Între 9 şi 27 martie 1992, un grup de tineri români, de o parte şi de alta a Prutului, organizau marşul "Drumul Crucii", cu binecuvântarea P.F. Teoctist, Patriarhul României, şi cu sprijinul Armatei Române. Tinerii purtători ai Crucii au plecat din Chişinău şi au străbătut cele trei provincii româneşti. Crucea a fost sfinţită de Biserica Ortodoxă Română şi a fost depusă în Piaţa Universităţii. Redau mai jos mesajul tinerilor către ţară.
Mesajul copiilor Basarabiei către forţele vii ale ţării
În Întreaga sa istorie neamul nostru s-a grupat, în ceasurile tragice, în jurul unor talismane mântuitoare: Biserica, Armata şi Ţara.
Purtăm în noi ideea creştină şi de trăire românească, opunând clor fără de cruce şi suflet: Crucea şi Patria!
Ştim cu toţii ce se petrece la hotarul ţării, unde satanicele umbre ale bolşevismului roşu istovesc încă sângele tinerilor României. Astăzi, când grupările politice se sfarmă între ele, noi, copiii acestei Ţări care mâine vom cădea primii pe câmpurile de bătaie lângă hotarul de Răsărit atacat din nou de duşmani, acum, când glasul patriei ne cheamă să ne întindem mâinile cu drag la umbra Crucii albe, să proclamăm într-un singur gând UNIREA tinerimii române.
Politiciatismul ne otrăveşte! Dar România Mare nu a ieşit din calculele politicienilor şi din culisele partidelor ci de pe câmpiile de luptă, stropite cu sângele veşnic tinerilor soldaţi români! Tinerii luptători ai României sunt singurii chemaţi să-şi conducă destinul şi Patria fiind singurii răspunzători în faţa istoriei.
Credem că trebuie înlăturată nepăsarea ce pune stăpânire pe suflete, trebuie luptat pentru ridicarea normelor morale ale creştinismului la rangul ce li se cuvine.
Vremea ne e potrivnică. Trupul ne e istovit. Picioarele ne sunt pline de răni. Dar nu ne vom obosi nici când că Biserica, Armata şi Şcoala reprezintă stâlpii Naţiunii Române. Ele sunt garanţiile existenţei, Statului şi Poporului nostru.
În curând, poate, noi vom pleca la război. Dorim să încheiem acest marş, cu gândul de a ne îndeplini o datorie de suflet şi cu speranţa că amintirea noastră va rămâne întipărită în sufletul veşnic viu al României.
Drumul acesta este pentru noi o probă apostolică ce trebuie să marcheze mobilizarea conştiinţei naţionale. Acest mic eroism nu este nimic altceva decât o dovadă de voinţă şi personalitate pe care noi, tinerii Noii Generaţii suntem datori să o demonstrăm.
Ne aflăm în faţa unui EV nou. O „comunitate fără Dumnezeu”, chiar dacă pare să devină unitatea societăţii de mâine, nu e comunitatea de dragoste a creştinismului şi nu se poate confunda cu ea. Comunitatea Bisericii nu poate fi substituită. Biserica este aliatul eforturilor noastre către unitate.
Afirmăm: Duhul României este viu! Iniţiativa noastră nu vrea să fie altceva decât un imbold, o mică contribuţie la opera reîntregirii.
Risipirea noastră de neam trebuie stopată. Avem convingerea că ne stă în putinţă acum refacerea conştiinţei de neam.
Naţionalismul nu semnifică doar marea iubire pentru morţii şi pământul nostru, ci, este mai ales setea de eternitate a României.
Tinerii de azi, ce par a hoinării pe străzi cu aerul celei mai mari indiferenţe faţă de toate lucrurile omeneşti, neîngrijit îmbrăcaţi, cu părul în dezordine, pentru care Pământul este prea strâmt, şi cerul nu-i destul de înnalt, cu teorii proprii despre Univers şi despre viaţă, tinerii aceştia reprezintă cu toate virtuţile şi defectele lor purtătorii loialităţii, patriotismului şi ai onoarei naţionale.
Tinerii văd dincolo de prezent. Ei vor şti să intervină în el prin viziuni, stări sufleteşti proprii.
Nu ne este teamă să greşim, păşind alăturea de drum, pentru că ştim că există un drum care ne este menit.
Suntem generaţia sortită să închege noi sinteze româneşti, cu toate păcatele şi cu toate darurile ce se află în sufletul românesc.
Atâta timp cât energiile creatoare româneşti nu au secat, nu ne pasă. Românismul există în istorie şi asta este de ajuns.
Ziua de azi este istorie. Tineretul român este chemat să îşi conducă destinul şi patria fiind singurul răspunzător în faţa istoriei.
Scopul acţiunii noastre este de a împăca Naţiunea cu Dumnezeu. Suntem siguri că la ceasul socotelilor, când rânduiala de azi va fi aruncată la coşul de gunoi al istoriei, judecătorul neamului va fi Mihai Eminescu însuşi.
Noi nu dorim ca acest Marş să fie transformat în prilej de beneficii electorale ale vre-unui partid. Am gândit această acţiune în spiritul unităţii româneşti, dincolo de orice idee partizană.
Dedicăm efortul nostru tinerilor luptători ai Armatei Române pentru slava Bisericii şi a Neamului!
Fie ca această Mişcare a noastră, prin trupul ţării, să fie temeiul naşterii unei Generaţii Noi pentru România.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
27 martie 1992
www.jos-comunismul.blogspot.com
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu