Supra-sexualizarea copiilor: cine e de vină?

Vocile băieţilor se schimbă mai devreme, fetiţelor de şase ani încep să le crească sânii. Copilăria este pe cale de dispariţie. De ce? O primă concluzie a oamenilor de ştiinţă: obezitatea şi produsele chimice duc la maturizarea sexuală prematură.

Cercetătorii danezi, în frunte cu profesorul Niels Skakkebaek, un medic endocrinolog faimos pentru munca sa de pionierat în domeniul cancerului testicular şi cercetarea ulterioară privind scăderea alarmantă a fertilităţii masculine în Europa şi America, au început să ancheteze acest fenomen pornind de la un articol de ziar din decembrie 2003. Articolul prezenta problema Corului Municipal din Copenhaga care nu mai găsea băieţi de 12-13 ani cu voce de sopran, deoarece pubertatea le transforma glasul, scrie revista Intelligent Life.

Echipa de medici endocrinologi danezi, specialişti în glande şi hormoni, observase deja o creştere alarmantă a numărului de copii cu simptome de pubertate precoce, iar povestea corului a confirmat aceste suspiciuni. „Credeam că pubertatea precoce este o problemă a americanilor, cauzată de stilul de viaţă american al adolescenţilor care petrec prea mult timp în faţa televizorului şi a calculatorului, consumă multă carne de vită tratată cu hormoni şi muţi suferă de obezitate", spune Anders Juul, directorul departamentului de cercetare de la Spitalul din Copenhaga.

Totuşi, în ultimii 200 de ani, vârsta pubertăţii a scăzut treptat în Occident. În anii 1700, vârsta medie la care vocea băieţilor începea să li se îngroaşe vocea, un indice de pubertate tardivă în cazul băieţilor, era 18 ani. Între mijlocul secolului al 19-lea şi mijlocul secolului 20, vârsta medie când fetele aveau prima menstruaţie în America şi în nordul Europei a scăzut de la 17 la sub 14 ani.

În anul 1950, britanicul James Tanner, medic pediatru, a publicat rezultatele unui studiu amplu despre pubertate. După două decenii de cercetare într-o casă de copii din Hertfordshire, Tanner a ajuns la concluzia că vârsta medie de dezvoltare a sânilor, adesea primul semn al pubertăţii în rândul fetelor, a fost unsprezece ani şi jumătate, iar în rândul băieţilor, pubertatea definită ca o creştere a volumului testicular, a început la aproximativ unsprezece ani şi două luni.



Vârsta medie a pubertăţii la fetiţele caucaziene: 9,7 ani

Studiul lui Tanner a devenit un punct de reper în întreaga lume. Cu toate acestea, în 1997 un grup de cercetători americani, coordonaţi de Marcia Herman-Giddens, a realizat o cercetare în care au fost implicate 17.000 de fete, a demonstrat că vârsta medie a pubertăţii în rândul fetelor de culoare albă a scăzut la 9,7 ani. Printre afro-americani, tendinţa a fost chiar mai pronunţată: fetele au intrat la pubertate la opt ani. Rezultatele au fost controversate, iar criticii au contestat metodologia cercetării: fetele care au participat la studiu nu erau reprezentantive pentru întreaga comunitate, iar cercetătorii nu le-au examinat în mod corespunzător, bazându-se doar pe dovezi vizuale de dezvoltare a sânilor. Dar, apoi, în 2002, un al doilea studiu a relevat rezultate similare. În aceste condiţii, Herman-Giddens a sugerat ca scala lui Tanner să fie revizuită în America.

La prima vedere, acest fenomen implică o contradicţie evolutivă deoarece vârsta medie de căsătorie a crescut, iar vârsta de maturitate sexuală a scăzut. Dar se pare că apariţia pubertăţii precoce la copii este cauzată de îmbunătăţirea nutriţiei şi sănătăţii fiinţelor umane.Descoperirile au şocat comunitatea de endocrinologie şi au pornit un nou val de cercetări. Skakkebaek şi echipa au început atunci să investigheze cazul băieţii din Corul Municipal din Copenhaga. Ei au obţinut toate înregistrările făcute de coordonatorii corului cu înălţimea şi greutatea copiilor, precum şi evaluările săptămânale de voce. Cercetătorii danezi au descoperit că vocile băieţilor se îngroşau cu aproximativ patru luni mai devreme şi cu cât băieţii aveau mai multe kilograme, vocea li se schimba mai repede. Studiile ulterioare din Olanda şi Italia au confirmat aceste rezultate.

Aceeaşi echipă a realizat şi primul studiu din Europa de Vest pentru a stabili care este vârsta de dezvoltare a sânilor în rândul fetelor. Rezultatele au arătat că în ultimii 15 ani, vârsta de dezvoltare a sânilor fetelor din Danemarca a scăzut cu un an, la 9 ani şi opt luni în 2006. Fetele au avut, de asemenea, prima menstruaţie în medie, cu trei luni mai devreme. „În prezent, în rândul populaţiei au loc schimbări majore. Aceste schimbări ar trebui să ne îngrijoreze deoarece nu ştim care sunt cauzele lor", spune Lise Aksglaede, coordonatoarea studiului.

