt in viata omului “clipe” de acestea pline cu o intreaga istorie viitoare.
Cu Iisus Hristos Imparatia Cerurilor a coborat ”aproape de noi” Cand sufletul credinciosului ajunge constient de aceasta apropriere, cand isi da seama ca este chiar in aceasta Imparatiei, atunci s-a apropiat clipa marilot hotarari: clipa cand, in toata libertatea si in toate puterile sufletului, ne insusim destinul mantuirii, care, stim sigur, ca trece prin jertfa.
Fericita clipa a unui fericit destin – rost ultim – finalitatea cereasca a unei vieti pamantesti.
1. “Fericit este cel ce citeste si cei ce asculta cuvintele proorociei si pastreaza cele scrise in aceasta! Caci vremea este aproape” (Apocalipsa 1,3).
2. “Si am auzit un glas din cer, zicand: Scrie: Fericiti cei morti, cei ce acum mor intru Domnul!” (Apocalipsa 14, 13).
3. “Fericit este cel ce privegheaza si pastreaza vesmintele sale, ca sa nu umble gol si sa se vada rusinea lui!” (Apocalipsa 16, 15)
4. “Si mi-a zis: Scrie: Fericiti cei chemati la cina nuntii Mielului!”(Apocalipsa 19, 9)
5. “Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi.” (Apocalipsa 20,6)
6. “Fericit cel ce păzeşte cuvintele proorociei acestei cărţi!” (Apocalipsa 22.7)
7. “Fericiţi cei ce spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate!” (Apocalipsa 22, 14)
Extras din cartea - Părintele Arsenie "Omul îmbrăcat în haină de in şi îngerul cu cădelniţa de aur".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu