O altă perspectivă asupra celui de-al doilea război mondial. Cine a început războiul? Suvorov: Hitler, spărgătorul de gheaţă.

La 65 de ani de la atacarea Uniunii Sovietice de catre Germania hitlerista, circumstantele declararii celui de-al Doilea Razboi Mondial, ca si consecintele conflagratiei - cu "bataie" pana in prezent - sunt departe de a fi lamurite. Cu o singura exceptie: istoricii admit la unison ca evenimentele pe care le-a adus ziua de 22 iunie 1941 au schimbat fata lumii. In rest, se stie: opiniei publice i s-a inculcat, decenii la rand, ideea ca Hitler a fost agresorul, adevar axiomatic din moment ce armata germana a lovit prima, prin surprindere; desi fusese prevenit, in repetate randuri si pe diferite canale, ca URSS va fi atacata, inclusiv cu indicarea datei exacte, Stalin a refuzat sa creada, fiindu-i imposibil sa-si imagineze ca germanii vor incalca pactul Ribbentrop-Molotov (care le dadea partenerilor mana libera in sfera de interese a fiecaruia, precizata in anexa secreta); pus in fata faptului implinit, dictatorul de la Kremlin ar fi suferit un soc atat de puternic incat s-ar fi izolat in "datcea" - vila personala de la Kuntevo, langa Moscova, neprimind pe nimeni zile in sir; dupa incheierea razboiului, Stalin a refuzat sa primeasca, la 24 iunie 1945, marea parada a Victoriei desfasurata in Piata Rosie, el, Comandantul Suprem, asistand pur si simplu ca spectator la onorurile care i se acordau loctiitorului sau la comanda, maresalul Gheorghi Jukov, delegat de seful suprem! Zeci de ani s-a afirmat, pe toate canalele, ca Armata Rosie a fost surprinsa pe picior gresit atat ca nivel al dotarii, cat si prin precaritatea pregatirii cadrelor de comanda, cele ramase dupa decimarea elitei militare in timpul "Marii Epurari" din 1936/1937, cand au fost ucisi maresali ca Tuhacevski, Yakir sau Blucher, impreuna cu generali si ofiteri - in total peste 40.000 de "epurati". S-a vorbit despre mediocritatea lui Stalin in calitate de comandant, a fost speculat gestul sau de a-si anunta intentia de a se retrage din viata publica, fiind implorat de acoliti sa ramana... S-au scris biblioteci intregi despre Hitler si Stalin, despre premisele izbucnirii razboiului si mondializarea conflagratiei, despre configuratia lumii postbelice si viitorul acesteia. Au fost stoarse pana la ultima picatura sursele, au fost date replici unor interpretari, au aparut replici la replici, punctele de vedere s-au decantat, s-au asezat cu timpul. S-ar fi parut ca, in afara de prezentarea cate unui document din arhivele occidentale, desecretizat intre timp, nu mai poate aparea nimic care sa zguduie ideile si opiniile incetatenite de ani buni. Nimic care sa puna sub semnul intrebarii tot ce s-a scris si spus despre preliminariile ultimei conflagratii mondiale. Nimic serios! Si, totusi, acest fapt s-a produs.


Un "defector" celebru

Victor Suvorov, pe numele adevarat Viktor Bogdanovici Rezun, a fost militar de cariera, ofiter in serviciul de spionaj al Armatei Rosii, faimosul GRU, despre care se spun lucruri chiar mai infioratoare decat despre KGB. A absolvit Academia GRU, dupa ce a facut liceul militar si o scoala de ofiteri de front. A invatat sa fie extrem de atent la amanunte, sa le coroboreze, sa caute sensurile unor fapte aparent insignifiante, sa nu se increada in aparente. A lucrat o vreme in arhive militare si a citit - si copiat - o cantitate impresionanta de documente. O lectie din adolescenta, cand a pus unui profesor (militar) o intrebare care l-ar fi putut costa mult, i-a salvat cariera invatandu-l sa observe si sa gandeasca fara sa se dea in vileag in bolnava lume comunista sovietica, in tiparele paranoiei in care a fost turnata, atata amar de vreme, si societatea romaneasca. Intr-un moment prielnic, Victor Suvorov, agent GRU si anticomunist pana in maduva oaselor (nu este nimic paradoxal, au mai fost si altii in aceeasi situatie, de exemplu generalul Grigorenko), "defecteaza". Adica trece de partea cealalta. "Ramane", cum s-ar zice, in cazul sau, in Marea Britanie, unde va fi profesor universitar. Se intelege ca justitia sovietica il va condamna in contumacie. La moarte, desigur. Rezultatul cercetarilor si, mai cu seama, al deductiilor sale se va materializa, pentru cititorul roman, in trei lucrari de exceptie, fiecare fiind un best-seller, scrise in anii '90, si anume (in ordinea cronologica a versiunilor in limba romana): "Spargatorul de gheata" (aparuta la Editura Polirom, Iasi, 1995), cu subtitlul "Cine a declansat al Doilea Razboi Mondial?", "Ultima republica. De ce a pierdut Uniunea Sovietica al Doilea Razboi Mondial?" (idem, 1997) si "Ziua M. Cand a inceput al Doilea Razboi Mondial?" (1998, aceeasi editura; toate cele trei traduceri, excelente, apartin lui Radu Parpauta).

Istoricul neconventional

Cartile lui Suvorov sunt de-a dreptul buimacitoare. El nu este istoric in sensul clasic al termenului, nu asteapta, adica, sa descopere sau sa fie descoperit un document ca sa puna cap la cap fapte indeobste cunoscute in buna parte, pentru a stabili logica unor actiuni ce par ilogice la prima vedere. Nu este nici istoric militar in sensul curent al termenului: absolvent de istorie care abordeaza domeniul faptelor militare. Suvorov este ofiter, familiarizat cu tactica si strategia Armatei Sovietice. A lucrat o vreme in arhivele militare dar, constient ca "... in Uniunea Sovietica arhivele au fost curatate de mult si cu minutie, iar ce a ramas este aproape inaccesibil cercetarilor", s-a hotarat sa nu foloseasca decat in foarte mica masura materiale sovietice si germane provenind din acest izvor. "Principala mea sursa - afirma Suvorov - sunt publicatiile sovietice. Chiar si numai acestea sunt pe deplin suficiente ca sa-i puna pe comunistii sovietici la stalpul infamiei si sa-i aseze pe banca acuzarii, alaturi de fascistii germani, ba chiar inaintea lor. Principalii mei martori sunt: Marx, Engels, Lenin, Trotki, Stalin, toti maresalii sovietici din timpul razboiului. Insisi comunistii recunosc ca ei, cu mainile lui Hitler, au dezlantuit razboiul in Europa si au pregatit o lovitura prin surprindere asupra lui Hitler, ca sa cucereasca Europa distrusa de el. Valoarea spuselor mele tocmai

in aceasta consta: criminalii insisi vorbesc despre crimele lor" ("Spargatorul...", pag. 12).



Criminala utopie

De ce Marx si Engels? Ce legatura au "corifeii comunismului" cu Razboiul al Doilea? Dar Lenin, care murise in 1924? Dar Trotki, teoreticianul "revolutiei permanente", ucis in 1940 din ordinul lui Stalin? Sub raport intelectual, georgianul nu se poate compara cu Lenin, poliglotul devorator de filozofie. Au insa in comun acelasi credo: victoria revolutiei mondiale intru "eliberarea proletariatului", pentru care scop comit crime peste crime. Ei pun in practica ceea ce autorii "Manifestului Comunist" schitasera teoretic. Tezele lor sunt clare: "Muncitorii nu au patrie (...). Proletariatul va folosi domnia lui politica pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, intreg capitalul, pentru a centraliza toate uneltele de productie in mainile statului, adica in mainile proletariatului organizat ca clasa stapanitoare (...). Comunistii sprijina pretutindeni orice miscare revolutionara impotriva oranduirii sociale si politice existente (...). Comunistii refuza cu dispret sa-si ascunda conceptiile si intentiile. Ei declara fatis ca telurile lor pot fi atinse numai prin doborarea violenta a intregii alcatuiri sociale de pana acum. Sa tremure clasele stapanitoare in fata revolutiei!" (Marx, Engels - "Manifestul Partidului Comunist", in "Texte care au zguduit lumea", Editura Moldova, Iasi, 1995). (Dupa experimentul bolsevic si destramarea Uniunii Sovietice, pare limpede ca ideea "dictaturii proletariatului" nu este decat o utopie; din pacate, o utopie ucigatoare care a dus la inrobirea si masacrarea a milioane de oameni.) Ca si Hitler mai tarziu, "corifeii" nu se sfiesc sa-si declare sus si tare intentiile, sa-si faca public infamul proiect. Istoric vorbind, utopia "democratiilor burgheze" i-a ajutat din plin, ca sa nu mai vorbim de complicitatea abjecta a marilor "bancheri internationali". Se stie ca Marx si Engels luau in calcul victoria comunismului in Germania, considerata a fi "in ajunul unei revolutii burgheze" care "nu poate fi decat prologul direct al unei revolutii proletare" (idem). S-au inselat: lovitura de stat bolsevica a deturnat destinele poporului unui stat relativ inapoiat, Rusia. (Ca o ironie a soartei, rusa nu figureaza printre cele sase limbi - vorbite in cele mai civilizate tari europene - in care a fost redactat si publicat initial "Manifestul".) Dintre cei pe care ii enumera Suvorov, unul a fost cat pe-aci sa infaptuiasca proiectul tandemului Marx-Engels, si anume Stalin. Dar fara a-si dezvalui intentiile, impotriva afirmatiilor celor doi. Dimpotriva, in secret, ascunzandu-si planurile, ca fiara cand se pregateste sa se arunce asupra prazii: Iosif Visarionovici Stalin, cel mai mare criminal al Istoriei. Acesta a ramas pana in ultima clipa a vietii sale obsedat de visul Revolutiei Comuniste Mondiale din care implinise doar o parte. Caci la inceputurile profilarii Razboiului Rece, "indecisi daca raidurile atomice asupra oraselor rusesti ar putea salva realmente Europa occidentala de iminenta invazie a puhoaielor bolsevice, aliatii apuseni opteaza la Teheran si Yalta pentru abandonarea in ghearele lui Stalin a peste 100 de milioane de est-europeni" (cf. Marian Moise, "Constanta veche. Restituiri necesare", Ed. Menora, Constanta, 2001, p. 329). Cu prilejul implinirii a 50 de ani de la moartea "tarului rosu", la 5 martie 2003, cotidianul american "New York Times" a publicat un material inedit care analiza posibilitatea ca acesta sa fi fost asasinat prin otravire (de Beria?), pentru evitarea posibilitatii declansarii unui razboi impotriva Statelor Unite. Sinistra ipoteza este sustinuta de unii cercetatori rusi, iar daca, in timp, se va dovedi pe deplin adevarata ar confirma inca o data gandirea vicleana, agresiva si perversa de sorginte tatara (opresorii seculari ai Vechii Rusii) a "Tatucului Popoarelor", reliefand totodata, si pe aceasta cale ideatica, adevarurile cutremuratoare enuntate de Suvorov. (In fata atator realitati si grozavii, omenirea si istoria asteapta inca din 1946 cand la Nuremberg s-a operat "procesul national-socialismului", si pandantivul acestuia, respectiv "procesul comunismului"!). Cartile lui Suvorov pun intr-o lumina noua politica externa aparenta a Uniunii Sovietice si intentiile lui Stalin si ale Politbiuroului bolsevic de a invada Europa occidentala de indata ce aceasta va fi slabita de atacurile masinii de razboi hitleriste, nu inainte insa de a ocupa Germania insasi. Din cauze independente de vointa lui Stalin, lucrurile au decurs altfel. Se sustine aceasta teza a ofiterului de informatii si analistului GRU? Sa prezentam, succint, materia celor trei carti scrise de Suvorov.

URSS - bastion al pacii e?

"Eu demonstrez ca Uniunea Sovietica este principalul vinovat si principalul instigator al celui de-al Doilea Razboi Mondial. Uniunea Sovietica este participanta la cel de-al Doilea Razboi Mondial din 1939, din prima zi" - scria Suvorov in "Prefata catre cititorul rus" a volumului "Spargatorul de gheata". Stalin a considerat vinovate de izbucnirea marelui conflict Polonia (18.09.1939 - nota oficiala a guvernului sovietic), Anglia si Franta, care "...au navalit asupra Germaniei" (30.11.1939 - Stalin, in ziarul "Pravda"), Germania (in cuvantarea secreta tinuta in fata absolventilor Academiei Militare - 05.05.1941). "Punctul de vedere al lui Stalin, conform caruia vinovati sunt toti, cu exceptia URSS, a prins radacini pentru mult timp in mitologia comunista", afirma Suvorov. Teza deosebit de rezistenta in timp daca, in plin dezghet gorbaciovian, generalul P.A. Jilin, principalul istoric al Armatei sovietice, scria ca "vinovatii razboiului n-au fost numai imperialistii Germaniei, ci ai intregii lumi!" Rationamentul lui Suvorov este simplu: ingenuncheata, invinsa, Germania este, la sfarsitul Primului Razboi Mondial, un stat fara potential militar. "Pe propriul lor teritoriu, comandantii germani au fost lipsiti de posibilitatea de a se mai pregati in vederea unor razboaie agresive. Comandantii germani nu au incalcat interdictiile si nu s-au pregatit de razboi agresiv in poligoanele lor, au facut acest lucru... pe teritoriul Uniunii Sovietice. Stalin a pus la dispozitia comandantilor germani tot ceea ce ei nu aveau dreptul sa detina: tancuri, artilerie grea, avioane de lupta. Le-a pus la dispozitie institutii de invatamant, poligoane, campuri de tragere. Stalin a dat comandantilor germani acces liber in uzinele sovietice de tancuri, cele mai puternice din lume (...). Daca Stalin ar fi voit pacea, ar fi trebuit sa impiedice cu orice pret renasterea puterii de soc a militarismului german (...). Insa Stalin, cu un scop anume, nu precupeteste mijloace, forte si timp pentru renasterea puterii militare germane. De ce? Impotriva cui? Desigur, nu impotriva lui insusi! Atunci impotriva cui? Raspunsul este unul singur: impotriva restului Europei. Renasterea puterii armate a Germaniei este insa doar o jumatate din chestiune. Chiar si cea mai puternica armata nu incepe razboiul de la sine. Trebuie, mai inainte de orice, un lider fanatic si nebun, gata sa inceapa razboiul. Iar Stalin a facut foarte multe pentru ca in fruntea Germaniei sa vina un asemenea lider (...). Stalin a indemnat la razboi cu perseverenta si darzenie pe nazistii abia veniti la putere; incununarea acestor eforturi este Pactul Molotov-Ribbentrop. Prin acest pact, Stalin i-a garantat lui Hitler libertatea de actiune in Europa si a deschis ecluza principala a celui de-al Doilea Razboi Mondial. Cand il pomenim cu vorbe rele pe dulaul care a hacuit jumatate din Europa, sa nu-l uitam pe Stalin, cel care l-a crescut, dandu-i apoi drumul din lant." ("Spargatorul...", pag. 10-11) Calculul lui Stalin a fost rece si exact: Hitler, "spargatorul de gheata al Revolutiei", a ingenuncheat democratiile occidentale, conciliante, evazive, gata de compromis si "...prin actiunile sale, i-a dat lui Stalin dreptul moral de a declansa in orice moment eliberarea Europei, inlocuind lagarele de concentrare brune cu cele rosii" (idem, pag. 11) Modul de a gandi al lui Stalin este prefigurat de Lenin, care incheie cu Germania, impotriva intereselor Rusiei, Pacea de la Brest-Litovsk. In sensul si in spiritul ei, "pacea" de la Brest este o prefigurare a Pactului Molotov-Ribbentrop. Calculul lui Lenin din 1918 si calculul lui Stalin din 1939 sunt aceleasi: lasa Germania sa navaleasca asupra Apusului, las-o sa se epuizeze, caci cu aceasta ocazie se vor epuiza si aliatii occidentali, pana la ultima suflare! Cu orice pret vom ajuta Germania sa se epuizeze, apoi... (id. pag. 16) Prin prisma acestei gandiri, devin explicabili pasii lui Lenin: introducerea NEP-ului (Noua Politica Economica) in 1921 - un "respiro" in vederea reluarii revolutiilor dupa esecul tentativelor de lovitura bolsevica desfasurate in Bavaria, Bremen, Slovacia si Ungaria (ciracii lui Bela Kun au fost rapid pusi pe fuga de Armata Romana, dupa ce instituisera un regim de teroare), consolidarea puterii comunistilor in Rusia - totul in vederea "Revolutiei Mondiale". De altfel, Lenin si adeptii sai nu fac un secret din proiectul de a cuceri intregul glob, intentie clamata in chiar Declaratia de constituire a URSS (1922), care este doar primul pas in crearea Republicii Sovietice Socialiste Mondiale: se prevedea ca numarul de republici sa se extinda pana cand intreaga lume va intra in componenta URSS. De fapt - spune Suvorov - O DECLARATIE DESCHISA SI DIRECTA DE RAZBOI FACUTA RESTULUI LUMII, valabila si in momentul cand transfugul isi scria cartile. Faptul ca tentativa de a transforma razboiul in premisele Revolutiei Mondiale a esuat nu i-a descurajat pe bolsevici. Au schimbat tactica, nu si scopurile. "Lenin era impresionat de increderea nestramutata a lui Trotki in iminenta revolutiei proletare mondiale. Dupa doi ani de razboi civil, ambii lideri s-au declarat de acord ca nu pot aprinde imediat flacara unei miscari internationale: lucrul acesta trebuia sa se faca treptat. O asemenea abordare graduala s-a concretizat in formarea de partide comuniste in intreaga lume, in organizarea de agentii ilegale in tarile capitaliste, in promovarea miscarilor muncitoresti si a rascoalelor de eliberare nationala. Noua formula tactica prevedea inlocuirea asaltului cu asediul - asediu care avea sa dureze saptezeci de ani." (cf. Dmitri Volkogonov - "Lenin, o noua biografie", Editura Orizonturi, Bucuresti 1994, pag. 292).

