joi, 8 octombrie 2009

Despre martiri si despre noi, cei de astazi

Martirii păreau că sunt părăsiţi de Dumnezeu şi de aceea prigonitorii au făcut ce-au vrut cu ei. Dumnezeu nu i-a uitat pe martiri, nu i-a lăsat părăsiţi, ci aşa trebuia să se întâmple. Şi sfinţii care s-au săvârşit prin martiriul conştiinţei păreau că sunt părăsiţi. Sfântului Antonie, pe care-1 prăznuim în această seară, ce nu i s-a întâmplat, ce n-a venit asupra lui, ce n-a pătimit, ca şi cum ar fi fost părăsit de Dumnezeu. Diavolul l-a chinuit când într-un fel, când într-altul, când cu năluciri, când cu lucruri reale, când cu vise. Nu s-au întâm­plat acestea numai sfântului Antonie, ci şi altor sfinţi, aşa cum a hotărât Dumnezeu. Aceeaşi realitate este şi astăzi. Pentru martiri, Dumnezeu a hotărât să existe prigoanele în care aceştia au pătimit de bunăvoie şi cu bucurie. Apoi, sfinţii şi-au găsit în singurătate martiriul lor şi n-au dat înapoi.

Noi cei de astăzi privim altfel lucrurile, altfel le gândim. Ne place confortul, nu ne place să simţim durerea, să trecem prin necazuri. Dacă, însă, Il iubim cu adevărat pe Hristos şi-L urmăm în fiecare moment trebuie să trecem prin martiriu. Vine un necaz, după el vine altul şi nu în puţine rânduri se succed cu sălbăticie, ca şi cum ar vrea să te piardă. Omul este dator să nu se împotrivească, să nu ridice glasul şi nici sa cârtească şi să întrebe : «De ce aşa? De ce să se întâmple acestea ? De ce să mi se întâmple mie»?

Să ne lăsăm în seama lui Dumnezeu. Acela ştie ce ne trebuie. Aşa cum sfântului Antonie i s-au arătat din senin vârcolacii şi demonii şi l-au chinut fără milă, la fel şi nouă ne pot apare una sau arată alta. Fie cel de lângă tine sare asupra ta să te sfâşie, fie lucrează cele dinlăuntrul tău ca să te piardă. Şi diavolul, din punctul lui de vedere, poate să facă la fel. Tu, însă, nici să te temi, nici să te tulburi, ci să primeşti martiriul care duce la mântuire.

Fragment din Arhim. Simeon Kraiopoulos: “Taina suferintei”

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu