Incep azi o noua rubricuta, despre intalniri cu oameni care m-au marcat intr-un fel sau altul, pe care o voi intitula simplu – Exercitii de admiratie. Pentru ca astazi e ziua de nastere a Parintelui Mitropolit Bartolomeu voi scrie mai intai cateva ganduri despre dansul.
Intotdeauna am avut o sincera admiratie impletita cu un fior launtric pentru parintii Arhierei. Pe vladica Bartolomeu l-am vazut o singura data, la Rohia, prin vara lui 94-95. Este primul arhiereu cu care am vorbit fata catre fata, caci, mai apoi, din mila lui Dumnezeu, am avut mai multe fericite prilejuri de a vorbi cu unii dintre ierarhii nostri.
Ma aflam intr-un pelerinaj, impreuna cu cateva colege de facultate, si haladuisem deja vreo saptamana prin tara. Aveam sa aflam intamplator de la un monah ca vladica Bartolomeu este aici in concediu si ca lucreaza cu spor la diortosirea Scripturii, care mai apoi, peste ani, a si vazut lumina tiparului, dupa cum se stie. Ne-am dus asadar, nu fara sfiala, sa-l deranjam pentru cateva clipe. Ne-a transmis prin maicuta ce-l ajuta, ca o sa coboare in cateva clipe. A venit spre noi zambind, ne-a binecuvantat cu bucurie sincera, neprefecuta, ca un parinte de fii, si ne-a cercetat oarecum pe fiecare in parte intrebandu-ne de unde suntem, ce studiem, ce citim. S-a bucurat sa auda ca suntem din Arges, loc de care-l lega multe amintiri frumoase din anii tineretii. Ne-a spus mai apoi ca se afla la lucru si la rugaciune si ne-a vorbit despre diortosirea Scripturii, iar mai apoi despre bucuria nespusa pe care o avusese de curand, cand a fost chemat sa sfinteasca biserica unei manastiri, ridicata in fix 40 de zile. Inca era uluit de ravna monahilor si a muncitorilor. A doua zi l-am revazut la liturghia arhieresca (savarsita de PS Iustin Sigheteanul); IPS Bartolomeu nu a slujit, ci a stat in fata, cu credinciosii, in dreptul scaunului arhieresc deloc asezandu-se, binecuvantand diaconii ce-l cadeau in rastimpurile cuvenite, dupa randuiala.
Ca teolog si editor, i-am urmarit indeaproape lucrarea pastoral-misionar-marturisitoare si activitatea scriitoriceasca. Mi-am intregit imaginea despre dansul, odata cu lectura Memoriilor sale, cutremuratoare de-a dreptul, pe care le recomand cu caldura. Vladica Bartolomeu e un batran de poveste, un om din alte vremi, plamadit din altfel de aluat. Vivace, ferm, luminos, bland, boem. Este unul dintre putinii ierarhi care nu se socoteste “mic in sinod”, pentru ca n-are la baza “scoala compromisului”. Prietenii (ce i-au citit Memoriile) stiu de ce!
Mitropolitul Bartolomeu este Omul pe care-l poti dobori, dar nu-l poti niciodata indoi.
La implinirea a 88 de ani ma alatur si eu celor care Va ureaza Intru multi, fericiti, binecuvantati si sanatosi ani, Inaltpreasfintite Parinte Mitropolit, drept invatand Cuvantul adevarului lui Hristos! Domnul sa va aiba in paza sa!
Intotdeauna am avut o sincera admiratie impletita cu un fior launtric pentru parintii Arhierei. Pe vladica Bartolomeu l-am vazut o singura data, la Rohia, prin vara lui 94-95. Este primul arhiereu cu care am vorbit fata catre fata, caci, mai apoi, din mila lui Dumnezeu, am avut mai multe fericite prilejuri de a vorbi cu unii dintre ierarhii nostri.
Ma aflam intr-un pelerinaj, impreuna cu cateva colege de facultate, si haladuisem deja vreo saptamana prin tara. Aveam sa aflam intamplator de la un monah ca vladica Bartolomeu este aici in concediu si ca lucreaza cu spor la diortosirea Scripturii, care mai apoi, peste ani, a si vazut lumina tiparului, dupa cum se stie. Ne-am dus asadar, nu fara sfiala, sa-l deranjam pentru cateva clipe. Ne-a transmis prin maicuta ce-l ajuta, ca o sa coboare in cateva clipe. A venit spre noi zambind, ne-a binecuvantat cu bucurie sincera, neprefecuta, ca un parinte de fii, si ne-a cercetat oarecum pe fiecare in parte intrebandu-ne de unde suntem, ce studiem, ce citim. S-a bucurat sa auda ca suntem din Arges, loc de care-l lega multe amintiri frumoase din anii tineretii. Ne-a spus mai apoi ca se afla la lucru si la rugaciune si ne-a vorbit despre diortosirea Scripturii, iar mai apoi despre bucuria nespusa pe care o avusese de curand, cand a fost chemat sa sfinteasca biserica unei manastiri, ridicata in fix 40 de zile. Inca era uluit de ravna monahilor si a muncitorilor. A doua zi l-am revazut la liturghia arhieresca (savarsita de PS Iustin Sigheteanul); IPS Bartolomeu nu a slujit, ci a stat in fata, cu credinciosii, in dreptul scaunului arhieresc deloc asezandu-se, binecuvantand diaconii ce-l cadeau in rastimpurile cuvenite, dupa randuiala.
Ca teolog si editor, i-am urmarit indeaproape lucrarea pastoral-misionar-marturisitoare si activitatea scriitoriceasca. Mi-am intregit imaginea despre dansul, odata cu lectura Memoriilor sale, cutremuratoare de-a dreptul, pe care le recomand cu caldura. Vladica Bartolomeu e un batran de poveste, un om din alte vremi, plamadit din altfel de aluat. Vivace, ferm, luminos, bland, boem. Este unul dintre putinii ierarhi care nu se socoteste “mic in sinod”, pentru ca n-are la baza “scoala compromisului”. Prietenii (ce i-au citit Memoriile) stiu de ce!
Mitropolitul Bartolomeu este Omul pe care-l poti dobori, dar nu-l poti niciodata indoi.
La implinirea a 88 de ani ma alatur si eu celor care Va ureaza Intru multi, fericiti, binecuvantati si sanatosi ani, Inaltpreasfintite Parinte Mitropolit, drept invatand Cuvantul adevarului lui Hristos! Domnul sa va aiba in paza sa!
Sursa: laurentiudumitru.ro/blog
1 comentarii:
LA MULTI ANI SFINTIA VOASTRA! Va admir curajul de a va impotrivi actelor de identitate biometrice.
Sfinte Mitropolit Anania sunteti impreuna cu ceilalti Mitropoliti si cu toti ceilalti preoti, mireni, care ati semnat impotriva actelor satanice,iubiti FII AI LUI DUMNEZEU, iar noi ii multumim Domnului ca v-a dat NEAMULUI ROMANESC. Continuati lupta,nu va lasati intimidat! Vom fi alaturi de DV., de toti cei care spun ADEVARUL.
Trimiteți un comentariu