Maturizare sexuală, dar nu şi psihologică

Termenul pubertate provine de la cuvântul latin „puberatum", ceea ce înseamnă vârsta de maturitate. În trecut, pubertatea (procesul de maturizare sexuală) şi adolescenţa (procesul de dezvoltare psihologică) apăreau în tandem. Decuplarea acestor procese înseamnă că prăpastia dintre maturitatea fizică şi psihologică este mult mai mare.

Doctorul Richard Stanhope din Marea Britanie crede că acest lucru are consecinţe dramatice. „Copiii sunt pregătiţi fizic pentru viaţa sexuală, dar nu şi mental. Astfel, ei devin mai vulnerabili la abuzuri sexuale, comportament sexual inadecvat, boli cu transmitere sexuală şi sarcini nedorite", spune Stanhope. Studiile au arătat că adolescenţii care trec prin pubertate mai devreme au un comportament mai agresiv, consumă alcool şi droguri şi chiar încălcă legea.

Dezbaterea despre supra-sexualizarea copiilor trebuie să abordeze nu doar problema companiilor care produc sutiene cu burete pentru fetiţele de şapte ani, dar şi problema reală că acestor copile le cresc sânii la această vârstă. Stanhope subliniază faptul că pubertatea precoce implică probleme de sănătate pe termen lung pentru femei deoarece creşte perioada de expunere la estrogeni. Potrivit Cancer Research UK, o fată care are prima menstruaţie cu un an mai târziu decât celelalte fete are un risc mai mic cu 5% de a dezvolta cancer de sân mai târziu în viaţă. „ Este posibil să existe o legătură importantă între pubertatea precoce şi cancerul mamar şi ovarian, tumori dependente de estrogen", spune Stanhope.

Fetele care ajung la pubertate mai devreme sunt de asemenea predispuse să dezvolte diabet de tip 2. Un studiu norvegian pe o perioadă de 37 de ani care a implicat 61.000 de femei a demonstrat că femeile care au avut prima menstruaţie la zece sau unsprezece ani au avut o rată a mortalităţii de 10% mai mare decât cea a femeilor care au ajuns la pubertate patru ani mai târziu.

O copilărie distrusă

Deşi pubertatea precoce este tot mai frecventă, ea nu este normală. De aceea, copiii care sunt diferiţi de ceilalţi din grupul lor sunt izolaţi şi batjocoriţi. Hayley Smith, în vârstă de 14 ani, a început să aibă sâni încă de la vârsta de cinci ani. Un an mai târziu, ea a avut prima menstruaţie. În primii ani de şcoală, Hayley s-a confruntat cu schimbări de dispoziţie frecvente, crampe de stomac, migrene şi coşuri.

La şase ani, Hayley era mai înaltă decât toţi colegii ei şi trebuia să îşi modifice uniforma ca să o încapă. Deşi prietenii buni au fost alături de ea, colegii au încercat să o excludă din colectiv şi au făcut glume pe seama ei. „Am auzit părinţii unor colegi care le spuneau să nu se împrietenească cu mine. A fost o perioadă foarte grea pentru mine şi de aceea de multe ori nu voiam sa merg la şcoală. Tot ce voiam este să fiu ca ceilalţi copii", spune Hayley.

Hayley a fost avut noroc că mama ei Debbie, şi-a dat seama repede de ce se întâmpla. A cumpărat cărţi ilustrate pentru a-i lui explica fetei ei modificările prin care trece corpul ei, a vorbit cu părinţii colegilor lui Hayley şi cu profesorii pentru a le explica situaţia. „Hayley nu a avut o copilărie adevărată deoarece a trebuit să suporte prejudecăţile oamenilor din jur. Chiar o rudă din familie a sugerat că pubertatea precoce a lui Hayley a fost cauzată de abuzul sexual", povesteşte Debbie.

Factorii care determină apariţia pubertăţii precoce

Studiile din Danemarca sugerează că experienţa lui Hayley ar putea fi în curând ceva banal. Cei mai mulţi medici endocrinologi sunt de acord că adolescenţii din ţările dezvoltate ajung la pubertate mult mai repede. Dar nu există un consens asupra cauzelor acestui fenomen. Schimbările se petrec prea repede pentru a fi genetice, de aceea au fost analizaţi mai mulţi factori de mediu: obezitatea, produsele chimice şi chiar absenţa părinţiilor în perioada copilăriei.

Un lucru este sigur: pubertatea apare după ce copilul a ajuns la o anumită greutate. Când ajunge la o anumită greutate, corpul produce un hormon numit Leptina. Acest hormon trimite semnale la hipotalamus şi joacă un rol în declanşarea neurotransmiţătorilor care stimulează pubertatea. Oamenii de ştiinţă au descoperit recent că în afară de neurotransmiţătorii PYY şi NPY (care sunt legaţi la sistemul de reproducere) un alt neurotransmiţător numit peptidele sărutului (denumirea se datorează faptului că sunt codificate de gena sărutului) poate declanşa pubertatea.

Epidemia de obezitate şi fenomenul pubertăţii precoce s-au dezvoltat în paralel, de aceea oamenii de ştiinţă au analizat legătura dintre ele. Doctorul Ken Ong şi echipa sa au investigat relaţia dintre pubertatea precoce şi variantele genetice specifice care pot cauza obezitatea. Folosind sânge colectat de la mii de femei din Norfolk în anii 1990, ei au dovedit că există o corelaţie între masa corporală crescută şi pubertatea precoce. Ei au descoperit ca femeile care aveau una dintre genele obezităţii erau, de asemenea, predispuse să intre la pubertate mai devreme. Ultimele lor cercetări sugerează că dacă o fetiţă se îngraşă prea mult în primul an de viaţă, este posibil să aibă prima menstruaţie mai devreme. Obezitătea nu explică însă pe deplin acest fenomen.

Rolul substanţelor endocrin-perturbatoare

Cercetătorii danezi au preluat monstre de sânge şi urină tuturor copiilor care au participat la studiile legate de pubertate pentru a analiza efectele unui grup de substanţe chimice care produc tulburări endocrine. Aceste substanţe, majoritatea create de om, se pare că au o influenţă corozivă asupra modului de lucru al hormonilor în corp. Potrivit lui Anders Juul, cele mai multe substanţe endocrin-perturbatoare fie mimează hormonii sexuali în corp, fie interferează cu modul în care aceşti hormoni sunt metabolizaţi. El consideră că acestea pot fi responsabile pentru influenţarea debutului pubertăţii şi a modulului în care aceasta progresează.

„Copiii sunt extrem de sensibili la hormoni înainte de pubertate deoarece corpurile lor produc foarte puţini. O diferenţă mică poate avea un impact major asupra sănătăţii lor", spune Skakkebaek. Skakkebaek unul dintre primii oamenii de ştiinţă care au sugerat că substanţele chimice ar putea imita hormonii şi să avertizeze de pericolele acestor înlocuitori chimici.

Dezbaterea despre substanţele endocrin-perturbatoare este foarte controversată. Cercetarea acestui domeniu este complicată deoarece cu toţii suntem expuşi la un cocktail de substanţe endocrin-perturbatoare în viaţa noastră de zi cu zi. Acest lucru îngreunează misiunea de a măsura modul în care fiecare compus individual afectează sistemul endocrin.

Unele dintre cele mai dăunătoare chimicale din acest grup sunt ftalaţii substanţe adăugate la materialele plastice pentru a creşte flexibilitatea, transparenţa şi durabilitatea acestora. Ftalaţii sunt omniprezenţi în ambalajele alimentare, în jucării, în perdele de plastic pentru baie. Câţiva au fost deja eliminaţi din produsele din America şi Europa din cauza problemelor de sanatate.

Atenţie la Bisfenol A şi uleiurile de lavandă

O altă substanţă periculoasă este Bisfenol A, o componentă a policarbonatului care se găseşte în căptuşeala cutiilor de conserve, în compoziţia cănilor pentru copii şi în sticlele de plastic, inclusiv în biberoane. Experimentele pe animale au arătat că Bisfenol A este un estrogen slab, care poate accelera dezvoltarea puberală la şoareci. Dar există încă controversa dacă expunerea neonatală la această substanţă poate declanşa pubertatea precoce sau nu.

În Canada şi în Danemarca, autorităţile au interzis utilizarea Bisfenol A în producerea sticlelor de lapte. Şi în America, Administratia pentru Mâncare şi Droguri, a recomandat o interdicţie similară privind folosirea substanţei Bisfenol A în fabricarea sticlelor şi cănilor pentru copii şi sugari, din cauza „efectelor potenţiale ale acestei substanţe asupra creierului, comportamentului şi prostatei la sugari şi copii mici".

Skakkabaek spune că oamenii de ştiinţă a identificat pentru prima dată potenţialul de estrogen din Bisfenol A cu aproape 60 de ani în urmă, atunci când au încercat să producă un estrogen sintetic pentru a preveni avorturile. Bisfenol A fost respins în favoarea unui estrogen mai puternic, dietilstilbestrol (DES). Acesta a fost utilizat pe scară largă în anii 50, până când s-a descoperit că multe femei care au luat DES au dezvoltat cancer vaginal, transmiţând acest risc şi fiicelor lor.

„Desi ştiam faptul că Bisfenol A este un estrogen slab, a fost considerat destul de sigur pentru utilizarea lui în policarbonatul de plastic", afirma Skakkabaek. „Este, de asemenea, sigur faptul că unele dintre aceste molecule se pot scurge în laptele din biberoane. Deci, întrebarea este dacă este dăunător pentru un copil să bea din aceste recipiente sau nu. Acest lucru este dificil de stabilit, deoarece efectele nu pot fi evidente decât în decurs de mai mulţi ani şi între timp cu toţii suntem expuşi la un cocktail complex din mici cantităţi de substanţe chimice care pot acţiona împreună sau pot fi opuse.

Apoi, există parabenii, conservanţi folosiţi în multe produse de uz zilnic (loţiuni de protecţie solară, şampon, deodorant) şi în final, fito-estrogeni, precum lavanda, fenicul, arborele de ceai şi probabil cel mai semnificativ, având în vedere utilizarea sa la scară largă în America, genisteina din soia.

În 2007, în revista medicală New England Journal of Medicine au fost prezentate cazurile a trei băieţi cărorai au început să le crească sânii după utilizarea unor produse care conţineau uleiuri de lavandă şi arbore de ceai. Într-un caz, o mama a folosit un balsam de vindecare care conţinea ulei de lavandă pentru fiul ei de patru ani. Într-un alt caz, un băiat de zece de ani a folosit gel de păr care conţinea lavandă şi ulei de arbore de ceai, iar al treilea caz este cel al unui băiat de şapte ani care a folosit săpun de lavandă. Lavanda şi arborele de ceai au provoacat perturbări hormonale în corpul băieţilor prin imitarea estrogenului. După ce băieţii nu au mai folosit produsele respective, au revenit la normal. Aceasta a fost prima dată când a fost dovedită relaţia dintre substanţele endocrin-perturbatoare şi perturbările hormonale la fiinţele umane.

Copii din America au o expunere deosebit de ridicată la substanţele endocrin-perturbatoare deoarece 80% din carnea de vită americană este încă tratată cu factori de creştere, susţine Skakkabaek. Naţiunile europene au fost suficient de preocupate de această problemă şi au interzis folosirea de stimulatori de creştere cu decenii în urmă.

Cercetarile continuă. Ştim puţine lucruri despre efectele asupra corpului uman a substanţele chimice care au invadat viaţa noastră de zi cu zi. Studiul danez, care urmează să fie publicat anul viitor, ar trebui să ne ofere informaţii importante cu privire la rolul pe care îl joacă toate aceste substanţe în transformarea copiilor noştri în adulţi înainte de vreme.

Sursa: Romania Libera

Părintele Arsenie Boca: Neajunsurile duhovniceşti ale începătorilor (II)

Înclinaţii spre lăcomie duhovnicească

Se istovesc în canoane.

Se dedau fără de frâu la posturi.

Se sustrag din faţa acelora care i-ar îndemna pentru hrana trupească.

N-au dreaptă socoteală.

Lucrează împotriva poruncilor.

Doresc mai mult un canon trupesc decât un canon al judecăţii.

Lipsa de ascultare de duhovnic.

Se trufesc prin diferite osteneli fără dreaptă socoteală.

Pe astfel de ucenici îi încurajează diavolul să facă astfel.

Caută să smulgă duhovnicilor sfaturi după cum le place lor.

În cazul că sunt respinşi au mâhnire ca de copii.

Ceea ce fac, fac numai de mântuială pentru că sunt convinşi că nu fac nimic bun înaintea lui Dumnezeu când nu lucrează cum le place lor.

Se împărtăşesc fără încuviinţarea duhovnicului de mai multe ori.

Înclinaţii spre pizmă şi lume

Îi sare în ochi binele duhovnicesc al aproapelui.

Suferă când aude că cineva este lăudat.

Virtutea altuia îl întristează şi dacă are prilej o va prigoni şi ponegri, cu scop de a-i risipi pe cât e posibil laudele.

Doreşte să fie primul în toate.

Vrăjmaşii omului duhovnicesc: lumea, trupul, diavolul

Aceştia trei în mod sigur îi ies omului în calea duhovnicească.

Cei buni

Se arată prin smerenia lor.

Nu ţin seama de lucrurile lor personale şi nu pun decât foarte puţin preţ pe ele. Cât despre alţii, tot li se pare mai presus.

În toate lucrurile lor smerenia stăpâneşte.

Cu cât lucrează mai mult cu atât îşi plac mai puţin.

Dorinţa vie le este de-a place lui Dumnezeu.

Tot ceea ce ostenesc ei pentru Dumnezeu li se pare nimic.

Sunt foarte fericiţi când nu sunt băgaţi în seamă şi când sunt criticaţi de alţii în lucrările lor. Când sunt lăudaţi de cineva ei sunt foarte uimiţi.

Nu doresc altceva să înveţe decât numai ce le este de folos.

Cei smeriţi nu dau învăţături nimănui.

Părintele Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei

Părintele Arsenie Papacioc: Văd un mare răspuns pe care nu-l poate da decât Ţara Românească în lume. Asta-i poziţia celui arestat 14 ani la Aiud.

Eu, personal - judec după inima mea -, văd o mare răspundere, văd un mare răspuns pe care nu-l poate da decât Ţara Românească în lume, cândva. Consider că în România e cea mai adecvată via­ţă, răsuflare şi suflare, după Scriptură. România este milostivă şi nu duce un război de distrugere, ci numai de avanpost, de apărare. Tocmai poziţia Scripturii. România o văd având o mare misiune în lume. Sigur că nu din punct de vedere econo­mic numaidecât, ci din punct de vedere mântuitor numaidecât. Asta contează! Că Dumnezeu rabdă, rabdă, dar şi înainte apucă. Poporul acesta de la naştere a suferit şi suferă încă din partea duşma­nilor. Şi el totuşi se menţine şi-n plus a născut atâtea valori: un Eminescu în literatură, Brâncuşi în sculptură, Enescu, considerând că arta, poezia este o proorocie, la urma urmei. Nu trebuie negli­jate aceste realităţi. Tocmai în această suferinţă stă renaşterea viitoare.



Deci o stare de prezenţă continuă este o sta­re de canon şi împlineşte o obligaţie. Mereu trăim starea de creştin creat şi salvat de Mântuitorul. Ca să ne salveze, gândiţi-vă că a fost jupuit, umilit, scuipat; şi era Dumnezeu! Nu îngrozeşte pe ni­meni faptul acesta, că era Dumnezeu întrupat? Ce nu a făcut ca să ne salveze? Cât de important este momentul prezent, clipa de faţă, asta o să vadă fiecare la mormânt. Dar să nu fie prea târziu. Degeaba te grăbeşti atunci, totul e să pleci la timp pentru pocăinţă. Vă spun asta ca un sfat de la un frate mai mare, de 96 de ani. Şi, dacă vă spun, spun ca să ascult şi eu.



Cât de scump e timpul şi suspinarea ta. Eşti liber să o faci de acum; cine te opreşte să te închini? Şi, dacă te opreşte duşmanul, primeşti plată de erou că te-ai închinat când te oprea. Eu vă spun că am mulţi ani la închisoare şi nu era lipsă de prezenţă! Mă gândeam: ce momente măreţe, să suferi pentru Hristos. Eram conştienţi că, dacă nu era Hristos, te vindeai pe doi lei, abdicai de la cre­dinţă şi scăpai de momentul acela. Dar nu scăpai de veşnicie. Veşnicia, ca şi moartea, e o realitate. Atunci o să auzim: „Ce mi-ai făcut cu viaţa ta, fi­ule?" Putem să-L învinuim pe Hristos că nu ne-a dat destul? Nici pe o mamă nu o poţi învinui că nu ţi-a dat destul. Ţi-a dat tot pentru că a stat la dispo­ziţia ta; ţi-a dat şi sângele. Nu poţi să o învinuieşti că nu ţi-a dat. Dar pe Dumnezeu, Care a creat şi sângele acela, şi laptele mamei, şi mama, şi fiul! Avem exemple atât de puternice şi de aproape de noi, încât nu mai poţi să faci nici o mişcare. Trăire creştină şi gata! Pentru că la moarte trebuie să spu­nem: „Ţie Ti-am dăruit Doamne toată viata mea."



„Lasă-l în seama Mea, nu te băga unde nu ai voie. Nu-l judeca. Lasă-l aşa murdar cum e. Mie Mi-e drag de el aşa, că nu am venit pentru îm­păraţi. Am venit pentru cerşetori." Hristos a fost împărat şi Cerşetor. Pentru cine S-a întrupat, pen­tru îngeri? Pentru noi, oamenii! Ce mai aşteptăm?! O trăire simplă de tot, dar o relaţie continuă cu ceilalţi. Suntem prea iubiţi de Dumnezeu. Aşa şontorogi cum suntem, păduchioşi, suntem foarte iubiţi. De aceea, eu consider că e o mare greşeală să ne vorbim de rău unul pe altul. Păduchios, pu­turos, ţigănos, aşa cum e, îl iubeşte Dumnezeu. El l-a creat. Nu-l judeca tu.



Cere un lucru simplu, dar fără de care nu se poate. Nu te închina de parcă ai cânta la mandoli­nă, ci închină-te cu simţire, pentru nevoia pe care o ai. Şi astfel suferinţa rămâne ca o mare necesita­te în viaţa omului. E o mare greşeală să cârteşti . „Slavă Ţie, Doamne, numai dă-mi putere să su­port!" Asta-i poziţia celui care a fost arestat 14 ani la Aiud.

Sf Nicodim Aghioritul: CA TOŢI CREŞTINII ÎNDEOBŞTE TREBUIE SĂ SE ROAGE NEÎNCETAT

Sa nu socoteasca cineva, fratii mei crestini, ca numai cei sfintiti si calugarii sint datori sa se roage neincetat si totdeauna, si nu si mirenii. Nu, nu. Toti crestinii indeobste sint datori sa se afle totdeauna in rugaciune. Caci Prea Sfintul Filotei, patriarhul Constantinopolei, scrie in “Viata” Sfintului Grigorie al Salonicului, ca avea un frate iubit, numit Iov, om foarte simplu si tare virtuos, cu care vorbind odata Sfintul ii grai si despre rugaciune si despre datoria fiecarui crestin de rind sa se nevoiasca totdeauna la rugaciune si sa se roage neincetat. Caci Apostolul Pavel porunceste tuturor crestinilor indeobste: “Rugati-va neincetat” (1 Tes. 5, 17). La fel zice si Proorocul David, macar ca era imparat si avea toate grijile imparatiei sale: “Vazutu-L-am pe Domnul inaintea mea pururea” (Ps. 15,8), adica Il vad in chip intelegator prin rugaciune pe Domnul totdeauna inaintea mea. Iar Grigorie Cuvintatorul de Dumnezeu invata pe toti crestinii, spunindu-le ca trebuie sa pomenim prin rugaciune numele lui Dumnezeu de mai multe ori decit rasuflam.

Si spunind Sfintul catre prietenul sau Iov acestea si alte multe, ii mai spuse si ca trebuie sa dam si noi as cultare indemnurilor Sfintilor; si ca trebuie nu numai sa ne rugam totdeauna, ci sa invatam si pe toti ceilalti indeobste, calugari si mireni, intelepti si simpli, barbati, femei si copii, si sa-i indemnam sa se roage neincetat.

Auzind acestea, batrinului aceluia Iov, i se paru un lucru nou si a inceput sa se impotriveasca si sa spuna ca pentru a se ruga cineva totdeauna trebuie sa fie dintre pustnici si calugari, care sint in afara lumii si a grijilor din ea, si nu dintre mirenii care au atitea griji si slujiri. Sfintul ii dadu iarasi si alte marturii si dovezi cu neputinta de respins, dar batrinul Iov nu se lasa induplecat. Dumnezeiescul Grigorie, ocolind vorba multa si cearta, tacu si pleca in chilia lui, ca si batrinul Iov .Dar mai pe urma, cind Iov se ruga in chilia lui singur, i se arata inainte ingerul Domnului, trimis de Dumnezeu, care voieste mintuirea tuturor oamenilor; si dupa ce-l mustra mult ca s-a sfadit cu Sfintul Grigorie si i s-a impotrivit in lucruri vadite, de care atirna mintuirea crestinilor, ii porunci din partea lui Dumnezeu sa ia aminte bine in viitor si sa se pazeasca sa nu mai spuna ceva protivnic unui astfel de lucru prea folositor sufletului, pentru ca se impotriveste voii lui Dumnezeu; nici cu mintea sa nu mai voiasca sa primeasca vreun gand protivnic, sau sa cugete altfel de cum i-a spus dumnezeiescul Gri gorie. Atunci, acel prea simplu batrin Iov merse indata la Sfintul si cazu la picioarele lui, cerind iertare pentru impotrivirea lui si-i dezvalui toate cite i le-a spus ingerul Domnului.

Vedeti, fratii mei, cum sint datori toti crestinii indeobste, de la mic la mare, sa spuna totdeauna rugaciunea mintii: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma” si sa se obisnuiasca totdeauna sa o spuna si mintea si inima lor ? Ginditi-va cit Il multumim pe Dumnezeu prin aceasta si cit folos vine din aceasta, daca a trimis, din marea Lui iubire de oameni, si un inger din cer ca sa ne descopere, ca sa nu mai avem nici-o indoiala despre aceasta.

Dar ce zic mirenii ? “Noi sintem prinsi in atatea treburi si griji ale lumii si cum e cu putinta sa ne rugam neincetat ?”

Eu le raspund ca Dumnezeu nu ne-a poruncit nici-un lucru cu neputinta de implinit, ci ne-a poruncit numai acelea pe care putem sa le facem. De aceea si aceasta este cu putinta sa o implineasca fiecare : sa caute cu osteneala mintuirea sufletului sau. Caci daca ar fi cu neputinta, ar fi cu neputinta tuturor mirenilor indeobste si nu s-ar afla atitia si atitia care o implinesc in lume.

Dintre acestia poate fi dat ca pilda si acel minunat Constantin, tatal Sfintului Grigorie. Acesta, macar ca era in palatul imparatesc si era numit tatal si invatatorul imparatului Andronic si se ocupa in fiecare zi cu treburile imparatesti, pe linga cele ale casei sale, -caci era foarte bogat si avea multe averi si multi slujitori si copii si femeie -, totusi era atit de nedespartit de Dumnezeu si atit de predat rugaciunii neincetate a mintii, ca de multe ori uita cele ce le vorbise impreuna cu imparatul si cu dregatorii din palat privitor la treburile imparatiei si intreba iarasi o data si de doua ori despre treburile acestea. De aceea, ceila1ti dregatori, care nu stiau pricina, se suparau si il osindeau ca uita asa de repede si supara pe imparatul, intrebindu-l a doua oara. Dar imparatul, care stia Prircina, il apara si zicea : “Constantin are gindurile lui si ele nu-l lasa sa fie cu luare aminte la cuvintele noastre, care sint vremelnice si desarte. Mintea binecuvintatului si fericitului Constantin este pironita de cele adevarate si ceresti si, de aceea, uita cele pamintesti, pentru ca toata atentia lui este la rugaciune si la Dumnezeu”.

