Vocile băieţilor se schimbă mai devreme, fetiţelor de şase ani încep să le crească sânii. Copilăria este pe cale de dispariţie. De ce? O primă concluzie a oamenilor de ştiinţă: obezitatea şi produsele chimice duc la maturizarea sexuală prematură.
Cercetătorii danezi, în frunte cu profesorul Niels Skakkebaek, un medic endocrinolog faimos pentru munca sa de pionierat în domeniul cancerului testicular şi cercetarea ulterioară privind scăderea alarmantă a fertilităţii masculine în Europa şi America, au început să ancheteze acest fenomen pornind de la un articol de ziar din decembrie 2003. Articolul prezenta problema Corului Municipal din Copenhaga care nu mai găsea băieţi de 12-13 ani cu voce de sopran, deoarece pubertatea le transforma glasul, scrie revista Intelligent Life.
Echipa de medici endocrinologi danezi, specialişti în glande şi hormoni, observase deja o creştere alarmantă a numărului de copii cu simptome de pubertate precoce, iar povestea corului a confirmat aceste suspiciuni. „Credeam că pubertatea precoce este o problemă a americanilor, cauzată de stilul de viaţă american al adolescenţilor care petrec prea mult timp în faţa televizorului şi a calculatorului, consumă multă carne de vită tratată cu hormoni şi muţi suferă de obezitate", spune Anders Juul, directorul departamentului de cercetare de la Spitalul din Copenhaga.
Totuşi, în ultimii 200 de ani, vârsta pubertăţii a scăzut treptat în Occident. În anii 1700, vârsta medie la care vocea băieţilor începea să li se îngroaşe vocea, un indice de pubertate tardivă în cazul băieţilor, era 18 ani. Între mijlocul secolului al 19-lea şi mijlocul secolului 20, vârsta medie când fetele aveau prima menstruaţie în America şi în nordul Europei a scăzut de la 17 la sub 14 ani.
În anul 1950, britanicul James Tanner, medic pediatru, a publicat rezultatele unui studiu amplu despre pubertate. După două decenii de cercetare într-o casă de copii din Hertfordshire, Tanner a ajuns la concluzia că vârsta medie de dezvoltare a sânilor, adesea primul semn al pubertăţii în rândul fetelor, a fost unsprezece ani şi jumătate, iar în rândul băieţilor, pubertatea definită ca o creştere a volumului testicular, a început la aproximativ unsprezece ani şi două luni.
Vârsta medie a pubertăţii la fetiţele caucaziene: 9,7 ani
Studiul lui Tanner a devenit un punct de reper în întreaga lume. Cu toate acestea, în 1997 un grup de cercetători americani, coordonaţi de Marcia Herman-Giddens, a realizat o cercetare în care au fost implicate 17.000 de fete, a demonstrat că vârsta medie a pubertăţii în rândul fetelor de culoare albă a scăzut la 9,7 ani. Printre afro-americani, tendinţa a fost chiar mai pronunţată: fetele au intrat la pubertate la opt ani. Rezultatele au fost controversate, iar criticii au contestat metodologia cercetării: fetele care au participat la studiu nu erau reprezentantive pentru întreaga comunitate, iar cercetătorii nu le-au examinat în mod corespunzător, bazându-se doar pe dovezi vizuale de dezvoltare a sânilor. Dar, apoi, în 2002, un al doilea studiu a relevat rezultate similare. În aceste condiţii, Herman-Giddens a sugerat ca scala lui Tanner să fie revizuită în America.
La prima vedere, acest fenomen implică o contradicţie evolutivă deoarece vârsta medie de căsătorie a crescut, iar vârsta de maturitate sexuală a scăzut. Dar se pare că apariţia pubertăţii precoce la copii este cauzată de îmbunătăţirea nutriţiei şi sănătăţii fiinţelor umane.Descoperirile au şocat comunitatea de endocrinologie şi au pornit un nou val de cercetări. Skakkebaek şi echipa au început atunci să investigheze cazul băieţii din Corul Municipal din Copenhaga. Ei au obţinut toate înregistrările făcute de coordonatorii corului cu înălţimea şi greutatea copiilor, precum şi evaluările săptămânale de voce. Cercetătorii danezi au descoperit că vocile băieţilor se îngroşau cu aproximativ patru luni mai devreme şi cu cât băieţii aveau mai multe kilograme, vocea li se schimba mai repede. Studiile ulterioare din Olanda şi Italia au confirmat aceste rezultate.
Aceeaşi echipă a realizat şi primul studiu din Europa de Vest pentru a stabili care este vârsta de dezvoltare a sânilor în rândul fetelor. Rezultatele au arătat că în ultimii 15 ani, vârsta de dezvoltare a sânilor fetelor din Danemarca a scăzut cu un an, la 9 ani şi opt luni în 2006. Fetele au avut, de asemenea, prima menstruaţie în medie, cu trei luni mai devreme. „În prezent, în rândul populaţiei au loc schimbări majore. Aceste schimbări ar trebui să ne îngrijoreze deoarece nu ştim care sunt cauzele lor", spune Lise Aksglaede, coordonatoarea studiului.
Maturizare sexuală, dar nu şi psihologică
Termenul pubertate provine de la cuvântul latin „puberatum", ceea ce înseamnă vârsta de maturitate. În trecut, pubertatea (procesul de maturizare sexuală) şi adolescenţa (procesul de dezvoltare psihologică) apăreau în tandem. Decuplarea acestor procese înseamnă că prăpastia dintre maturitatea fizică şi psihologică este mult mai mare.
Doctorul Richard Stanhope din Marea Britanie crede că acest lucru are consecinţe dramatice. „Copiii sunt pregătiţi fizic pentru viaţa sexuală, dar nu şi mental. Astfel, ei devin mai vulnerabili la abuzuri sexuale, comportament sexual inadecvat, boli cu transmitere sexuală şi sarcini nedorite", spune Stanhope. Studiile au arătat că adolescenţii care trec prin pubertate mai devreme au un comportament mai agresiv, consumă alcool şi droguri şi chiar încălcă legea.
Dezbaterea despre supra-sexualizarea copiilor trebuie să abordeze nu doar problema companiilor care produc sutiene cu burete pentru fetiţele de şapte ani, dar şi problema reală că acestor copile le cresc sânii la această vârstă. Stanhope subliniază faptul că pubertatea precoce implică probleme de sănătate pe termen lung pentru femei deoarece creşte perioada de expunere la estrogeni. Potrivit Cancer Research UK, o fată care are prima menstruaţie cu un an mai târziu decât celelalte fete are un risc mai mic cu 5% de a dezvolta cancer de sân mai târziu în viaţă. „ Este posibil să existe o legătură importantă între pubertatea precoce şi cancerul mamar şi ovarian, tumori dependente de estrogen", spune Stanhope.
Fetele care ajung la pubertate mai devreme sunt de asemenea predispuse să dezvolte diabet de tip 2. Un studiu norvegian pe o perioadă de 37 de ani care a implicat 61.000 de femei a demonstrat că femeile care au avut prima menstruaţie la zece sau unsprezece ani au avut o rată a mortalităţii de 10% mai mare decât cea a femeilor care au ajuns la pubertate patru ani mai târziu.
O copilărie distrusă
Deşi pubertatea precoce este tot mai frecventă, ea nu este normală. De aceea, copiii care sunt diferiţi de ceilalţi din grupul lor sunt izolaţi şi batjocoriţi. Hayley Smith, în vârstă de 14 ani, a început să aibă sâni încă de la vârsta de cinci ani. Un an mai târziu, ea a avut prima menstruaţie. În primii ani de şcoală, Hayley s-a confruntat cu schimbări de dispoziţie frecvente, crampe de stomac, migrene şi coşuri.
La şase ani, Hayley era mai înaltă decât toţi colegii ei şi trebuia să îşi modifice uniforma ca să o încapă. Deşi prietenii buni au fost alături de ea, colegii au încercat să o excludă din colectiv şi au făcut glume pe seama ei. „Am auzit părinţii unor colegi care le spuneau să nu se împrietenească cu mine. A fost o perioadă foarte grea pentru mine şi de aceea de multe ori nu voiam sa merg la şcoală. Tot ce voiam este să fiu ca ceilalţi copii", spune Hayley.
Hayley a fost avut noroc că mama ei Debbie, şi-a dat seama repede de ce se întâmpla. A cumpărat cărţi ilustrate pentru a-i lui explica fetei ei modificările prin care trece corpul ei, a vorbit cu părinţii colegilor lui Hayley şi cu profesorii pentru a le explica situaţia. „Hayley nu a avut o copilărie adevărată deoarece a trebuit să suporte prejudecăţile oamenilor din jur. Chiar o rudă din familie a sugerat că pubertatea precoce a lui Hayley a fost cauzată de abuzul sexual", povesteşte Debbie.
Factorii care determină apariţia pubertăţii precoce
Studiile din Danemarca sugerează că experienţa lui Hayley ar putea fi în curând ceva banal. Cei mai mulţi medici endocrinologi sunt de acord că adolescenţii din ţările dezvoltate ajung la pubertate mult mai repede. Dar nu există un consens asupra cauzelor acestui fenomen. Schimbările se petrec prea repede pentru a fi genetice, de aceea au fost analizaţi mai mulţi factori de mediu: obezitatea, produsele chimice şi chiar absenţa părinţiilor în perioada copilăriei.
Un lucru este sigur: pubertatea apare după ce copilul a ajuns la o anumită greutate. Când ajunge la o anumită greutate, corpul produce un hormon numit Leptina. Acest hormon trimite semnale la hipotalamus şi joacă un rol în declanşarea neurotransmiţătorilor care stimulează pubertatea. Oamenii de ştiinţă au descoperit recent că în afară de neurotransmiţătorii PYY şi NPY (care sunt legaţi la sistemul de reproducere) un alt neurotransmiţător numit peptidele sărutului (denumirea se datorează faptului că sunt codificate de gena sărutului) poate declanşa pubertatea.
Epidemia de obezitate şi fenomenul pubertăţii precoce s-au dezvoltat în paralel, de aceea oamenii de ştiinţă au analizat legătura dintre ele. Doctorul Ken Ong şi echipa sa au investigat relaţia dintre pubertatea precoce şi variantele genetice specifice care pot cauza obezitatea. Folosind sânge colectat de la mii de femei din Norfolk în anii 1990, ei au dovedit că există o corelaţie între masa corporală crescută şi pubertatea precoce. Ei au descoperit ca femeile care aveau una dintre genele obezităţii erau, de asemenea, predispuse să intre la pubertate mai devreme. Ultimele lor cercetări sugerează că dacă o fetiţă se îngraşă prea mult în primul an de viaţă, este posibil să aibă prima menstruaţie mai devreme. Obezitătea nu explică însă pe deplin acest fenomen.
Rolul substanţelor endocrin-perturbatoare
Cercetătorii danezi au preluat monstre de sânge şi urină tuturor copiilor care au participat la studiile legate de pubertate pentru a analiza efectele unui grup de substanţe chimice care produc tulburări endocrine. Aceste substanţe, majoritatea create de om, se pare că au o influenţă corozivă asupra modului de lucru al hormonilor în corp. Potrivit lui Anders Juul, cele mai multe substanţe endocrin-perturbatoare fie mimează hormonii sexuali în corp, fie interferează cu modul în care aceşti hormoni sunt metabolizaţi. El consideră că acestea pot fi responsabile pentru influenţarea debutului pubertăţii şi a modulului în care aceasta progresează.
„Copiii sunt extrem de sensibili la hormoni înainte de pubertate deoarece corpurile lor produc foarte puţini. O diferenţă mică poate avea un impact major asupra sănătăţii lor", spune Skakkebaek. Skakkebaek unul dintre primii oamenii de ştiinţă care au sugerat că substanţele chimice ar putea imita hormonii şi să avertizeze de pericolele acestor înlocuitori chimici.
Dezbaterea despre substanţele endocrin-perturbatoare este foarte controversată. Cercetarea acestui domeniu este complicată deoarece cu toţii suntem expuşi la un cocktail de substanţe endocrin-perturbatoare în viaţa noastră de zi cu zi. Acest lucru îngreunează misiunea de a măsura modul în care fiecare compus individual afectează sistemul endocrin.
Unele dintre cele mai dăunătoare chimicale din acest grup sunt ftalaţii substanţe adăugate la materialele plastice pentru a creşte flexibilitatea, transparenţa şi durabilitatea acestora. Ftalaţii sunt omniprezenţi în ambalajele alimentare, în jucării, în perdele de plastic pentru baie. Câţiva au fost deja eliminaţi din produsele din America şi Europa din cauza problemelor de sanatate.
Atenţie la Bisfenol A şi uleiurile de lavandă
O altă substanţă periculoasă este Bisfenol A, o componentă a policarbonatului care se găseşte în căptuşeala cutiilor de conserve, în compoziţia cănilor pentru copii şi în sticlele de plastic, inclusiv în biberoane. Experimentele pe animale au arătat că Bisfenol A este un estrogen slab, care poate accelera dezvoltarea puberală la şoareci. Dar există încă controversa dacă expunerea neonatală la această substanţă poate declanşa pubertatea precoce sau nu.
În Canada şi în Danemarca, autorităţile au interzis utilizarea Bisfenol A în producerea sticlelor de lapte. Şi în America, Administratia pentru Mâncare şi Droguri, a recomandat o interdicţie similară privind folosirea substanţei Bisfenol A în fabricarea sticlelor şi cănilor pentru copii şi sugari, din cauza „efectelor potenţiale ale acestei substanţe asupra creierului, comportamentului şi prostatei la sugari şi copii mici".
Skakkabaek spune că oamenii de ştiinţă a identificat pentru prima dată potenţialul de estrogen din Bisfenol A cu aproape 60 de ani în urmă, atunci când au încercat să producă un estrogen sintetic pentru a preveni avorturile. Bisfenol A fost respins în favoarea unui estrogen mai puternic, dietilstilbestrol (DES). Acesta a fost utilizat pe scară largă în anii 50, până când s-a descoperit că multe femei care au luat DES au dezvoltat cancer vaginal, transmiţând acest risc şi fiicelor lor.
„Desi ştiam faptul că Bisfenol A este un estrogen slab, a fost considerat destul de sigur pentru utilizarea lui în policarbonatul de plastic", afirma Skakkabaek. „Este, de asemenea, sigur faptul că unele dintre aceste molecule se pot scurge în laptele din biberoane. Deci, întrebarea este dacă este dăunător pentru un copil să bea din aceste recipiente sau nu. Acest lucru este dificil de stabilit, deoarece efectele nu pot fi evidente decât în decurs de mai mulţi ani şi între timp cu toţii suntem expuşi la un cocktail complex din mici cantităţi de substanţe chimice care pot acţiona împreună sau pot fi opuse.
Apoi, există parabenii, conservanţi folosiţi în multe produse de uz zilnic (loţiuni de protecţie solară, şampon, deodorant) şi în final, fito-estrogeni, precum lavanda, fenicul, arborele de ceai şi probabil cel mai semnificativ, având în vedere utilizarea sa la scară largă în America, genisteina din soia.
În 2007, în revista medicală New England Journal of Medicine au fost prezentate cazurile a trei băieţi cărorai au început să le crească sânii după utilizarea unor produse care conţineau uleiuri de lavandă şi arbore de ceai. Într-un caz, o mama a folosit un balsam de vindecare care conţinea ulei de lavandă pentru fiul ei de patru ani. Într-un alt caz, un băiat de zece de ani a folosit gel de păr care conţinea lavandă şi ulei de arbore de ceai, iar al treilea caz este cel al unui băiat de şapte ani care a folosit săpun de lavandă. Lavanda şi arborele de ceai au provoacat perturbări hormonale în corpul băieţilor prin imitarea estrogenului. După ce băieţii nu au mai folosit produsele respective, au revenit la normal. Aceasta a fost prima dată când a fost dovedită relaţia dintre substanţele endocrin-perturbatoare şi perturbările hormonale la fiinţele umane.
Copii din America au o expunere deosebit de ridicată la substanţele endocrin-perturbatoare deoarece 80% din carnea de vită americană este încă tratată cu factori de creştere, susţine Skakkabaek. Naţiunile europene au fost suficient de preocupate de această problemă şi au interzis folosirea de stimulatori de creştere cu decenii în urmă.
Cercetarile continuă. Ştim puţine lucruri despre efectele asupra corpului uman a substanţele chimice care au invadat viaţa noastră de zi cu zi. Studiul danez, care urmează să fie publicat anul viitor, ar trebui să ne ofere informaţii importante cu privire la rolul pe care îl joacă toate aceste substanţe în transformarea copiilor noştri în adulţi înainte de vreme.
Sursa: Romania Libera
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu