luni, 26 aprilie 2010

Lupii şi vulturii din România, executaţi ca duşmani ai poporului în anii '50.

In anii '50, animalele şi păsările de pradă din România au fost trecute în categoria "duşmanilor poporului" şi exterminate fără milă, cu otrăvuri, bâte şi pietre. Printre speciile care au avut de suferit: lupul, vulturul bărbos, dropia şi chiar pelicanul.

Campania de ucidere în masă a lupilor, începută în 1950, a durat nu mai puţin de zece ani. După cum am aflat de la Dumitru Murariu, directorul Muzeului Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa", motivaţia autorităţilor a fost că lupii omorau vânatul - cerbi, căprioare. Aşa că au fost puse în pădurile patriei bucăţi de carne cu otravă, drept capcane pentru temutele carnivore. Se folosea cianura de potasiu. S-a ajuns astfel ca populaţia de lupi din ţara noastră să fie exterminată în scurt timp.

Zăganul - victimă colaterală

Dar nu s-a întâmplat doar atât, pentru că la "prinzătoare" mai veneau şi păsări răpitoare, precum zăganul, vulturul pleşuv şi codalbul. Au muşcat şi ele din "prada" otrăvită. A fost o lovitură cumplită mai ales pentru zăgan - o specie aflată, la vremea aceea, în declin. A şi dispărut, la scurt timp după aceea, din ţara noastră. Vulturul bărbos, cum i se mai spunea, era cea mai frumoasă dintre răpitoarele cerului din România, susţin biologii. Un adevărat "avion" cu pene multicolore. Când îşi deschidea aripile, ajungea la o anvergură de aproape trei metri.

Premii pentru uciderea lupilor

Se organizaseră în toate judeţele centre speciale pentru colectarea pielilor de lup. Dar acolo se puteau aduce şi gheare ale unor păsări răpitoare. Se considera că nu doar lupul este nociv pentru patria noastră, ci şi unele păsări, precum cioara, uliul şi vulturii. Acuzaţia pentru vulturi era că răpeau pui
de animale - capră neagră, de pildă, în timp ce uliul dădea iama în gospodăriile oamenilor, printre orătănii. Mai-marii vremii promiteau chiar şi premii - bani sau alte favoruri - celor care aduceau mai multe piei de lup sau gheare de păsări răpitoare, ca dovadă că uciseseră "infractorii". Trebuie menţionat aici că lupul e considerat un "sanitar" al pădurii. El vânează, în primul rând, animalele bolnave
sau degenerate. "S-a observat, după dispariţia lupului, un număr tot mai mare de căpriori cu anomalii", arată Dumitru Murariu. Din fericire, lupul a reapărut, mai târziu, în România, azi populaţia fiind aproape refăcută, datorită migraţiei acestor animale din Ucraina. "Dacă acum ţara noastră are locuri fruntaşe, pe plan mondial, la trofee de căprior şi cerb, este datorită selecţiei naturale pe care lupii o fac, ca sanitari ai pădurii", conchide academicianul.

Pelicanul - luat în cătarea puştii

S-ar putea spune că românii şi-au decimat singuri bogăţiile naturii, de-a lungul vremii. Există mărturii ale unui "război" similar, de data asta purtat în Delta Dunării, împotriva păsărilor care, vezi-Doamne, mâncau prea mult peşte, făcând pagubă în producţia piscicolă a ţării. Lotul vinovaţilor era mare - pelicanul, cormoranul, lopătarul, stârvul cenuşiu şi stârvul de noapte. N-a avut nicio importanţă opinia oamenilor de ştiinţă, care susţineau că aceste păsări mânâncă doar peşte de talie mică, într-o cantitate infimă. "Conform studiilor, aceste păsări consumă câteva sute de grame de peşte, şi asta nu în fiecare zi", arată directorul Muzeului "Antipa". Dar parcă a contat aşa ceva pentru paznicii crescătoriilor de peşte din Deltă! Ei împuşcau fără milă păsăretul. Alţii incendiau vegetaţia, chiar în locurile în care se ştia că sunt colonii de păsări, pentru a fi alungate. Asemenea "eroi" primeau diverse recompense, fie alcool, fie câte un cartuş pentru fiecare gheară de pasăre răpitoare pe care o prezentau drept trofeu - semn că omorâseră acea necuvântătoare. Urmele masacrului din trecut se mai văd şi azi - pelicanul creţ e pe cale de dispariţie în ţara noastră.

Dropia - exterminată cu bâte şi pietre

Alt "inamic" a fost dropia. O înaripată de mărimea unui curcan, cu penaj frumos, trăind în zonele de câmpie ale României, mai ales în Bărăgan. Toamna, când dădea primul îngheţ, aripile acestor păsări atârnau din cauza gheţii, aşa că nu mai puteau zbura. Atunci ieşeau ţăranii la atac, cu pietre şi bâte, să le omoare. Victimele erau apoi băgate la cuptor şi mâncate, pentru că aveau carnea foarte gustoasă. Ultimele dropii au fost ucise în judeţul Teleorman, în anii '70. E o specie practic dispărută la noi. Cu toate astea, în ultimii ani au fost semnalate asemenea păsări în câmpia vestică a României. Dar sunt exemplare venite din Ungaria.

Statistici oficiale

Ce a mai rămas azi din fauna României? Am primit răspuns de la Ministerul Mediului. La noi
mai sunt 100 de specii de mamifere, din care 70 ocrotite de lege. Mai bine arată statistica la păsări - avem 400 de specii, dintre care numai 72 necesită protecţie. La capitolul reptile putem să bifăm existenţa a 23 de specii, peste 80% dintre acestea fiind protejate. La amfibieni situaţia arată aşa - 19 specii, aproape 90% ocrotite. Se mai ştie că 16% din suprafaţa României este reprezentată de arii protejate, în care păsările şi animalele ar trebui să nu fie deranjate în niciun fel de om. Dar oare aşa se întâmplă? "Avem o legislaţie bună. Important e să fie şi aplicată. Problema e că în parcurile naţionale continuă defrişările. Se distruge habitatul animalelor şi păsărilor. Ce fel de refugiu mai poate fi acolo unde se aude drujba? La care se adaugă şi pericolul braconierilor", spune academicianul Dumitru Murariu. Din cauza defrişărilor, încă o vedetă a meleagurilor are, de mai mult timp, securea deasupra capului - cerbul carpatin.

Sursa: România liberă

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu