Textul de mai jos l-am scris pentru a fi trimis fiecărui deputat din
Parlament, astfel încît să fie în cunoştinţă de cauză cu privire la
poziţia Bisericii privitoare la actele electronice. Se vrea un simplu
rezumat, nu un studiu.
De ce un creştin nu poate primi actele electronice ?
Începînd cu 14 Ianuarie 2009, cu apelul Părintelui Arhimandrit Iustin
Pîrvu de la Mănăstirea Petru Vodă, a apărut în societatea românească
nevoia unei dezbateri publice cu privire la cîteva măsuri legislative
luate de autorităţile române - Guvern, Parlament, Preşedenţie. Legea
urmăririi convorbirilor telefonice şi a supravegherii internetului,
ordonanţele de guvern privitoare la paşapoarte şi cărţi de identitate,
introducerea noilor permise auto şi a cardurilor bancare cu cip RFID
şi ordonanţele de guvern privitoare la implanturi au ridicat o seamă
de probleme peste care nici un creştin nu poate trece. Le enumerăm mai
jos.
1. Problema libertăţii
Cîteva citate din Noul Testament vin să lămurească de ce creştinii nu
pot primi actele electronice: “Şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul
vă va elibera pe voi. Răspuns-au, şi au zis lui: Sămânţă a lui Avraam
suntem, şi nimănui nu am fost robi nici odată; cum tu zici, că liberi
veţi fi? Răspuns-a Iisus lor: Amin Amin grăiesc vouă: Că tot cel ce
face păcatul, rob este păcatului.” (Ioan 8:32-34)
Sistemul electronic de supraveghere globală este bazat pe neîncredere
şi suspiciune, renunţă la prezumţia de nevinovăţie pe care tribunalele
trebuie să o infirme în cazul infractorilor. Aşadar, după ce în 2000
de ani de creştinism mîntuirea a fost laolaltă cu sentimentul
libertăţii, ni se impune un sistem în care noi şi copiii ce se vor
naşte vom trăi cu sentimentul permanentei vinovăţii, permanentei vine
de a nu greşi sistemului electronic, cîtă vreme Dumnezeu ne-a dăruit
libertatea totală a conştiinţei şi niciodată nu a încălcat-o.
“Iar Domnul Duh este; şi unde este Duhul Domnului, acolo este
libertatea.” (2 Corintheni 3:17)
Cîtă vreme aceste acte electronice nu sînt create în numele Domnului,
după învăţătura Bisericii, care spune că unde nu este Dumnezeu este
sigur diavolul, ele nu pot în nici un caz să slujească libertăţii cu
care am fost zidiţi de Dumnezeu. Cazurile de manipulare a
informaţiilor personale după bunul plac al celor care au acces la
bazele de date personale, pune în primejdie cu adevărat viitorul
libertăţii umane. O statistică a numărului de greşeli involuntare şi
de abuzuri în gestionarea informaţiilor personale la nivel de stat în
întreaga lume ar arăta limpede că vremea libertăţii şi a respectului
persoanei se va termina curînd.
Mai mult decît aceste trimiteri precise, implantarea urmăreşte
atingerea directă a puterilor sufleteşti. Sorin Ifrim, arestat pentru
terorism în luna Mai 2008, în statul Florida (SUA) a scris cuiva din
România următoarele: “Unii au platit sa aiba siguranta prin biocip,
altii au fost platiti ca si cobai. altii ca mine nu au stiut cind au
fost injectati cu biocip, pt ca vedeau / stiau si trebuiau
telecomandati. Cind am iesit din inchisoare am constatat ca am nu unul
ci 2 biocipuri [directionale] injectate simetric in stinga si in
dreapta sternului. De atunci am frica si confuzie, nu ma pot ruga cum
trebuie, am pierdut isihasmul si profunzimea, meditatie si
reflectarea, claritatea mintii si a sufletului. Miercuri este procesul
cind vor decide cum sa ma opreasca [ inkisoare pina la 15 ani, spital
mental sau doar telecomanda ce o am deja].” Aceste afirmaţii vin să
certifice faptul că ceea ce se ştia despre progresul tehnologic
contemporan devine astăzi realitate: Libertatea cu care oamenii au
fost înzestraţi de Dumnezeu să-şi folosească puterile sufleteşti
încetează în momentul implantării.
