Mesaj Drumul Crucii

Între 9 şi 27 martie 1992, un grup de tineri români, de o parte şi de alta a Prutului, organizau marşul "Drumul Crucii", cu binecuvântarea P.F. Teoctist, Patriarhul României, şi cu sprijinul Armatei Române. Tinerii purtători ai Crucii au plecat din Chişinău şi au străbătut cele trei provincii româneşti. Crucea a fost sfinţită de Biserica Ortodoxă Română şi a fost depusă în Piaţa Universităţii. Redau mai jos mesajul tinerilor către ţară.

Mesajul copiilor Basarabiei către forţele vii ale ţării

În Întreaga sa istorie neamul nostru s-a grupat, în ceasurile tragice, în jurul unor talismane mântuitoare: Biserica, Armata şi Ţara.
Purtăm în noi ideea creştină şi de trăire românească, opunând clor fără de cruce şi suflet: Crucea şi Patria!
Ştim cu toţii ce se petrece la hotarul ţării, unde satanicele umbre ale bolşevismului roşu istovesc încă sângele tinerilor României. Astăzi, când grupările politice se sfarmă între ele, noi, copiii acestei Ţări care mâine vom cădea primii pe câmpurile de bătaie lângă hotarul de Răsărit atacat din nou de duşmani, acum, când glasul patriei ne cheamă să ne întindem mâinile cu drag la umbra Crucii albe, să proclamăm într-un singur gând UNIREA tinerimii române.
Politiciatismul ne otrăveşte! Dar România Mare nu a ieşit din calculele politicienilor şi din culisele partidelor ci de pe câmpiile de luptă, stropite cu sângele veşnic tinerilor soldaţi români! Tinerii luptători ai României sunt singurii chemaţi să-şi conducă destinul şi Patria fiind singurii răspunzători în faţa istoriei.
Credem că trebuie înlăturată nepăsarea ce pune stăpânire pe suflete, trebuie luptat pentru ridicarea normelor morale ale creştinismului la rangul ce li se cuvine.
Vremea ne e potrivnică. Trupul ne e istovit. Picioarele ne sunt pline de răni. Dar nu ne vom obosi nici când că Biserica, Armata şi Şcoala reprezintă stâlpii Naţiunii Române. Ele sunt garanţiile existenţei, Statului şi Poporului nostru.
În curând, poate, noi vom pleca la război. Dorim să încheiem acest marş, cu gândul de a ne îndeplini o datorie de suflet şi cu speranţa că amintirea noastră va rămâne întipărită în sufletul veşnic viu al României.
Drumul acesta este pentru noi o probă apostolică ce trebuie să marcheze mobilizarea conştiinţei naţionale. Acest mic eroism nu este nimic altceva decât o dovadă de voinţă şi personalitate pe care noi, tinerii Noii Generaţii suntem datori să o demonstrăm.
Ne aflăm în faţa unui EV nou. O „comunitate fără Dumnezeu”, chiar dacă pare să devină unitatea societăţii de mâine, nu e comunitatea de dragoste a creştinismului şi nu se poate confunda cu ea. Comunitatea Bisericii nu poate fi substituită. Biserica este aliatul eforturilor noastre către unitate.
Afirmăm: Duhul României este viu! Iniţiativa noastră nu vrea să fie altceva decât un imbold, o mică contribuţie la opera reîntregirii.
Risipirea noastră de neam trebuie stopată. Avem convingerea că ne stă în putinţă acum refacerea conştiinţei de neam.
Naţionalismul nu semnifică doar marea iubire pentru morţii şi pământul nostru, ci, este mai ales setea de eternitate a României.
Tinerii de azi, ce par a hoinării pe străzi cu aerul celei mai mari indiferenţe faţă de toate lucrurile omeneşti, neîngrijit îmbrăcaţi, cu părul în dezordine, pentru care Pământul este prea strâmt, şi cerul nu-i destul de înnalt, cu teorii proprii despre Univers şi despre viaţă, tinerii aceştia reprezintă cu toate virtuţile şi defectele lor purtătorii loialităţii, patriotismului şi ai onoarei naţionale.
Tinerii văd dincolo de prezent. Ei vor şti să intervină în el prin viziuni, stări sufleteşti proprii.
Nu ne este teamă să greşim, păşind alăturea de drum, pentru că ştim că există un drum care ne este menit.
Suntem generaţia sortită să închege noi sinteze româneşti, cu toate păcatele şi cu toate darurile ce se află în sufletul românesc.
Atâta timp cât energiile creatoare româneşti nu au secat, nu ne pasă. Românismul există în istorie şi asta este de ajuns.
Ziua de azi este istorie. Tineretul român este chemat să îşi conducă destinul şi patria fiind singurul răspunzător în faţa istoriei.
Scopul acţiunii noastre este de a împăca Naţiunea cu Dumnezeu. Suntem siguri că la ceasul socotelilor, când rânduiala de azi va fi aruncată la coşul de gunoi al istoriei, judecătorul neamului va fi Mihai Eminescu însuşi.
Noi nu dorim ca acest Marş să fie transformat în prilej de beneficii electorale ale vre-unui partid. Am gândit această acţiune în spiritul unităţii româneşti, dincolo de orice idee partizană.
Dedicăm efortul nostru tinerilor luptători ai Armatei Române pentru slava Bisericii şi a Neamului!
Fie ca această Mişcare a noastră, prin trupul ţării, să fie temeiul naşterii unei Generaţii Noi pentru România.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!

27 martie 1992

www.jos-comunismul.blogspot.com

Sa nu-i uitam pe detinutii polici romani care au fost inchisi la Tiraspol! Remember. Un articol scris dupa arestarea patriotilor romani.

Am crezut, sincer, că, o dată cu prăbuşirea Imperiului Sovietic, va putea afla întreaga lume adevărul despre „soviete”; în ceea ce ne privea, desigur, despre Basarabia. Dar s-ar putea că procesul de falsificare a istoriei nu s-a încheiat. Ba, din contră, e preluat de foruri internaţionale democratice, lucru ce ni se pare şi mai grav.

Lăsând la o parte această declaraţie, care ne-a mâhnit până în adâncul fiinţei noastre româneşti, aş vrea să amintesc, cu o şi mai mare durere în suflet, soarta românilor „fără de ţară”, dar cu sufletele cuprinse în întregime de Duhul Neamului Românesc. Mă refer la românii din Transnistria batjocoriţi şi înjuraţi de adevărate bestii ale omenirii, care nu fac decât să spurce noţiunea de om. Am ajuns să fim închişi în cuşti, mai rău decât animalele, pentru faptul că suntem români. Am ajuns să stăm batjocură străinilor. Dar cei ce ne-au adus aici nu-şi dau seama că nu fac altceva decât să ne întărească credinţa în Dumnezeu şi în Neamul Românesc. Nu ne calcă în picioare demnitatea, ci dimpotrivă, căci ce poate fi mai demn decât a lupta pentru Neamul tău?

Desigur, mâhnirea ne e mare. Şase fraţi de-ai noştri, şase ROMÂNI, sunt condamnaţi la moarte. Ochii ne plâng şi sufletele ne plâng. Poate că şi ochii fraţilor noştri din cuşcă plâng. Au soţii, părinţi, copii, prieteni. Ne au pe noi toţi, şi nu ne pot vedea, nu ne pot spune măcar încă o dată că suntem români. Dar noi ştim, ei vor rezista până la capătul acestei batjocuri. Dumnezeu a trimis pe însuşi Fiul Său să se jertfească pentru noi, oamenii. Şi de atunci, pentru Fiul lui Dumnezeu şi pentru Neamul lor s-au jertfit mii şi mii de oameni.

Fraţilor, Dumnezeu v-a dat vouă chinul lumesc, chinul trupului, dar v-a sădit în schimb în suflete credinţa, speranţa şi iubirea. V-a dat puterea de a lupta şi v-a făcut cinstea de a fi cei mai mari luptători români în viaţă. Chinul vostru nu e în zadar, ci el spală multe din păcatele poporului român. Iar Dumnezeu vă va răsplăti din plin.

Nu vă temeţi, fraţilor! Dumnezeu este cu voi! Iar noi, când Domnul va voi să pună capăt tragediei, vă vom spăla picioarele rănite, vă vom săruta mâinile şi vă vom acoperi cu laude, aşa cum vi se cuvine.

Până atunci, nu putem decât să ne rugăm pentru voi şi să vă trimitem, din lumea asta plină de păcate, ce a mai rămas curat din sufletele noastre.

Articol publicat de Crina (Ianculescu) Palas în revista „Cuvântul Studenţesc”, numărul 2, 1993, la scurt timp de la arestarea aşa-numitului grup Ilaşcu, format din grupul patrioţilor români deţinuţi ilegal în puşcăriile din Transnistria. Ultimii eliberaţi din puşcăriile comuniste, Alexandru Leşco, Andrei Ivanţoc şi Tudor Popa, au îndurat între 12 şi 15 ani de temniţă grea.

Se implinesc 19 ani de la inceputul manifestatiilor anticomuniste din Piata Universitatii!

22 aprilie - 15 iunie 1990 - Filmul evenimentelor


Criminalii printre noi

Din decembrie 1989 pana in iunie 1990, grupul conspiratorilor neo-comunisti condus de Ion Iliescu a reusit sa ingroape democratia pentru 15 ani Istoria noastra.

26 decembrie 1989: este organizat primul miting anticomunist de dupa Revolutie.

12 ianuarie: Manifestantii cer indepartarea de la Conducerea CFSN a nomenclaturistilor.

23 ianuarie: Frontul anunta ca va candida in alegeri, in pofida promisiunilor anterioare. Doina Cornea si alti disidenti de frunte demisioneaza din Front.

28-29 ianuarie: PNTCD, PNL si PSDR cer demisia echipei conduse de Iliescu si Roman si constituirea unei puteri politice care sa includa si partidele istorice. Frontul pune la cale o contramanifestatie a "oamenilor muncii". Sunt adusi pentru prima oara minerii in Bucuresti.

18 februarie: La mitingul Opozitiei, din Piata Victoriei, diversionisti bine antrenati incita multimea pentru a patrunde in forta in sediul Guvernului. A doua zi, pe 19 februarie, sunt chemati la Bucuresti minerii, constituiti dupa modelul garzilor civile paramilitare ale Revolutiei bolsevice din Rusia.

La ora 12.00, dupa ce am aflat de la radio ce a zis Iliescu, am decupat un cartonas pe care am scris apasat "Golan". In stanga, jos, am pus ca o marca semnatura: Ion Iliescu. Trag la xerox cateva sute de bucati si cumpar doua cutii de ace. Imi pun prietena sa se plimbe cu ecusonul pe piept, printre oamenii care comentau indignati ofensa adusa de Iliescu. Chestia uimeste, la inceput, dar foarte iute apare reactia asteptata, de fronda ironica la adresa incruntatului Iliescu, moment in care apar la vedere cu teancul de insigne si cu acele. In doua minute raman fara ecusoane, pe care oamenii, razand, si le prind cu mandrie in piept. La ora 15.00, Institutul de Arhitectura va fi impodobit cu o inscriptie pe care se putea citi: "Facultate de golani". Din acel moment s-a implinit fenomenul de auto-legitimare a unui grup social distinct, ce era pana atunci inca difuz si lipsit de contur. Eticheta de "golan" devine insemnul heraldic al minoritatii bunului simt din Romania.

Deschiderea balconului

La ora 17.00, presedintele Ligii Studentilor din Universitate, Marian Munteanu, deschide balconul Facultatii de Geologie, in pofida opozitiei profesorilor. Astfel debuteaza fenomenul Pietei Universitatii. Cheia celebrului balcon este furnizata de catre o femeie de serviciu, al carei nume, din pacate, nu a fost inregistrat de posteritate.

Inaltimea balconului, prelungire simbolica a trupului Universitatii, devenit tribuna a opiniei anticomuniste confera o alta perspectiva celor care contesta fesenismul de stat si de partid. Manifestantii, care pana atunci strabateau orasul in lung si in lat, se stabilizeaza si-si alcatuiesc o fortareata asezata pe un loc strategic. Incarcatura spatiului sacru, datorata jertfei aduse aici, se transfera asupra celor ce-l "locuiesc". Se constituie astfel frontiera, limita grupului ad-hoc intitulat "golani", asupra caruia se rasfrange proiectia de ordin spiritual, de continuatori si depozitari ai mesajului celor ucisi aici in decembrie, pentru libertate. Granita teritoriului Golaniei este fixata de perimetrul Universitatii si al Facultatii de Arhitectura si are ca limite periferiale intersectia, nod de circulatie vital al orasului, Intercontinentalul, care exprima simbolic Strainatatea si linia fostei baricade din 21 decembrie.

Organizarea Pietei

Studentii din cele doua facultati s-au constituit in echipe de lucru, pe "specialitati"- respectiv pe expresie vizuala si literar-orala. Eu am ocupat atelierul de la etajul patru al Arhitecturii, ale carui ferestre dadeau spre Piata, unde se aflau studentii anului sase, terminal, de la Institut, care isi pregateau lucrarile de diploma. Primul text afisat pe fatada a fost punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara, scris pe un cearseaf subtilizat de prietena mea de acasa. Doi colegi de la Academia de Arta au adus o enorma reproducere, facuta de mana dupa o fotografie ce-i infatisa pe Iliescu si pe Ceausescu impreuna. S-a intemeiat un grup relativ mic, format din absolventi ai Liceului de Arta N. Tonitza, studenti ai Academiei de Arta si ai Institutului de Arhitectura. Cu totul, eram cam zece. Ni s-au alaturat forte de la Grupul Independent pentru Democratie, asociatie cu multi medicinisti si cu un spirit intreprinzator remarcabil, condusa de Cornel Fieroiu.

Echipa Arhitecturii

Am realizat un proiect scenografic al amenajarii spatiului imagistic al Pietei, pe schema unei scene de tip italian, cu punct unic de focalizare, centrat pe balcon. Ideea era sa se obtina o particularizare distincta a Zonei Libere, atat prin dispunerea lozincilor, care trebuiau sa delimiteze Piata, cat si prin continutul mesajului inscris pe suprafata panzelor. Am compus o sigla a Golaniei, fixata pe turnul Arhitecturii, care desemna ideea nonviolentei simbolic, prin folosirea semnului pacii utilizat de studentii protestatari ai Occidentului din anii 60. Stiam ca avem nevoie de suport international.

Pentru texte l-am utilizat copios pe Iorga - "Cine uita nu merita"- dar si pe Adam Michnik. Toate acele uriase lozinci din Piata au fost realizate in atelierul de la Arhitectura. Fetele trageau la masina panzele, iar noi pictam non-stop, refaceam ce se strica din cauza vantului, ne cataram pe stresinile facultatilor, intr-o echilibristica periculoasa, pentru a atarna alte si alte texte si desene. Am acoperit cladirile Universitatii si ale Arhitecturii, care au devenit suportul unei gazete de perete sui-generis a Pietei Universitatii. Deasupra balconului a fost instalata Icoana Maicii Domnului. Strajuind balconul, de o parte si de alta, se aflau portretele lui Eminescu. Simbolic, aceste efigii guvernau Piata si exprimau spiritul crestinesc si romanesc invocat de studenti.

Ecranul luminat

Atelierul de la Arhitectura si-a extins rolul functional din momentul aparitiei video-proiectorului. "Aparitia" a insemnat sterpelirea sculei, aflata in proprietatea Centrului Cultural al Frantei, care avea deschisa o expozitie la sala Dalles. Aparatul era "imprumutat", la caderea serii, adus pe sest in Institut, si apoi plasat la loc, dupa ce se difuzau filmele montate tot acolo, la etajul patru. Ecranul fusese construit din bare de aluminiu "completate" din patrimoniul Oficiului de Expozitii. Aveam trei video-uri si doua televizoare adunate de pe la amici. Casetele filmate in timpul Revolutiei erau vizionate in premiera aici, montate improvizat si apoi distribuite la emisari sositi din centrele universitare din tara unde se organizasera mini-Golanii.

Francezii au aflat dupa un timp ca filmele din Piata, se proiectau cu obiectul lor asa ca am ramas fara el. Sorin Dumitrescu a incercat fara succes sa-i convinga pe francezi sa ne mai lase proiectorul. Am incercat la toate centrele culturale la care stiam ca exista video-proiectoare, si cu aceasta ocazie am realizat ce puternica sustinere are regimul Iliescu. Nimeni nu a vrut sa ne serveasca. Tana Rosca, sotia lui Sorin Rosca Stanescu, ne-a facut rost pana la urma de un aparat mai mic de la Scoala germana, unde era profesoara. Nucleul format in studioul ad hoc de la etajul patru a fost generatorul ideei unei televiziuni alternative, care se va numi SOTI.

Echipa Universitatii

Daca Arhitectura constituia centrul de realizare a imagisticii Pietei, Universitatea reprezenta punctul de difuzie principal al mesajului Golaniei. Cantecele alcatuiau o umbrela sonora ce acoperea teritoriul Pietei si solidariza constiinta publica a locuitorilor acesteia. Baietii de la Liga purtau greul organizarii accesului la balcon, devenit o portavoce de mare putere a pietei. Oameni de toate felurile s-au perindat la balcon si, pe masura ce lua amploare fenomenul Pietei, la balcon au inceput sa apara personalitati de prestigiu ale vietii romanesti.

Grupul de la GDS la inceput ne-a fost ostil, dar cand au vazut ca treaba din Piata se ingroasa si poate aduce un profit, si-au schimbat atitudinea. Studentii din Universitate trebuiau sa faca fata si grupurilor de diversionisti de la diverse asociatii dubioase, aparute ca ciupercile, care incercau sa imprime Pietei o orientare agresiva, pentru a compromite mesajul non-violent lansat si sustinut de studenti.

Tot la Universitate se organiza curatenia si apararea Golaniei, cu concursul GID si al Asociatiei 21 Decembrie. Se facea cu schimbul de paza in perimetrul Pietei, deoarece, inca de la inceput a persistat norul amenintarii si al violentei asupra Zonei. In timp ne-am "dotat" cu aparate de emisie-receptie, de jucarie, cu o raza de actiune de 200 de metri, s-au creat "consemne" si "parole" de acces la "obiective": balconul, Universitatea, Institutul de Arhitectura, statia de amplificare, videoproiectorul, ecranul si punctul de lucru din spatele acestuia. Era o joaca, dar o traiam cu seriozitatea unor tineri care au vazut multe, mult prea multe pentru varsta lor.

Agonia Pietei

La sfarsitul lui aprilie, se declara greva foamei pentru sustinerea revendicarilor Pietei. Grevistii (veniti din toate regiunile tarii: Timisoara, Cluj, Constanta, Galati) se vor instala in corturi pe peluza din fata Teatrului National. Fara nici o legatura cu manifestatia, in zonele limitrofe ale Pietei Universitatii (deci in afara baricadelor) a aparut treptat un fel de talcioc tiganesc, incurajat de Politie. Era necesara o imagine detestabila asociata Pietei, care sa fie popularizata si ingrosata de Televiziune.

In 17 mai, organizatiile studentesti si ale revolutionarilor au blocat o initiativa, a unor grupuri obscure infiltrate in Piata, care ar fi putut genera razboi civil in Bucuresti. Ne-am dat seama ca nu avem capacitatea operativa pentru a putea bloca actiunile diversioniste ale unor profesionisti. Se intrevedea dezastrul - sfarsitul tragic al Pietii. Pe 24 mai ne-am retras din Piata.

Reprimarea

Hotararea de lichidare a Pietei Universitatii a fost luata pe 11 iunie, in cursul unei intruniri la Guvern, conduse de Ion Iliescu si Petre Roman. In noaptea de 12 spre 13 iunie, in Piata se aflau cca. 200 de persoane si grevistii foamei. In jurul orei 4.00, peste 1000 de politisti au inceput "curatirea" Pietei. Marian Munteanu fusese ridicat de-acasa - in jurul orei 6.00 - pentru o "discutie" la Politie. Iliescu declara pe 15 iunie, referindu-se la evacuarea Pietei: "S-a procedat intr-o maniera foarte, foarte civilizata".

Caracterul represiv si violent al actiunii a starnit protestele trecatorilor si ale unor studenti din Facultatea de Arhitectura. Politistii i-au retinut si ridicat si pe acestia. Pe 13 iunie, in jurul orei 10.00, Piata, complet eliberata de manifestanti, continua sa fie inconjurata de politisti. In jurul orei 11.00, isi face aparitia grupul de muncitori de la IMGB care "face ordine", atacand studentii din Institutul de Arhitectura. La ora 12.30, in jurul Pietei Universitatii se aduna deja cateva sute de manifestanti indignati dar pasnici, aflati fata in fata cu scutierii. Politistii ii bombardeaza pe manifestanti cu pietre. Cateva minute mai tarziu incepe confruntarea directa manifestanti-Politie. La ora 14.00, pe lungimea de unda a postului radio Contact s-a interferat o discutie dintre "indicativul 52" si "53": "Va rog sa informati pe domnul presedinte. Ne dam foc la toate autobuzele. Asta a fost intelegerea. Va rog sa informati." "52" si "53" erau Chitac si Diamandescu.

Primii morti

Studentii care pazeau Facultatea de Chimie surprind un tanar care incerca sa dea foc unui autobuz cu ajutorul unei sticle incendiare. Luat la bani marunti, se descopera ca baiatul este elev la Academia de Politie. La ora 15.00, tensiunea in Piata atingea cote maxime. In jurul orei 15.30 este eliberat Marian Munteanu. La 16.10, Politia disparuse complet din zona, piata fiind reocupata de catre manifestanti. La ora 17.00, Marian Munteanu apare in balconul Universitatii facand numeroase apeluri la calm si nonviolenta. In acest timp, sediul MI si SRI era atacat cu pietre si sticle incendiare, de catre indivizi dubiosi, atletici, echipati cu treninguri viu colorate, cam prea ostentativ "civile". Stingem incendiile declasate in cladirea SRI. In jurul orelor 18.30-19.00, martorii declara ca au auzit sase sau sapte focuri de arma, trase din sediul MI, probabil de la etajul II sau III. Doua persoane au fost ucise.

In fata sediului Televiziunii se aduna aproape 2000 de oameni. Printre ei s-a zvonit ca vor fi admisi, in sediu, reprezentanti ai demonstrantilor, pentru inceperea unui dialog cu conducerea TVR. Astfel, militarii care pazeau institutia au permis patrunderea a 200 de persoane in cladire. La poarta TVR au aparut grupuri de 40-50 de persoane, imbracate in salopete si inarmate cu bate, care au blocat iesirea celor invitati in cladire. Manifestantii retinuti in Televiziune sunt prezentati pe post drept agresori. Razvan Theodorescu intrerupe emisia generand isteria in Valea Jiului. Armata nu a intervenit.

"Rebeliunea legionara"

La ora 22 la TVR, situatia era controlata de fortele de ordine. Manifestantii din fata cladirii au fost complet dispersati in jurul orei 1. TVR a transmis comunicatele presedintelui Iliescu si comunicatele Guvernului, in care se declara ca in tara ar avea loc o "rebeliune legionara", in vederea rasturnarii ordinii existente. S-a facut apel catre cetatenii judetelor invecinate, precum si la mineri pentru a se deplasa in Capitala "spre a restabili ordinea si a apara democratia." Executivul insa deja apelase la Armata, iar garnizoana Bucuresti, la ora 17.20 intrase in alarma. In acelasi timp batalioanele de mineri se pregateau pentru a se indrepta catre Bucuresti. Iliescu si Roman nu aveau incredere in Armata, de vreme ce utilizau in paralel o forta civila cu caracter paramilitar.