De aceea Constantin era respectat (cum zice Prea Fericitul Patriarh Filotei) si foarte iubit de imparatul si de toti dregatorii imparatiei, precum era iubit si de Dumnezeu, si a fost invrednicit sa faca si minuni. Caci suindu-se odata (zice Prea sfintul Filotei in “Viata” Sfintului Grigorie, a fiului lui), intr-o corabie cu toata familia ca sa mearga mai sus de Galata la un pustnic, care se linistea acolo, pentru rugaciune si binecuvintare, pe drum a intrebat pe slujitorii sai daca au luat ceva de mincare ca sa duca lui Avva acela. Aceia ii spusera ca au uitat din pricina grabei si n-au luat nimic. Binecuvintatul s-a intristat putin, dar n-a spus nimic, ci mergind inainte cu caicul si-a virit mina sa in mare si cu rugaciunea tacuta a mintii a rugat pe Dumnezeu, Stapinul marii, sa-i dea ceva de mincare. Si, putin dupa aceea (o, minunate fapte cu care slavesti Hristoase Imparate pe robii Tai !) scoase mina lui din mare, tinind un peste foarte mare, pe care aruncindu-l in corabie in fata slujiitorilor sai, zise: “Iata a avut Domnul grija, de noi si de Avva, robul Sau, si i-a trimis ceva de mincare”. Vedeti, fratii mei, cu ce fel de slava slaveste Iisus Hristos pe robii Sai, care sint totdeauna cu El si cheama totdeauna prea sfintul si prea dulcele Lui nume?

Dar dreptul si sfintul acela Evdochim, nu era si el in Constantinopol si in palat si ocupat cu treburile imparatesti? Nu se intilnea cu imparatul si cu dregatorii palatului in atitea griji si ocupatii? Cu toate acestea avea totdeauna rugaciunea mintii nedespartita de mintea lui (cum istoriseste Simeon Metafrastul, in “Viata” lui). De aceea, de trei ori fericitul, macar ca se afla in lume si in cele lumesti, traia cu adevarat o viata ingereasca si mai presus de lume si s-a invrednicit sa ia de la Datatorul de rasplata Dumnezeu si un sfirsit fericit si dumnezeiesc.

Si alti multi si nenumarati au fost in lume si s-au aflat in intregime daruiti rugaciunii mintuitoare a mintii, precum ne spune istoria. Drept aceea, fratii mei crestini, va rog si eu impreuna cu dumnezeiescul Gura de Aur, pentru mintuirea sufletului vostru, sa nu nesocotiti aceasta datorie a rugaciunii. Urmati pilda celor de care v-am vorbit, pe cit puteti. Si daca lucrul acesta vi se pare greu la inceput, fiti siguri si incredintati, ca din partea Atottiitorului Dumnezeu, ca insusi numele Domnului nostru Iisus Hristos, chemat neincetat de noi, ne va usura toate greutatile si cu vremea, cind ne vom obisnui si ne vom indulci cu el, vom cunoaste prin cercare ca acest lucru nu e cu neputinta, nici greu, ci cu putinta si usor.

Sfantul Nicodim Aghioritul – Filocalia 8, in traducerea parintelui Dumitru Staniloae.

Puţini veghează şi dau alarma, mai puţini aud, căci mulţi se fac că nu aud, şi încă mai puţini sunt dispuşi să sară pentru a salva cetatea.

La răspântia în care ne aflăm acum (spirituală, morală, economică, politică etc.), unde sunt vigilii care să dea alarma şi cine sare să salveze şi să liniştească situaţia tragică în care ne aflăm? Puţini veghează şi dau alarma, mai puţini aud, căci mulţi se fac că nu aud, şi încă mai puţini sunt dispuşi să sară pentru a salva cetatea. Dar fără jertfirea intereselor proprii nimic nu se poate realiza pentru binele obştesc; iar diavolul a preluat rolul vigililor, el s-a instalat şi a devenit paznic, în schimb continuu, zi şi noapte, şi strigă la toate răspântiile.

Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată

RĂSPUNSUL PĂRINTELUI MIHAI VALICĂ CĂTRE BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI

img src=”http://www.bloggingbasics101.com/images/bb101_125x125.jpg”>

----

Către Biroul de presă al Patriarhiei

Stimate Birou,

Pentru că mi-aţi pomenit numele, acum câteva zile, în comunicatul de presă „Drept la replică: Mult duh de răzvrătire şi puţin spirit realist, vă răspund următoarele:

1. Nu am afirmat niciodată şi niciunde că nu doresc construcţia Catedralei Neamului, ba dimpotrivă, ca unul care am construit mai multe Biserici, nu am cum să fiu împotrivă. Îmi doresc mult să se construiacă această Catedrală şi să ne reprezinte şi ca naţie şi ca trăire ortodoxă. Tocmai pentru că sunt preot ortodox şi fac parte din naţia română am scris acel studiu şi am fundamentat biblic şi patristic importanţa construirii unei Biserici. Citiţi tot articolul, nu doar titlul!
2. Este trist să constaţi că responsabilitatea preoţească este considerată „duh de răzvrătire” iar credinţa mea în intervenţia directă, dar tainică a lui Dumnezeu în contrucţia unei Biserici, chiar în momentele cele mai grele, este privită ca „puţin spirit realist”. Dacă se iau în calcul doar greutăţile, evidențele actuale de criză și realismul uman pe care le invocaţi, atunci un David realist ar fi fugit de Goliat, în cazul de faţă ar fi alergat la bancheri şi la cămătari. Nu de mai mult realism avem nevoie acum, ci de mai multă credinţă şi de un David nerealist...
3. Opinia mea este că, chiar pentru început, să construieşti Catedrala Neamului cu bani de împrumut nu ne reprezintă credinţa şi nici neamul, care este foarte generos atunci când este vorba de Biserică, ci trebuie doar motivat şi îndrumat duhovniceşte şi nu pus sub presiunea băncilor. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a scos zarafii din templu cu biciul, iar administraţia Patriarhală îi aduce înapoi?
4. Aţi scris că atitudinea mea este „incompatibilă cu preoţia”. Nimic mai fals. Tocmai preoţii sau profesorii de teologie, care iau parte activă la viaţa Bisericii, fie cu experienţa lor pastorală, fie cu fundamentarea teologică pentru contrucţia Catedralei Neamului, care „este o necesitate de ordin liturgic şi pastoral” fără îndoială, aceia sunt compatibili cu preoţia, dacă mai credem că Biserica cuprinde şi pe mirean şi pe preot şi pe episcop în mod simfonic şi sinergic. Cred că incompatibil cu preoţia este slugărnicia oarbă, minciuna, dezinformarea, necredinţa, păcatele de moarte, etc.
5. Vă sfătuiesc, ca pe viitor, să nu mai minţiţi, deoarece sunteţi creştini şi unii chiar preoţi. De aceea ar fi bine să mergeţi la Prea Fericitul Patriarh şi să-i spuneţi că aţi minţit, răstălmăcind tendenţios articolul meu, să vă pocăiţi şi să luaţi cuvenita mustrare.