2. Problema chipului lui Dumnezeu
Prin implantarea care se urmăreşte în cele din urmă, se doreşte
schimonosirea chipului lui Dumnezeu din om. Cu alte cuvinte, omul fără
cip electronic ar fi ne-deplin, ne-desăvîrşit, incomplet. Aceasta este
cea mai mare jignire adusă lui Dumnezeu Creatorul şi omului, creaţiei
Sale, de cînd există neamul omenesc. Omul este redus de la “slavă a
lui Dumnezeu” (după Sfîntul Irineu de Lugdunum - sec. II d.Hr.) la un
animal fără drepturi cîtă vreme nu are cip implantat.
A socoti că actele electronice nu sînt un pas intermediar acestui
deziderat anti-uman şi anti-hristic este lipsă de realism şi dreaptă
judecată.
3. Problema numărului
Introducerea codului numeric personal a fost făcută în regimul
comunist fără nici un drept de apel la vreo dezbatere publică. Cîtă
vreme evidenţa populaţiei nu s-a servit de ajutorul calculatoarelor,
această măsură, deşi jignitoare la adresa creştinului, purtător al
unui nume sfinţit prin Sfîntul Botez, poate fi înţeleasă ca ajutătoare
pentru o mai bună gestionare de către stat a informaţiilor personale.
Dar de vreme ce implementarea tehnicii de calcul permite astăzi o
desăvîrşită evidenţă a populaţiei, în loc ca organele statului să
renunţe la acest apendice nefolositor persoanei umane, prin
introducerea elementelor biometrice nu numai că sîntem reduşi la
statutul de numere în faţa unei maşini, ci toate caracteristicile
noastre fizice, unice şi irepetabile sînt transformate în numere
unice, adîncind cu atît mai mult prăpastia dintre omul, zidit de
Dumnezeu ca slavă a Sa, şi identitatea numerică, implementată de o
mentalitate anti-creştină. Din aceasta se arată că cei mai mari
prigonitori ai Bisericii din toate veacurile, de la Nero şi Diocleţian
pînă la Stalin şi Ceauşescu, au fost nişte filantropi în comparaţie cu
sistemul actelor electronic pe care trebuie să îl adoptăm, cu atît mai
mult cu cît sîntem deja departe de momentul în care orice conştiinţă
creştină se putea întreba dacă nu cumva citatul din Apocalipsa 13:18
“cel ce are minte, să socotească numărul fiarei; că numărul omului
este” are sau nu legătură cu actele de identitate.
4. Problema semnului fiarei
Cartea Apocalipsei vorbeşte în capitolul 13 despre cea de a doua fiară
cu care se va lupta Biserica, care îi “face pe toţi [...] ca să le dea
lor semn pe mâna lor cea dreaptă, sau pe frunţile lor, şi ca nimenea
să nu poată cumpăra sau vinde, fără numai cel ce are semnul, sau
numele fiarei, sau numărul numelui ei.” (13:16-17) Deşi încă din
primele zile ale Creştinismului Părinţii Bisericii şi toată suflarea
care exista şi-a pus întrebarea despre cine va fi vorbind acest
verset, abia la începutul veacului 21 prorocia aceasta se apropie de
realitate, fiind la un pas de a se împlini, prin implantare. Cu toate
acestea, întrucît Duhul Sfînt a purtat de grijă Bisericii de la
Cincizecime, din vremea Sfinţilor Apostoli pînă astăzi, s-a ştiut de
către Biserică cine va fi fiara. Sfîntul Ippolit Romanul, pe la anul
200 d.Hr. spune limpede: “Fiara care se va ridica din pământ va fi
împărăţia lui Antihrist” (Despre Antihrist), aşadar orice formă
statală care va căuta să prigonească Biserica şi să pună în capul
statului şi al Bisericii oameni care să slujească diavolilor şi
învăţăturilor lor, iar nu lui Hristos şi învăţăturilor Bisericii.