Armata, la ora 1,05 noaptea, raportase ca a reusit sa controleze situatia in capitala. Trenurile cu mineri, daca se dorea, puteau fi oprite dupa aceasta ora intre Craiova si Caracal. Nu numai ca executivul nu a ordonat aceasta masura, ci dimpotriva, a continuat sa aduca mineri, ultimele trenuri indreptandu-se catre Bucuresti la orele 7 si 9 dimineata.

Pentru deplasarea minerilor, Directia Miscare a Ministerului Transporturilor a aprobat formarea a 11 garnituri speciale de trenuri, cu incalcarea normelor in vigoare si a Regulamentului ministerului. Pentru formarea trenurilor speciale se impunea avizul unei comisii militare, ceea ce nu s-a facut. In dimineata zilei de 14 iunie, la ora 5.00, au ajuns in Bucuresti peste 10.000 de mineri, continuand sa soseasca alte si alte garnituri. In total la Bucuresti s-au adus aproape 20.000 de mineri, ca o demonstratie de forta fara precedent adresata bucurestenilor ce trebuiau cumintiti.

In jurul orei 5.30, in Piata Universitatii a navalit hoarda de mineri inarmati cu rangi si securi. Au patruns in cladirea Universitatii si in Institutul de Arhitectura. Cladirile au fost cercetate de la subsol pana in pod, in cautare de efecte legionare ocazie cu care au fost sparte biblioteci, laboratoare, aparatura si o gramada de capete de studenti.

Sediile ziarelor "Dreptatea", "Romania libera" si ale partidelor istorice au fost devastate. In raidul lor asupra Capitalei, minerii au inhatat peste 1500 de bucuresteni. Majoritatea arestatilor au fost dusi la unitatea militara Magurele, unde au trait un adevarat infern.

Acest lung sir de violente s-a soldat cu peste 900 de raniti, dintre care 500 au avut nevoie de spitalizare. In ceea ce priveste numarul real al mortilor, acesta ramane necunoscut. Oficial, s-a avansat numarul de sapte morti, dintre care cinci decedati prin impuscare. Din investigatiile noastre, alte zeci de morti au fost facuti disparuti. O data cu ei, in Romania a fost ingropata si democratia. Iliescu si Roman si-au atins scopul. De 15 ani beneficiaza de o libertate nemeritata.

George RONCEA
Victor RONCEA

(preluat din Ziua, 13 iunie, 2005, Criminalii printre noi)
Foto: Dan Dusleag
www.mineriada.0rg
www.jos-comunismul.blogspot.com

“Deţinutul profet” - Profeţii ce le trăim împlinindu-se

O nouă carte de excepţie, îngrijită de Mănăstirea Diaconeşti a trecut din stadiul de manuscris în pangarele şi librăriile cu adevărat ortodoxe. Cartea se numeşte “Deţinutul profetic” şi este scrisă de Ioan Ianolide, autorul binecunoscutei opere “Întoarcerea la Hristos”. În carte sunt cuprinse “referiri la vremurile apocaliptice , la dezastrul erei tehnologice, precum şi la misiunea Bisericii în aceste timpuri.” Mai jos vă redăm câteva extrase din carte spre a vă trezi interesul de a o citi în întregime :

Confruntarea apocaliptică nu trebuie văzută ca un război propriu zis, deşi are acest aspect, ci ca tentativă de a stăpâni lumea din toate punctele de vedere : spiritual, politic, economic, cultural, social, ştiinţific şi militar. Fiara vrea integral omul şi omenirea, cu toate cele spirituale ale ei, cât şi cu cele materiale, pentru toată viaţa şi pentru eternitate.
Există deci o încleştare apocaliptică pe plan politic, pe plan economic, pe plan artistic, în gândirea filozofică, în formele ştiinţifice, în orânduirile sociale, cât şi în conflictele militare.
Biruinţa lui Hristos şi deci a creştinătăţii trebuie să fie deplină în toate laturile şi domeniile vieţii omeneşti.

Omenirea se materializează, se mecanizează. Creştinii au pierdut dimensiunea mesianică, în timp ce evreii pompează ateismul pentru a dizolva toată cultura creştină.
Nu mai avem Dumnezeu, nu mai avem spernţa vieţii eterne, nu mai avem nădejdea vieţii veşnice.
Lumea e în mâinile lui Dumnezeu, dar ne întrebăm, cutremuraţi de răspunderi, ce fac oamenii ? Vin ei în întâmpinarea lui Hristos ? Mântuirea lumii trece prin credinţa oamenilor. În această perspectivă credem în misiunea noului Israel şi respingem iudaismul ca ateism antihristic. Fiara apocaliptică ucide pe cei care spun adevărul. Cu toată gravitatea situaţiei, cu toate riscurile vom mărturisi adevărul, chiar de vom fi ucişi, căci răstigniţi suntem de multă vreme.

