Duşmanii omului sunt casnicii lui. Oricât de rău ar fi duşmanul tău, dacă ştii că ţi-e duşman, de-acuma te păzeşti. Dacă îl poţi birui, îl vei birui; dacă nu, te păzeşti în alt mod. Cel mai periculos este însă duşmanul din propria casă, că tu ţi-ai pus toată încrederea în mâna lui, iar el, dacă e duşmanul tău... Asta înseamnă distrugerea rapidă a orişicăruia din noi. Pentru neamul românesc ăştia sunt cei mai mari duşmani – atacă întâi credinţa, atacă Biserica şi atacă naţiunea. Şi dacă nu ar fi fost duşmanii casnici nu puteau să-i distrugă nici pe legionari, dar au fost şi dinăuntru, de aceea i-au distrus.
(fragment din lucrarea “Stareţul Dionisie, duhovnicul de la Sfântul Munte Athos”, Editura Prodomos, 2009)
2 comentarii:
Intr-un comentariu la un articol al dlui N. Georgescu vorbiti despre un atac, publicat in revista Rost, al lui Cristian Badilita impotriva Parintelui Staniloae. Stiu exact ce hram poarta Badilita, insa va spun ca eu nu gasesc articolul cu pricina. Am incredere in postarile de pe acest blog, pe care il urmaresc de ceva timp, si cred ca imi veti indica sursa dumneavoastra. Marturisesc ca eu citeam Rost-ul, dar nu-mi amintesc despre un astfel de material. Va spun sincer, daca as fi vazut asa ceva, nu mi-ar mai fi trebuit sa citesc aceasta revista.
Va trimit link-ul spre articolul cu pricina: http://www.rostonline.org/rost/nov2003/staniloae_teologia.shtml.
Oare ce rezulta dintr-un amestec de zahar si otrava?
Trimiteți un comentariu