Pedeapsa pe care le-a pregătit-o Dumnezeu celor ce vor primi semnul
fiarei este scrisă în capitolul 14 al Apocalipsei: “Oricine se închină
fiarei şi chipului ei, şi ia semn pe fruntea sa sau pe mâna sa, şi
acesta va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu cel dres neamestecat în
paharul mâniei Lui, şi se va chinui cu foc şi cu piatră pucioasă
înaintea Sfinţilor îngeri, şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor
în vecii vecilor se suie; şi nu au odihnă ziua şi noaptea cei ce se
închină fiarei, şi chipului ei, şi cel ce ia semnul numelui
ei”(14:9-11)
Semnul despre care vorbeşte cartea Apocalipsei este în limba greacă
veche, în care s-a scris la anul 90 această carte, cuvîntul χάραγμα
(háragma), care, conform dicţionarelor, este orice semn gravat sau
imprimat, întipărit, sau sculptat, cioplit, orice incizare sau
implantare.
Trebuie să fim orbi sufleteşte să nu vedem că implantul şi
înainte-mergătorul său, cipul din acte, sînt primul şi cel mai serios
candidat, după 2000 de ani de creştinism, de a deveni semnul fiarei.
Iar dacă alăturăm lor şi posibilităţile de control al puterilor
sufleteşti pe care tehnica o dezvoltă în cazul implantului, înţelegem
de ce trăim la timpul prezent unele din ultimele prorocii şi semne din
Apocalipsă, care anunţă sfîrşitul istoriei omenirii aşa cum o
cunoaştem.
Nu este nici un fior de panică în ceea ce scriem. De 2000 de ani
mărturisim în Simbolul Credinţei: “Aştept învierea morţilor şi viaţa
veacului ce va să fie”. Aceste fapte se vor petrece întocmai şi
creştinii le aşteaptă de 2000 de ani, dar ei ştiu la fel de bine că
mai întîi va veni Antihrist şi împărăţia sa, şi vor deveni realitate
toate catastrofele prorocite de Apocalipsă, şi apoi va veni Domnul
Iisus Hristos pe norii cerului şi va avea loc învierea morţilor.
Pentru aceea, contemporaneitatea cu Antihrist este una din
caracteristicile Creştinismului Ortodox, încă din vremea Sfinţilor
Apostoli, aşa cum scrie Apostolul iubirii, Sfîntul Ioan Teologul:
“Fiilor, ceasul cel de apoi este; şi precum aţi auzit că Antihrist
vine, şi acum antihrişti mulţi s-au făcut; dintru aceasta cunoaştem că
ceasul cel de apoi este.” (1 Ioann 2:18, 4:3)
Fără să cunoască cele mai multe din prorociile marilor Sfinţi ai
Bisericii (pe care şi noi le-am lăsat deoparte ca să scurtăm
prezentarea de faţă), unul din Sfinţii închisorilor comuniste, Ioan
Ianolide, scrie următoarele rînduri în anul 1985 (!): “Civilizaţia
modernă comportă următoarele riscuri: dispariţia vieţii prin
dezagregarea atomică militară, ori, pe cale paşnică, prin poluare şi
epuizarea resurselor naturale; dispariţia vieţii prin manipularea
stavroghiană a ingineriei genetice; dispariţia vieţii prin alienarea
oamenilor; tirania absolută prin monopolul tehnicii; transformarea
societăţii în temniţă, fermă ori uzină, prin tehnicizare; determinarea
conştiinţei prin mijloace tehnice; o lume teleghidată tehnic; anularea
omului ca fiinţă liberă conştientă şi stăpînă; dezechilibru ecologic;
răzbunarea naturii împotriva tehnicii; un dezastru general, pe care-l
îndreptăţeşte căderea omului din harul dumnezeiesc; golirea omului de
harul Duhului Sfînt şi dispariţia finalităţii transcedentale”
(Deţinutul profet, ed. Mănăstirea Diaconeşti 2009, pag. 155-156)
Pentru aceea, dorinţa noastră este ca forurile legislative să dea
dovadă de maturitate creştină şi să nu permită existenţa în România a
actelor electronice, cu atît mai puţin a posibilităţii implanturilor
cu cipuri electronice RFID. Încheiem cu un îndemn al aceluiaşi Ioan
Ianolide, unul din marii sfinţi ai închisorilor antihristice din
secolul XX: “Orice om politic, orice preot, orice filosof, orice
artist, economist, om de ştiinţă, pedagog, trebuie să se întrebe
cutremurat în ce duh se află, ce duh exprimă, ce operă săvîrşeşte:
mîntuitoare sau nimicitoare?” (ibidem, pag. 163)
Monahul Filotheu Bălan
Mănăstirea Petru Vodă, judeţul Neamţ
la pomenirea Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghie, Purtătorul-de-biruinţă
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu