“Ce fel de mână are acel ce cutează să ridice piatra ca să lovească în sufletul lui Mihai Eminescu, mai bine zis în calitatea lui de martir şi de român creştin? Căci nu pentru calitatea sa de ateu comunist i-au fost scurtate zilele. Cine are urechi de auzit, să audă!”
Aspazia OŢEL PETRESCU
Pe blogul “intelectualului, poetului, traducătorului şi eseistului de orientare tradiţionalistă, promotor al principiilor şi idealurilor dreptei creştine”, după cum s-a autointitulat domnul Răzvan Codrescu, se face o referire şi la persoana mea. Eu sunt “copilandrul” care i-a dat revista “Veghea”. Autorul crede că sunt în vârstă de 7-8 ani, chiar dacă am 14 ani. Cu siguranţă că m-a văzut cu ochiul ăla care plânge, pentru că ăla care râde a obosit din cauza corecturii articolelor în care nu nimerea ortografierea corectă a numelui Mântuitorului - o ştiu de la tatăl meu, care i-a citit respectivele texte pe care le publica într-o revistă apărută la Sibiu. Asta, apropo de analfabetism. Aproape toţi copilandrii de vârsta mea ştiu să scrie numele Mântuitorului, altfel ar fi avut mari probleme în a promova satisfăcător disciplina numită religie. Şi nici la limba şi literatura română n-ar fi trecut prea uşor clasa, încălcând normele Academiei Române cu privire la scrierea cu „â” şi „sunt”. Am înţeles că regimul comunist, instalat cu ajutorul tancurilor sovietice, a impus norme străine limbii române. De ce nu renunţă noul detractor al lui Eminescu la normele impuse de comunişti, rămâne să ne răspundem fiecare.
I-am dat revista în speranţa că, citind textele despre credinţa lui Eminescu, semnate de Părinţii Constantin Galeriu, Valeriu Anania, Ilie Moldovan, Ovidiu Moceanu sau de Maica Benedicta – Zoe Dumitrescu-Buşulenga, ori de personalităţi exemplare ale foştilor deţinuţi politic, aşa cum sunt doamna Aspazia Oţel Petrescu sau domnul Teofil Mija, îşi va revizui atitudinea de contestare a credinciosului creştin Mihai Eminescu. După cum se vede, nu a înţeles nimic.
Neputând să-şi depăşească condiţia de săgeată, domnul Răzvan Codrescu îşi închipuie că eu am fost trimis de cineva să-i dau revista. Că l-am privit cu teamă.
Nu v-am privit cu teamă, v-am privit cu milă, domnule Codrescu, căci eu am conştiinţa curată în faţa lui Dumnezeu. Spuneţi că v-am privit ca pe un balaur. Da, căci balaurul este personajul negativ al basmelor, care face rău conştient. Gura păcătosului adevăr grăieşte!
P.S. Am făcut aceste precizări, deşi am fost sfătuit să nu fac acest lucru. Tatăl meu mi-a spus că unul care-l atacă pe Eminescu nu mai are nimic sfânt. Nu mi-e teamă de atacurile domnului Răzvan Codrescu. N-ar fi prima oară când atacă. Chiar dacă o face prin persoane închipuite de el însuşi, cu nume sau fără nume. Aşa e când dai în mintea copiilor. Păcat că n-are şi curăţenia noastră sufletească.
7 comentarii:
Mihai,
Sunt abonat la feed-ul tău şi te citesc şi pe tine la fel cum îl citesc şi pe domnul Codrescu. Aşa că te rog să nu îmi iei în nume de rău acest comentariu.
Voi chiar nu mai aveţi cu cine să vă certaţi? De ce în dreapta românească, conservatoare, tradiţionalistă, eminesciană (dacă sună mai bine termenul acesta) trebuie să existe mereu dezbinare şi cearta? Vă scoateţi ochii inutil şi în folosul exclusiv al celor pentru care anti-românismul este visul cel mai frumos.
Două remarci am:
1. Eminescu a fost superior oricăruia dintre noi, din orice punct de vedere moral, spiritual, etc, dar nu a fost un perfect. Oricât de frumoase sunt unele teorii pe care le afirmă unii despre Eminescu, gândeşte-te că pot fi exacerbat. Fii un pic critic la tot ce auzi.
2. Corneliu Zelea Codreanu spunea tinerilor din Frăţiile de Cruce să asculte cât mai mult şi să vorbească doar atunci când cred ei de cuviinţă. Poate că şi părintele Iustin Pârvu în tinereţe a ascultat pe alţii mai pricepuţi, dezvoltându-şi înţelepciunea pe care o împărtăşeşte cu noi, acum, la bătrâneţe.
În textul de mai sus am citit de câteva ori sintagma "Tatăl meu mi-a spus" - "o ştiu de la tatăl meu". Încearcă să cunoşti tu lucrurile. Nu-ţi mai baza opiniile atât de mult pe opiniile altora.
Să auzim numai de bine.
Lucian Vasile
Vă mulţumesc pentru comentariu. N-am de ce sa va iau in nume de rău comentariul dumneavoastră. Intenţia mea nu este de a mă certa cu dl Codrescu. Nu mă interesează persoana dânsului, ci afirmaţiile sale despre Eminescu. Eu cred, în acord cu mari personalităţi ale neamului românesc, că Eminescu este modelul nostru cel mai înalt. A-i ataca familia lui Eminescu, aşa cum a făcut-o dl Codrescu, îi aduce descalificarea morală. Profesorul N. Georgescu lămureşte lucrurile într-un articol pe care l-am postat şi pe blogul meu. În ce priveşte credinţa lui Eminescu, s-au pronunţat teologi, oameni ai Bisericii, mult mai pregătiţi în acest domeniu decât dl Codrescu.
Să ştiţi că am un spirit critic destul de dezvoltat. Dar în faţa lui Eminescu trebuie să fii cuviincios. O spun mult mai bine decât mine doi oameni de excepţie, doi oameni mai pricepuţi, ca să vă citez, crescuţi în Frăţiile de Cruce, doamna Aspazia Oţel Petrescu şi domnul doctor Teofil Mija.
Încerc să trec totul prin filtrul gândirii mele, dar nu pot fi indiferent la spusele acestor monumente ale suferinţei româneşti. Şi cred că sunteţi de acord cu mine, mai ales că am văzut postat pe blogul dumneavoastră filmul dedicat Sfântului închisorilor, Valeriu Gafencu.
Cred ca lipsa unei drepte romanesti autentice isi are o explicatie si in slabiciunea asa-zisilor teoreticieni contemporani ai acestui curent. Daca si Razvan Codrescu s-a poticnit in fata lui Eminescu, ce sa mai zic?
Un prieten mi-a zis ca e posibil ca acesta sa fie omul lui Plesu. Un profesor ceva mai bine informat crede ca nici macar atat, nu este al lui Plesu, ci vrea sa fie al lui Plesu. Cel care a gasit necredinta tocmai la Dan Puric.Ce i-o fi apucat oare? Codrescu il gaseste necredincios pe Eminescu, Plesu pe Dan Puric...
Vedeti cum se intalnesc "marile" spirite?
Iar o să turbeze Codrescu! Mircea Platon spune, referindu-se la Mihai Neamţu, că e semnul unui eşec al familiei spirituale patronate de dnii Pleşu şi Patapievici faptul că ajunge să promoveze astfel de condeieri. Mihai Neamţu făcea acum câţiva ani pe legionarul prin revista condusă de Răzvan Codrescu.
Doresc să mai fac o singură precizare: nu am susţinut nici eu, nici revista Veghea, necesitatea canonizării lui Eminescu. E o insinuare făcută de către altcineva, de un creştin rezonabil. E regretabil că sunt oameni care preiau astfel de afirmaţii fără să le verifice.
In blogosfera noastra si-a facut prezenta "anonimul" Florin care ne indeamna sa citim o prefata a lui Codrescu despre Doamna Aspazia Otel Petrescu. Oare stie acesta ca pentru a publica aceasta prefata, Razvan Codrescu a extirpat prefata preferata de autoare, respectiv cea facuta de profesorul Ion Coja? Asta ca sa nu intram in detalii si mai stanjenitoare pentru prefatatorul de ocazie.
Ce ipocrit poate fi acest Codrescu! Mai intai injura oamenii, iar apoi se baga in fata, mai nou in calitate de prefatator. Aduceti-va amnte ca la fel a procedat si cu Parintele Teofil de la Sambata.
Trimiteți un comentariu