Pr. dr. Mihai Valică

Comunicat al Manastirii Petru-Voda cu privire la problema actelor cu cip

In urma controverselor si nelamuririlor legate de problema introducerii actelor electronice in Romania si pozitia crestinilor fata de ele, ne simtim indatorati sa facem urmatoarele precizari, care vizeaza strict pozitia manastirii Petru Voda.

1. Cipul din actele biometrice nu este pecetea finala, ci unul din pasii premergatori acesteia.
   
   
2. Cei care nu se opun implementarii actelor de identitate electronice si nu vad un pericol in acceptarea lor, trebuie sa fie constienti ca savarsesc un pacat impotriva evidentei Apocalipsei[1] si se fac partasi, mai mult sau mai putin, acestui sistem care incepe sa semene din ce in ce mai mult cu fiara apocaliptica[2].
3. Dupa cum ne invata Sfanta Scriptura si Sfintele Canoane, avem datoria de a primi pe oricine vine la spovedanie cu duh umilit si dorinta de indreptare. Asadar nu excludem pocainta si indreptarea celor ce au acceptat actele cu cip.
4. Daca penitentul nu renunta la actele cu cip, dupa ce a fost mai inainte duhovniceste catehizat si mustrat, noi, manastirea Petru Voda, nu ne putem asuma ca acesta sa fie dezlegat la spovedanie, decat daca renunta la aceste acte si accepta canonul de indreptare[3].
5. In privinta acelei inregistrari video postate pe internet, in care cineva intreaba cum sa procedeze cu sotia care are un act cu cip, tinem sa facem precizarea ca acea inregistrare nu trebuia facuta publica, deoarece era un sfat personal, menit sa castige pocainta si trezirea constiintei penitentului, si nu reprezinta un sfat general valabil. Epitimia pentru pacate difera de la fiecare individ in parte. Chiar daca la inceput se face afirmatia, aparent grava, ca sotul sa isi paraseasca sotia, totusi se revine cu precizarea ca sotia sa fie adusa spre catehizare si spovedanie. Un duhovnic iscusit acorda canonul si mustrarea in functie de starea sufleteasca a fiecaruia. Pentru acel suflet era poate necesara o astfel de mustrare. Asadar, mustrarea si canonul celui ce primeste acte cu cip, se face particular, dupa cum hotaraste duhovnicul si in functie de situatie.
6. Precizam iarasi ca prin aceasta pozitie a noastra nu intentionam sa facem nici un fel de scindare in Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, ci cerem sa ni se dea voie sa purtam mai departe lucrarea Duhului celui ce a spus candva: "Iata si securea zace la radacina pomilor; deci tot pomul care nu face roada buna se taie si in foc se arunca." (Mt. 3:10) si sa ne temem de mustrarea Celui ce a spus "fata cerului stiti sa o socotiti; iar semnele vremilor nu puteti" (Mt. 16:3). Chiar daca nu mai este intre noi un Sfant Apostol Pavel, nu mai avem un dumnezeiesc ierarh ca Vasilie cel Mare, ca Grigorie Palama, sau ca Ioan Maximovici, si pentru aceea si situatia este cu atat mai greu de judecat, avem incredere insa ca bunul Dumnezeu va pazi turma Sa si ca Pastorul cel Bun cunoaste oile Sale si ele Il cunosc pe El si asculta glasul Lui (Ioan 10:14).

Arhimandrit Justin Parvu,

staret al Manastirii Petru Voda

---

[1] 1 Thessaloniceni 5:20.

[2] Nu putem, de asemenea, sa trecem cu vederea prorociile Sfintilor, mai vechi sau mai noi, care pun egal intre lucrarile fiarei apocaliptice si masurile antihristice si antiumane ale statului global contemporan.

[3] Nu putem dezlega unele pacate, iar pe altele nu.

Sursa: http://www.petruvoda.ro