I Corinteni 4
1. Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare să fie aflat credincios.
3. Dar mie prea puţin îmi este că sunt judecat de voi sau de vreo omenească judecată de toată ziua; fiindcă nici eu nu mă judec pe mine însumi.
4. Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul.
5. De aceea, nu judecaţi ceva înainte de vreme, până ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
6. Şi acestea, fraţilor, le-am zis ca despre mine şi despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca să învăţaţi din pilda noastră, să nu treceţi peste ce e scris, ca să nu vă făliţi unul cu altul împotriva celuilalt.
7. Căci cine te deosebeşte pe tine? Şi ce ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te făleşti, ca şi cum nu l-ai fi primit?
8. Iată, sunteţi sătui; iată, v-aţi îmbogăţit; fără de noi aţi domnit, şi, măcar nu aţi domnit, ca şi noi să domnim împreună cu voi.
9. Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!
11. Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim,
12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm.
13. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi.
14. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi.
15. Căci de aţi avea zeci de mii de învăţători în Hristos, totuşi nu aveţi mulţi părinţi. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos.
16. Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos.
17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Iisus, cum învăţ eu pretutindeni în toată Biserica.
18. Şi unii, crezând că n-am să mai vin la voi, s-au semeţit.
19. Dar eu voi veni la voi degrabă - dacă Domnul va voi - şi voi cunoaşte nu cuvântul celor ce s-au semeţit, ci puterea lor.
20. Căci împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci în putere.
21. Ce voiţi? Să vin la voi cu toiagul sau să vin cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
Cred ca putem alatura Sfantului Apostol Pavel si celorlalti Apostoli pe Sfintii de la Aiud iar situatiei din Corint pe cea de la Aiud. Cine sunt inteleptii si cine joaca rolul desfranatului intelept si mult iubit de cei ce semeteau din Corint ? In ce consta desfranarea duhovniceasca ? Cine este mama vitrega in cazul nostru ? Cine este in cazul nostru Timotei, fiul iubit si credincios Domnului ? Ramane cititorului bine informat si de buna credinta sa descopere el insusi ! Recomandam si talcuirile Sf. Teofilact al Bulgariei la acest capitol din I Corinteni!
(Reflexiile nu-mi apartin, ele sunt ale unui frate ortodox, cu care sunt de acord in totalitate. Aceste ganduri au fost provocate de umilirea la care a fost supus smeritul Parinte Justin Parvu la Rapa Robilor din Aiud)
2 comentarii:
Parintele Iustin n-a fost umilit.Parintele nici n-are cum sa fie umilit.Si chiar asa sa fie e spre mantuirea lui, daca intelegi.Dar... astia nu stiu ce fac.Asta e problema...si nu-i a parintelui ci e a incuiatilor acelora care au val pe ochi.Dumnezeu sa-i miluiasca dupa cum s-o indura!
@Pr. Neamtu Minel
Asa cred si eu. Parintele Justin s-a smerit inca o data in drumul lui spre mantuire. Vrajmasii l-au ispitit, dar Parintele nu s-a clintit. Cum nu s-au clintit nici fratii sai de lupta din Biserica triumfatoare. Impreuna vor izbandi. Incuiatii au castigat o lupta, nu si razboiul. Iar castigatorul razboiului este Hristos.
Trimiteți un comentariu