Un parinte spune ca luptatorii anticomunisti nu au luptat pentru Hristos. Urmari in viata duhovniceasca ale unor cuvinte nedrepte.

Mt 16, 20-24]. Atunci când Sfinţii Apostoli L-au mărturisit pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu, El a zis că „se cuvine... să pătimească... şi să fie ucis". Lucrarea Sa era gata: rămânea numai să fie desăvârşită prin moartea pe cruce. Acelaşi lucru se întâm­plă şi în privinţa sporirii duhovniceşti a creştinului. Câtă vreme el se mai luptă cu patimile, vrăjmaşul încă trage nădejde să-1 mai ducă cumva în ispită; însă când patimile se potolesc şi vrăjmaşul nu mai are de-acum putere să le aţâţe, el stârneşte ispite din afară: tot felul de prigoniri nedrepte, şi încă dintre cele mai anevoie de îndurat; se străduie să insufle gândul: „De ce să te osteneşti şi să te lupţi? Oricum, n-ai nici un folos din asta". Insă atunci când el se pregăteşte în acest chip să vină cu război din afară, Domnul trimite ostenitorului său duhul răbdării, şi mai înainte ca vrăjmaşul să reuşească a pricinui vreun necaz, însufleţeşte inima lui să fie gata a primi toate felu­rile de pătimiri şi neplăceri, iar vrăjmaşului nu-i reuşeşte vicleşugul. După cum Domnul a spus despre Sine că „se cuvine să pătimească", şi aceştia încearcă o anumită însetare de pătimiri; şi atunci când ele vin le întâmpină cu bucurie, le sorb aşa cum soarbe însetatul apa răcoroasă.





[ Mt. 16, 24-28]. De la cei care vor să Ii urmeze, Domnul cere desăvârşită lepădare: „Să se lepede de sine". Se poate spune şi altfel: leapădă-ţi intere­sele şi caută numai interesele Domnului. Aceasta o vei face dacă vei săvârşi pururea cele plăcute Lui. „Dar cum pot reuşi asta ?"



Caută cu luare aminte la ceea ce este înlăuntru şi împrejurul tău; şi hotărând limpede ce este plă­cut înaintea Domnului să faci în cutare sau cutare împre­jurare, din afară sau lăuntrică, fă precum ai hotărât fără să te cruţi şi fără să amesteci aici socotelile tale omeneşti, cu deplină lepădare de sine. Vei spune: „Dar asta e anevoie de făcut". Nu, nu-i aşa. Ni s-au dat porunci limpezi; aces­tea arată tot ce-I place Domnului să facem. Rămâne nu­mai să le potriveşti la împrejurarea în care te afli, iar asta nu e prea greu. E de ajuns să ai gândire sănătoasă. Dacă nu îţi dai seama, întreabă-1 pe părintele tău duhovnicesc sau pe un alt om care are evlavie, şi fă aşa cum ţi s-a spus. Oricum, însă, este mai bine să îţi ascuţi judecata prin citirea cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, ca să ai totdeauna sfetnic împreună cu tine.



Raspunsurile la intrebari sunt culese din scrierile Sf. Teofan Zavoratul.