Când forţele satanice ajung să cucerească puterea în lume, ele îşi fac oştiri ca să le apere, legi care să le orgnizeze, ideologii care să le justifice şi chiar religii care să-i înşele pe oameni. Creştinii nu trebuie să lase forţele satanice să cucerească puterea; iar dacă au cucerit-o, ei trebuie să-şi organizeze forţele şi să o învingă în numele lui Hristos.

Creştinismul e veghea şi puterea sfântă care răspunde de mântuirea lumii. Şi vai de creştinii ce nu corespund sfintei misiuni ce le este încredinţată, căci Dumnezeu va ridica şi din pietre pe alţi aleşi ai Săi, care să-I zidească Împărăţia.

Antihrist este un om, şi anume un om politic ce va stăpâni lumea descreştinând-o, satanizând-o şi pierzând-o.

Creştinii participă cu Hristos la mântuirea lumii, după cum antihrist participă cu fiii întunericului la pierzania lumii. Creştinii să nu uite că adesea fiii întunericului sunt mai înţelepţi, mai viguroşi şi mai puternici decât fiii luminii. Creştinii să înţeleagă că neprihănirea lor, energia şi puterea lor trebuie să depăşească şi să învingă şi pe a fiilor întunericului.

Creştinătatea va triumfa prin Hristos. El vine să desăvârşească şi să facă posibilă mântuirea lumii căzută în păcat.

Antihrist va fi biruit de Hristos.

Dintre forţele antihritice se distinge atitudinea evreilor, care poartă pe conştiinţă vărsarea sângelui nevinovat şi care în mod evident, printr-o îndrăcită patimă, luptă împotriva lui Hristos. Istoria ultimilor două mii de ani a poporului evreu este o concentrare antihristică.
Poporul evreu trăieşte în Hristos printr-o rămăşiţă. Apostolul Pavel crede că se va mântui întreg poporul evreu. Acesta este un eveniment pe care omenirea îl aşteaptă, dar care nu se poate produce decât prin sinceră pocăinţă şi smerită slujire.

A spune adevărul despre evrei nu este antisemitism, ci noi, creştinii, plini de iubirea ce L-a mistuit pe Hristos şi repetând-o în aceste vremuri tulburi, noi iubim cu adevărat poporul evreu şi ştim că numai prin Hristos este mântuirea lor. Tragedia evreilor este catastrofală prin solidaritatea întregului popor evreu cu Ana şi Caiafa. Strigăm deci tuturor evreilor în care mijeşte lumina credinţei, să părăsească satanismul, minciuna şi materialismul iudaic, să se încreştineze şi să se împace cu oamenii. Aşa după cum este evident din toată istoria antică şi modernă că neamurile nu pot tolera să fie stăpânite de evrei, aşa le spunem şi noi : să se integreze în omenire. Dacă râvna şi energiile antologice de care dispun vor fi orientate în sensul sacru al revelaţiilor divine, atunci poporul evreu ar fi fericit, cerurile se vor bucura şi oamenii îi vor iubi. Rasismul lor este absolut, materialismul lor le este în fire, minciuna este centrul gândirii lor pocite şi cu cât vor insista mai mult pe aceste coordonate, pe atât dezastrul lor va fi mai crud. Omenirea nu poate accepta nici tirania rasială a iudeilor, nici materialismul grosolan şi nici răstălmăcirea mentală a iudaismului. Prin decizia divină şi prin voinţa oamenilor, ei sunt sortiţi eşecului. Pieirea ta prin tine, Israele !

Deţinutul simte că într-un viitor previzibil puterea comunistă va fi anihilată.Şi totuşi el e trist şi îngrijorat.Trist este pentru că vede că aceia care au avut puterea comunizării ţării se profilează ca stăpâni şi ai lumii ce va veni.
Este îngrijorat pentru că înţelege că se deschid perspectivele unei tiranii mondiale fără oponenţi şi fără precedent. Viţelul de aur, zeul străvechi se arată azi ca o uzină atotputernică în spiritul omenirii. Lumea se închină maşinii. E o pseudo-religie a dogmelor materiale, a sensului material şi a finalităţii neantice. Statul care va avea monopolul armelor sofisticate, al ingineriei genetice şi al tehnicii de determinare a conştiinţelor va fi atotputernic şi va nimici omenirea. Nimeni nu garantează libertatea oamenilor în această civilizaţie, nimeni nu poate guverna forţele tehnologice în această civilizaţie.
De aceea omenirea trăieşte pe culmile disperării. Toate problemele lumii se află în Crucea lui Hristos şi a creştinilor, câte ori vom rătăci drumul, ori vom lenevi pe cale, să ne înapoiem la Evanghelie şi la Duhul Sfânt. Suferinţele ce ni se pricinuiesc au menirea biciuiască lenea noastră şi să ne lumineze minţile.

Ioan Ianolide, 1985

Sursa: Apologeticum

UNIUNEA IPOCRITA. Tarile UE acorda anual un numar de cetatenii egal cu cel anuntat de Basescu pentru toti basarabenii de origine romana

"Ingrijorarea" Uniunii Europene cu privire la redobandirea cetateniei romanede catre basarabeni nu are fundament juridic

FOTO: Numarul de cetatenii acordate de statele Uniunii Europene in perioada 2001-2006
Anuntul presedintelui Traian Basescu privind urgentarea procedurilor de redobandire a cetateniei romane pentru basarabeni a pus tarile Uniunii Europene pe jar, insa fara niciun motiv real. Toate statele care fac parte din UE si au fost dupa 1945 in sfera de influenta a Uniunii Sovietice au adoptat legi care permit recuperarea cetatenilor care au avut de suferit in urma terorii sovietice. Mai mult, Uniunea Europeana nu are niciun fel de atributii in ceea ce priveste problema cetateniei dintr-un stat membru. O dovada clara in acest sens sunt cele peste 100.000 de cetatenii acordate anual de Marea Britanie, Germania sau Franta. Romania a acordat, incepand din 1991, doar putin peste 100.000 de cetatenii basarabenilor, iar estimarea de circa 800.000 de noi cetateni UE provenind din Republica Moldova ar depasi cu putin numarul anual de naturalizari din intreaga Uniune Europeana.
Uniunea Europeana nu are nici un fel de atributii in politica interna a unui stat-membru, iar cetatenia reprezinta o chestiune de politica interna a Romaniei. Acest lucru a fost confirmat de o scrisoare, din 2004, a lui Günter Verheugen, pe atunci comisar european pentru extindere, care a exprimat pozitia de mai sus la o intrebare venita din partea unor tineri basarabeni. In iulie 2007, proaspatul instalat reprezentant UE la Chisinau, Kalman Mizsei, i-a transmis ministrului roman de Externe Adrian Cioroianu ca Romania ar trebui sa renunte la acordarea cetateniei romane basarabenilor - ceea ce a starnit imediat un scandal, deoarece Mizsei nu se putea pronunta asupra acestei teme.
Egalitate - dar nu pentru catei
Statele mari membre ale Uniunii Europene naturalizeaza anual sute de mii de cetateni straini - fara ca sa mai apara "ingrijorari" ale presedintiei cehe a UE sau critici publice. Conform Eurostat, intre anii 2001 si 2006 Germania a acordat 844.593 de cetatenii - mai mult decat cat a anuntat presedintele Basescu ca intentioneaza sa acorde pentru basarabeni. Pe locul al doilea vine Marea Britanie, care a acordat intre anii 2001 si 2006 un numar de 805.000 cetatenii, iar pe locul al treilea vine Franta cu un numar de cetatenii acordate de 704.011, pentru aceeasi perioada. In cursul anului 2006, tarile membre ale Uniunii Europene au acordat in anul 2006 un numar de 735.033 cetatenii.
Trebuie avut in vedere faptul ca incepand cu anul 2001 procesul de redobandire a cetateniei de catre basarabeni a fost practic inghetat - astfel ca Eurostat da urmatoarele cifre pentru numarul de cetatenii acordate de Romania: 2001 - 363, 2002 - 242, 2003 - 139, 2004 - 282, 2005 - 767, 2006 - 29.
Nedreptatile sovietice
Faptul ca Uniunea Sovietica a practicat pe scara larga deportarile si stramutarile de populatii, pe langa ocuparea teritoriilor altor state, a facut ca multi oameni sa-si schimbe peste noapte cetatenia fara sa-si fi dat acordul. Destramarea Uniunii Sovietice a provocat tentative de reparare a acestor nedreptati istorice. Astfel, Germania a declansat imediat dupa reunificare un amplu proces de readucere acasa a etnicilor germani. Daca in URSS, in anul 1989 traiau aproximativ doua milioane de etnici germani, la recensamantul din 2002 mai erau doar 597.212 - restul primind cetatenie germana si mutandu-se in Germania intre timp. Similar este si cazul germanilor din Romania, care in anul 1992 erau in numar de aproape 120.000 de persoane, pentru ca zece ani mai tarziu, in anul 2002, sa fie doar 60.000.
Legi asemanatoare
Legislatii aidoma celei din Romania, unde cetatenii de orgine romana isi pot redobandi cetatenia pierduta fara vina lor, mai au Bulgaria, Polonia, Ungaria si Slovacia dintre tarile membre ale Uniunii Europene. Pana in prezent nici una dintre aceste tari nu a primit avertismente din partea Uniunii Europene sau a membrilor mari ai Uniunii cu privire la legile pentru redobandirea cetateniei.
George DAMIAN
ZIUA Uniunea ipocrita
Vezi si www.cetatenia.ro
www.victor-roncea.blogspot.com

Sfintele Pasti la Manastirea Petru-Voda

Sursa: Apologeticum

VIDEO: Pastorala Sfintelor Pasti 2009 a IPS Teofan