Daca o minte poate pătrunde algoritmul istoriei, să vadă ca toate sunt permutări ale aceloraşi parametri de rătăcire [de la adevăr], atunci va trebui să recunoască două momente cheie care nu se încadrează în niciun sistem omenesc, în nicio cifră sau cip: primul eveniment este Rugul Aprins, al doilea este Întruparea lui Hristos. Primul e prefigurarea celui de al doilea. Şi pentru că Hristos a înviat, vorbim despre o singură înnoire, precum a lăsat ca moştenire a puterii învierii Sale: Botezul creştin în Numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, prin tradiţie vie, sfântă, sobornicească şi apostolească, păstrat ca unică valoare a lumii: darul Duhului lui Dumnezeu. Numai acesta a înnoit lumea, a unit popoare, a vindecat toată durerea, a împlinit toata trebuinţa, a dat toata ştiinţa, a înălţat conştiinţa, aducând bună-stare şi pace. Iar acestea ştim că nu pot fi atinse fără dreapta credinţă, „pentru om este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă”.
Armonia nu este nicidecum reducerea la numitor comun a diferenţelor celor ce există, fiindcă fiinţele nu au fost create ca să fie reduse, ci ca să fie crescute. Aş spune că armonia este iubirea care a fost sădită să rezoneze în lucruri. Ordinea nu este o succesiune de lucruri, o aranjare spaţio-temporală, ci este armonia legilor firii care se supune Legii dumnezeieşti. Ce armonie şi ce ordine ni se propune astăzi? Materialismul propune să pornim de la ipoteza niciodată demonstrată, care afirmă că, neexistând spirit, materia ar fi ceva inteligibil prin procesele biochimice ale ei înseşi, şi în acelaşi timp se afirmă că materia este ininteligibilă şi că nu este creată de un Dumnezeu Care sa fie Spirit (e binecunoscut că materialiştii nu au noţiunea de Duh). Dar dacă este inteligibilă, atunci obligatoriu ar trebui să existe o inteligenţă care să o înţeleagă dinafara ei, (căci premisa ştiinţei este observarea detaşată), iar dacă nu Duhul a creat-o, atunci ei îndumnezeiesc materia zicând ca s-a autogenerat, lucru nedemonstrabil vreodată, apoi în ce priveşte faptul că nu poate fi înţeleasă, mă întreb atunci care mai e obiectul ideologiei materialiste. Ar fi hilară eroarea, dacă ar fi rămas la nivel de cochetare cu ispita gândului, şi nu ar fi tragică pentru atâtea miliarde de oameni pe care se aplică… Nu intru mai adânc în polemică, falsă dealfel, dintre creaţionism şi evoluţionism, întrucât ele nu fac vorbire despre acelaşi lucru: una vorbeşte despre momentul Facerii scris în Sfânta Scriptură şi demonstrabil din abundenţa prin toate mijloacele de observaţie ştiinţifică, iar alta vorbeşte despre o teorie nedemonstrată de nimeni şi care infirmă datele observabile. Smerit e Dumnezeu, că rabdă şi nu crapă pământul sub picioarele celor ce neagă ca El îl ţine!
Concluzia la cele de mai sus? 1.„Nou” si „înnoitor” sub soare nu este decât Hristos; 2. „Ordinea” nu poate fi dată de o aplatizare, de un reducţionism atroce, al unei singure calităţi sau cantităţi prin care să se masoare lucrurile, ci numai din respectarea profundă a scopului pentru care au fost create existenţele care se vor a se ordona, şi nu ai cum să respecţi Omul dacă afirmi că este o bucată de carne, şi nici dacă spui că nu este Dumnezeu, căci anulându-i sufletul, originea şi posibilitatea de sfinţire, este cea mai clară dovadă de înjosire; şi 3. Materialismul nu este ştiinţific, întrucât ştiinţa operează cu observaţia, iar aceasta demonstrează în permanenţă existenţa spiritului, dar mai grăitor decât orice este că aplicarea practică a acestei ideologii a adus odată cu gama largă de produse nefolositoare şi nebiodegradabile, şi o sumedenie de efecte pe scara largă, vizibile în toate ţările care au subscris: sărăcie, boală, suferinţă, genocid, dezumanizare şi suicid. Acolo unde există bunăstare materială, cauza este hărnicia, moralitatea şi credinţa omului.
Rasofora Neonila
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu