Astăzi cred că lucrul de care trebuie să ne fie cel mai groază şi cu care trebuie să ne luptăm cel mai mult este acest proces general de îndobitocire, această uniformizare a oamenilor într-o mare masă, la nivel de brute. Nu tu valori, nu te autenticitate, nu tu sinceritate, nu tu omenie. E un fel de hedonism nereuşit, o apatie automatizată, o pervertire neambiţioasă, un pauperism sufletesc. Şi e atât de rapid şi de ubicuu acest fenomen, că îmi îngheaţă venele când mă gândesc. Mereu o fi existat sentimentul de apartenenţă la un grup, fenomenul de turmă, dar acum nu mai există un sistem de valori, nu mai există preocuparea pentru nimic în afară de stricta satisfacere a nevoilor trupeşti, dar cum am mai zis, până şi aceasta nereuşită, fadă, ca singur mijloc de satisfacere banul şi nimic altceva. Am maşina mea, plasma mea, vecinu crapă de ciudă, atunci e bine. Nu e nimic interesant şi nou în ce spun, dar mi se pare groaznică lipsa aceasta de voinţă a oamenilor de a mai simţi autentic. Mama îmi spune azi că idealismul costă. Idealismul costă?! Dar fără idealism unde e progresul? Fără idealism unde e lumea când le voi vorbi eu copiilor mei despre idealism? Poate pervertirea şi indolenţa nu costă. De ce să vrei să te îndrăgosteşti în filme? De ce să fi deja cu 50% îndrăgostită de tipul care ţi-a dat add pe mess? Mai bine îndrăgosteşte-te încet şi adânc de fiecare bucăţică de suflet şi trup.De ce să susţii pacea în lume şi să-ţi scrii pe frunte cât de împotriva războiului din Irak eşti când tu habar n-ai despre ce e vorba şi nu simţi nimic pentru asta şi nu e nimic sincer şi autentic, iar în sufletul şi comportamentul tău numai pace nu e?Sufletul şi capacitatea de a simţi şi a crea ale omului sunt inepuizabile prin definiţie, iar noi ne dezumanizăm refunzându-ne propria definiţie?
Sursa: http://bleu-og.blogspot.com/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu