Profesorul Theodor Codreanu: Eminescu, asasinat a doua oara

“Am inceput sa-l aprofundez pe Eminescu inca din 1977 si continui sa-l studiez si acum, si-a inceput excursul criticul si istoricul literar Theodor Codreanu. Dupa 1989 a inceput moda demitizarilor si surprinzator de multi s-au napustit pur si simplu asupra lui Eminescu, incercând sa-l doboare de pe soclu. De ce am ales aceasta tema? Am ales-o pentru ca se leaga de aceasta demitizare furibunda”. Conferentiarul a explicat, apoi, conceptul de “canon”, transferat din hermeneutica teologica in cea literara, termenul de “canon occidental”, lansat de americani, prin Harold Blum, si conceptul de “scriitori canonici”, preluat si de noi. “Din nefericire, la noi canonul literar a fost legat in ultimii ani de asa-numita “lista a lui Manolescu”, a subliniat Theodor Codreanu. Cine nu este pe aceasta lista nu exista ca scriitor, ca istoric literar sau critic. Grigore Vieru sau Constantin Ciopraga, de pilda, lipsesc din monumentala Istorie a literaturii a lui Nicolae Manolescu. Si cititi, va rog, cum apare Eminescu in aceasta lucrare. Dar, oricâti demolatori si-ar uni fortele contra lui Eminescu, el va ramâne centrul canonic al spiritualitatii literare românesti, asa cum este Shakespeare la englezi, Dante la italieni sau Walt Whitman la americani. N-o spun numai eu, au spus-o la trimpul lor Nicolae Iorga, George Calinescu, Tudor Vianu, Constantin Radulescu-Motru, Constantin Noica, Dumitru Vatamaniuc, au spus-o multi exegeti straini ai operei eminesciene. .. Manolescu incearca sa-l scoata pe Eminescu din centrul canonului românesc si sa-l plaseze, tot ca scriitor canonic, in plan secund. Pâna si Luceafarul este minimalizat. ca si Scrisorile, ca si Oda in metru antic, despre care Laurentiu Ulici scrisese ca este cea mai frumoasa poezie care a fost scris vreodata in limba româna. Manolescu merge de la estetic la metaestetic, de la literatura la metaliteratura, la o meditatie despre literatura”. Theodor Codreanu a subliniat ca incercarea de a-l scoate pe Eminescu din centrul canonic românesc are legatura cu moarte civila a lui Eminescu, mai exact, cu asasinarea lui, din considerente politice si geo-politice. “Amintiti-va ca Eugen Negrici a si propus, la un post national de televiziune, instituirea unei taceri mormântale asupra lui Eminescu, timp de cel putin un deceniu! Nu-i aceasta o noua tentativa de asasinat?” a intrebat Theodor Codreanu, subliniind ca perpetuarea urii contra operei lui Eminescu, indeosebi contra publicisticii sale, este cea mai puternica dovada a actualitatii creatiei eminesciene.