Ciuma bruna, holera rosie

In 1936, Trotki afirma ca "...fara Stalin n-ar fi existat Hitler, n-ar fi existat Gestapo!". Doi ani mai tarziu, acelasi adversar al dictatorului nota: "Stalin a dat mana libera lui Hitler si adversarilor sai si a impins Europa in razboi". Afirmatiile lui Trotki, reluate de Suvorov, primesc o confirmare categorica din partea lui Robert Moss, autorul cartii "Un carnaval d'espions" (Editions "J'ai Lu", Paris, 1989, traducere dupa originalul american "Carnival of Spies"), lucrare - bazata pe fapte reale - al carei subiect este incercarea lui Stalin, in anii '30, de a face din Brazilia un stat comunist, ca urmare a unei lovituri de stat care, din fericire, a esuat. Moss spune ca, gratie eforturilor unui activist al Cominternului, format la scoala de spionaj a GRU (informatiile militare), Intelligence Service a putut fi informat asupra activitatii retelelor de spionaj sovietice de la Londra, Paris, Copenhaga si Shanghai. Ceea ce l-a facut pe agent sa tradeze "cauza proletariatului mondial" a fost tocmai cardasia dintre Hitler si Stalin. Cand si-a propus antenei berlineze a I.S. serviciile, activistul Comintern (a carui identitate a fost strasnic protejata) "tocmai avusese o experienta directa asupra modului in care marele patron de la Kremlin ajutase la zdrobirea fortelor antinaziste in Germania si colabora in secret cu Hitler cu cativa ani inainte de semnarea infamului pact de neagresiune germano-sovietic care avea sa precipite declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial. (...) Ajungand sa considere comunismul si fascismul ca fiind doua puteri malefice gemene, si-a petrecut restul existentei combatandu-le, in care scop si-a asumat cele mai mari riscuri. (...) In 1940, pe cand Hitler si Stalin erau aliati pe fata, politia secreta sovietica a dus cinci sute treizeci de comunisti germani pana la podul de la Brest-Litovsk, in Polonia, si i-a impins in bratele Gestapoului". (Robert Moss citeaza o serie de lucrari despre "idila dintre cei doi dictatori", scrise de membri ai serviciilor secrete sau de activisti comunisti, precum "Agent de Staline" de Walter Krivitky, "Les secrets du Kremlin" de Alexandr Orlov, "Stalin and the German Communism" de Ruth Fisher, "The Yenan Way" de Eudocio Ravines, carti care aduc argumente in sprijinul afirmatiilor lui Victor Suvorov.)
Observatiile autorului rus si ale lui Moss sunt confirmate si de exceptionala carte a lui Thierry Wolton "Rosu-Brun. Raul secolului" (Biblioteca Sighet, Fundatia Academia Civica, 2001).

"Neutra" Uniune Sovietica

Cand a inceput al Doilea Razboi Mondial? Data "clasica" este 1 septembrie 1939 ("Germania declanseaza razboiul invadand Polonia; 03.09 - Declaratii de razboi britanica si franceza adresate Germaniei, non-beligeranta italiana, neutralitate din partea Statelor Unite; 28.09 - Tratat germano-sovietic de impartire a Poloniei - cf. "Petit Larousse Illustre", ed. 1976). Istoriografia oficiala sovietica tine cu dintii de data atacarii URSS de catre Wehrmacht, 22 iunie 1941. Agresorul a atacat prin surprindere victima si dupa o perioada de restriste, de chinuri ingrozitoare, de distrugeri provocate de ocupant, lucrurile s-au schimbat si, din victorie in victorie, glorioasa Armata Rosie, comandata de genialul Stalin, a nimicit fiara fascista in chiar barlogul ei, ajungand la Berlin. Victor Suvorov este insa de alta parere. Este usor - spune Suvorov - sa fie demascata "minciuna "22 iunie"". In perioada "prebelica", TOTI vecinii europeni ai URSS au devenit victimele agresiunii sovietice. Armata Rosie nu intentiona insa sa se limiteze in vreun fel sau sa inceteze "marsurile eliberatoare" asupra Vestului, iar la vest de URSS nu se afla decat Germania (Ordinul Comisarului Poporului pentru Aparare nr. 400 din 7 noiembrie 1940). In septembrie 1939, URSS se declara neutra si astfel, in "perioada prebelica", cucereste teritorii cu o populatie de peste 23 milioane de oameni. Nu cumva e prea mult pentru un stat neutru? In teritoriile cucerite, Armata Rosie si NKVD au comis crime infricosatoare. Lagarele de concentrare sovietice au fost tixite cu prizonieri, soldati si ofiteri din tarile europene. Ofiterii prizonieri (nu numai polonezi) erau casapiti cu miile. Putea o tara neutra sa ucida ofiteri prizonieri? Si de unde avea o tara neutra mii de ofiteri prizonieri, ba inca in "perioada "prebelica""?

Este o intrebare de bun-simt decurgand din realitati istorice de necontestat. (Nerusinarea liderilor bolsevici, dispretul acestora fata de viata oricui altcuiva decat a lor, cultul minciunii "justificate" ideologic au ascuns, decenii in sir, adevarul in legatura cu unul dintre cele mai cumplite masacre din secolul XX, comis in padurea Katyn, aproape de Smolensk, in primavara anului 1940, asupra unui numar de circa 4.500 de ofiteri polonezi. Corpurile au fost descoperite de germani in 1943. Pana in 1992, cand Boris Eltin a remis guvernului polonez, in timpul mandatului lui Lech Walesa, dosarul "Katyn", Kremlinul a refuzat cu obstinatie sa recunoasca adevarul. Iata textul primului comunicat oficial sovietic, difuzat de Radio Moscova la 15.04.1943, ora 7.15: "De doua sau trei zile, specialistii lui Goebbels in materie de calomnie raspandesc inventii josnice, pretinzand ca autoritatile sovietice ar fi procedat la o executie masiva a ofiterilor polonezi in regiunea Smolensk in primavara anului 1940. Lansand aceste monstruoase calomnii, canaliile germano-fasciste nu s-au dat inapoi de la cele mai josnice si mai nerusinate minciuni, in incercarea lor de a masca crimele comise, dupa cum a devenit acum evident, de ei insisi" - citat de Alain Decaux, "C'etait le XX-eme siecle", vol. 3, p. 39. (Documentul este revelator pentru uriasa capacitate de a minti a comunistilor. Astazi, nimeni nu mai poate nega ca ofiterii polonezi au fost asasinati de NKVD, la propunerea facuta, la 05.03.1940, de Beria lui Stalin, acesta din urma aproband masacrul. Asasinatelor li s-au adaugat deportarile in masa ale populatiei din statele baltice invadate si din Basarabia.)

Interesant - zice fostul ofiter GRU - Germania a atacat Polonia, deci Germania este initiatoarea razboiului european, prin urmare si a celui mondial. Uniunea Sovietica a facut acelasi lucru, in aceeasi luna, dar nu se numara printre initiatorii razboiului. Si, fireste, Suvorov se intreaba de ce participarea URSS la razboiul mondial se calculeaza doar de la 22 iunie 1941. In ce priveste comportamentul Armatei Rosii in teritoriul polonez ocupat, iata ce scrie un martor ocular: "Scoala noastra (...) se afla langa piata cea mare. In aceasta piata se inalta biserica, mare cu adevarat (...) si tocmai intr-acolo trage acum tunul. Trage in turla, ca s-o dea jos. (...) Rusii, indata ce au ajuns in oras (...), repede si-au instalat tunul in piata, au adus munitia si au inceput sa traga in biserica. (...) Deportarile au loc noaptea. Ca oamenii sa fie luati prin surprindere. (...) Cei din vagoane ii depuneau in carute pe aceia care in noaptea precedenta murisera de foame si de frig" (cf. Ryszard Kapuscinski - "Agonia Imperiului", traducere de Olga Zaicik, Editura Nemira, Bucuresti 1996, pag. 14-16).

Este, desigur, cu totul altceva decat versiunea oficiala sovietica: "Partidul si guvernul sovietic tineau seama de faptul ca, cu toate ca pactul incheiat cu Germania permitea Uniunii Sovietice sa faca sa intarzie pentru un timp razboiul cu hitleristii, ea nu se putea astepta ca ei sa-si respecte multa vreme obligatiile. De aceea, in interesul apararii tarii, trebuia ca inaintarea armatelor hitleriste sa fie oprita cat mai departe de centrele vitale ale URSS, trebuia sa nu li se permita sa-si impinga liniile strategice departe spre rasarit, spre granitele de atunci ale Uniunii Sovietice... Totodata, Uniunea Sovietica nu putea sa ramana indiferenta fata de soarta populatiei fratesti din Ucraina apuseana si din Bielorusia apuseana, nu putea sa ingaduie ca ea sa ajunga sub jugul fascist. La 17 septembrie 1939, unitati ale Armatei Rosii au trecut frontiera si in scurta vreme au ocupat Ucraina apuseana si Bielorusia apuseana". (cf. "Istoria PCUS", Editura Politica, Bucuresti 1960, pag. 569) Pur si simplu, "au trecut frontiera" ca sa protejeze populatia frateasca! Nici o vorba despre anexa secreta la infamul Pact Ribbentrop-Molotov, despre impartirea Poloniei, despre parada militara germano-sovietica primita, la 22 septembrie 1939, la Brest-Litovsk, de generalul rus Krivosein impreuna cu generalul neamt Guderian, de trimiterea a 230.000 de prizonieri polonezi - "partea" rusilor - in lagarele din care au fost dusi, cateva mii, la Katyn...

Suvorov este categoric: "Sa scriem istoria razboiului nu de la 22 iunie, ci din momentul cand hoardele comuniste, fara sa declare razboi, au lovit in spate Polonia ranita de moarte, a carei armata eroica incerca, intr-o lupta inegala, sa opreasca deplasarea lui Hitler catre Rasarit. Sa scriem istoria razboiului nu incepand din 22 iunie, ci din acea zi cand Stalin a luat hotararea sa inceapa razboiul" (id., pag. 49).

Aceasta in ce priveste intrarea URSS in razboi. Dar cand a inceput al Doilea Razboi Mondial, dupa opinia lui Victor Suvorov? Iata parerea sa, intr-o formulare succinta: "La 19 august 1939 Stalin a inceput mobilizarea secreta a Armatei Rosii, dupa care al Doilea Razboi Mondial a devenit inevitabil. Inceperea mobilizarii secrete insemna practic intrarea in cel de-al Doilea Razboi Mondial. 19 august 1939 este ziua cand Stalin a inceput al Doilea Razboi Mondial. Mobilizarea secreta trebuia sa se incheie prin atacarea Germaniei si Romaniei, la 6 iulie 1941. Concomitent, in Uniunea Sovietica trebuia decretata Ziua "M", ziua cand mobilizarea se transforma, din secreta, in deschisa si devenea totala. Mobilizarea secreta a fost orientata in sensul pregatirii agresiunii. Pentru apararea tarii nu s-a facut nimic. Mobilizarea secreta a fost atat de colosala incat nu s-a izbutit ascunderea existentei sale. Lui Hitler i-a ramas o singura sansa: sa se salveze printr-o lovitura preventiva. Hitler l-a preintampinat pe Stalin cu doua saptamani. Iata de ce Ziua "M" n-a mai venit" ("Ziua "M"").

Molohul la judecata Istoriei

Stalin a pregatit razboiul cu mult inainte de invadarea Poloniei. In acest scop sceleratul pact Ribbentrop-Molotov reprezenta o piesa importanta din scenariu, caci el s-a perfectat la propunerea lui I.V. Stalin, si nu a lui Adolf Hitler, care numai dupa sapte luni de la solicitare a acceptat incheierea lui - o alta realitate camuflata cu grija de istoriografia sovietica. Masina de lupta sovietica a fost formidabila. Suvorov distruge, intemeiat pe documente, mitul unei Uniuni Sovietice nepregatite de razboi. Sovieticii aveau, inainte de declansarea conflagratiei mondiale, cele mai bune tancuri din lume. Si cele mai multe. Productia de avioane si, in general, de tehnica militara, cu accent de greutate pus asupra artileriei, a fost accelerata la dimensiuni nemaiintalnite in istorie. La 22 iunie 1941 Armata Rosie era mai puternica decat Wehrmachtul. Si atunci, cum de a fost posibila invazia germana? Suvorov spune limpede: dupa ce si-a atins scopul, acela de a avea frontiera comuna cu Germania - dupa cotropirea Poloniei -, Stalin s-a pregatit sa loveasca intai Germania si Romania ("aorta petroliera" a armatei germane), in care scop a masat uriase cantitati de material militar si trupe in raioane de langa frontiera. Cu doi ani mai inainte, industria militara sovietica a renuntat la fabricarea oricarui tip de arme defensive. A produs exclusiv material folosibil in ofensiva. Pentru tactica ofensiva au fost pregatiti si comandantii, notiunile de aparare si retragere fiindu-le straine. Sa ne amintim ce au patit cei care s-au retras din fata tavalugului nemtesc ori au cazut prizonieri? In cel mai bun caz ii asteptau lagarele siberiene. Ca sa pregateasca armata de ofensiva, Stalin si acolitii lui au avut la dispozitie un Gulag cu milioane de detinuti, printre care specialisti de inalta clasa, mana de lucru gratuita si un popor adus la limita minimei rezistente, trudind enorm pentru un castron de casa. Pe 8 iunie 1941, Hitler i-a vorbit ambasadorului W. Hewel, reprezentantul Ministerului de Externe pe langa Cartierul sau General, despre concentrarile de trupe sovietice la frontiera de vest, caracterizate drept "cea mai mare concentrare din istorie" (David Irving, "Hitler's War", New York, 1977, p. 265). Blitzkriegul a surprins aviatia ofensiva sovietica ingramadita pe aerodromurile de langa frontiera. A fost distrusa. Nemtii au capturat o uriasa cantitate de materiale de razboi. Din pacate pentru Hitler, lovitura preventiva pe care Stalin l-a obligat s-o dea la 22 iunie s-a transformat in razboi de uzura, cu dezvoltarea si sfarsitul cunoscute. Uriasa cantitate de materiale concentrate in raioanele de frontiera a fost observata si de germani. In "Jurnalul" generalului Franz Halder, seful Statului Major General german, gasim, in insemnarea din 04.07.1941: "In padurile de la nord de Riga, pe aripa de nord, a fost capturata aproape o armata intreaga. (...). Cantitatea mare de vagoane de pe calea ferata din jurul Brianskului ar parea mai degraba un indiciu de formare a unei rezerve operationale - dar nu au forte suficiente pentru asta - decat o acumulare de stoc abandonat din motive tehnice." La 5 iulie: "...in urma operatiunilor aeriene de recunoastere, s-a raportat ca inamicul se retrage in dezordine din fata Armatei a 7-a si a ungurilor (...) S-a observat din nou numarul enorm de vagoane stationate pe calea ferata. Scopul acestor acumulari de stoc si al manevrelor din zona (aparent dinspre sud) inca nu a fost descifrat. Rezerve operationale? Grup ce are ca scop atacarea flancurilor?" La 6 iulie 1941: "Metoda rusa de atac: baraj al artileriei de 3 minute, apoi pauza, apoi atac cu infanteria, care nu are in dotare arme grele" (sublinierea noastra: armele grele mai degraba incurca in ofensiva!). Citatele sunt luate din "Jurnal", Editura Elit Iasi, f.a. La randul sau, feldmaresalul Erich von Manstein, considerat "cel mai stralucit general al lui Hitler", scrie: "Au fost multe controverse pe tema daca modul de dispunere a trupelor sovietice avea un caracter ofensiv sau defensiv. Daca ar fi sa luam in consideratie numarul de unitati dislocate in partea vestica a Uniunii Sovietice si puternicele concentrari de blindate din zona Bialystok si din jurul Lvovului, atunci am putea sa tragem concluzia - asa cum a facut-o si Hitler - ca, mai devreme sau mai tarziu, Uniunea Sovietica ar fi trecut la ofensiva. Pe de alta parte, modul de dispunere a fortelor sovietice constatat de noi pe data de 22 iunie 1941 nu indica vreo intentie de agresiune imediata din partea sovieticilor. Cred ca cel mai aproape de adevar am fi daca am spune ca sovieticii isi alesesera un mod de desfasurare a trupelor - cu efective marite in mod considerabil prin ocuparea Basarabiei, estului Poloniei si tarilor baltice - care sa fie valabil in "orice eventualitate" (...). In foarte scurt timp Armata Rosie - ale carei grupuri de armate erau din punct de vedere numeric, daca nu calitativ, superioare grupurilor de armate ale Wehrmachtului - putea sa avanseze catre vest si sa treaca la atac. Deci se poate spune ca modul de amplasare a trupelor sovietice constituia o amenintare latenta, chiar daca pana la 22 iunie el era unul eminamente defensiv. In momentul in care Uniunii Sovietice i s-ar fi oferit o ocazie favorabila - politica sau militara - ea ar fi putut sa ameninte in mod direct Reichul." ("Victorii pierdute", Editura Elit Iasi, pag. 173). Punctul de vedere al feldmaresalului nu este identic (dar nici diametral opus) celui al lui Suvorov.
Iata si un punct de vedere autohton, exprimat de prestigiosii istorici Florin Constantiniu si Ilie Schipor in volumul "Trecerea Nistrului 1941", Editura Albatros, 1995): "Accesul la arhivele sovietice va elucida - speram - problema intentiilor lui Stalin in mai-iunie 1941. Ceea ce se poate spune de pe acum este ca Inaltul Comandament sovietic a concentrat mari efective pe directia sud-vest, adica in Ucraina si Moldova (in iunie 1941, pe aceasta directie au mai fost concentrate 25 de divizii). Chiar dupa declansarea "Operatiunii Barbarossa" la 22 iunie 1941, Inaltul Comandament sovietic, fidel doctrinei sale ofensive, a incercat sa smulga initiativa strategica si nu s-a renuntat la aceasta intentie decat la 27 septembrie 1941, cand s-a decis trecerea in aparare".

Este interesanta si opinia celebrului gazetar Pamfil Seicaru: "Propaganda engleza si americana a depus eforturi neintrerupte, neobosite, pentru a proiecta imaginea unei Rusii victime a agresiunii naziste, cea a unei democratii atacate, invadate de hoardele fasciste (...). Rusia, victima a agresiunii popoarelor vecine? Guvernul sovietic avea, fara indoiala, tot interesul sa difuzeze minciuna nerusinata ca Rusia este un stat expus fara incetare invaziilor (...). Alianta incheiata cu Napoleon avea, in linii generale, aceeasi factura ca si pactul semnat in 1939 de catre Stalin si Hitler. In 1812, ca si in 1941, ruptura aliantei a fost provocata de manevrele ascunse ale Rusiei, care se pregatea sa atace vechiul sau aliat de indata ce acesta s-ar fi gasit intr-o situatie dificila" ("Sa ramana doar cenusa", Editura Fronde, Alba Iulia - Paris, 1996, pag. 19-20).

De altfel, paralelismul izbitor dintre anii teribili 1812 si 1941 a fost stralucit pus in lumina de eruditul ambasador roman Grigore Gafencu, in volumul sau de exceptie "Preliminaires de la guerre ' l'Est", aparut in 1944, in Elvetia.

Frizeaza punctele de vedere pe care le-am prezentat neverosimilul? Credem ca nu! Si subscriem total la constatarile atat de pertinente pe care le face reputatul istoric acad. Florin Constantiniu si pe care le reproducem din lucrarea "De la razboiul fierbinte la razboiul rece", Editura Corint, Bucuresti, 1998: "Oricat ar parea de paradoxal, dar cel de-al Doilea Razboi Mondial - evenimentul istoric despre care s-a pastrat cea mai mare cantitate de informatie si care a doborat toate recordurile bibliografice - ne este mai putin inteligibil decat, de pilda, Razboiul Peloponeziac, si asta nu pentru ca Thucydides ar fi creat un model inegalabil, ci pentru ca amploarea fara precedent a conflictului reclama o investigatie multilaterala a izvoarelor, o cercetare pe numeroase planuri, pe scurt, o ancheta de proportii pe care istoriografia nu a cunoscut-o inca". Iar in revista "Dosarele Istoriei" - nr. 6/2006: "In ce ma priveste, cred ca nici astazi, la cateva decenii de la terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, noi nu avem, in Romania, o istorie adevarata a marelui conflict din anii 1939-1945. Si astazi, la noi - dar nu numai la noi -, istoria celui de-al Doilea Razboi Mondial - am mai spus-o - este privita prin ochelarii invingatorilor".